CSM Bucureşti a transferat o absolventă de Relaţii Internaţionale şi Studii Europene!
0
Cea mai bună voleibalistă a României în 2016, căpitan al primei reprezentative şi finalistă a Ligii Campionilor cu Volei Alba Blaj în 2018 sunt doar câteva dintre bornele unei cariere de excepţie pentru Adina Salaoru.
O carieră începută cu mulţi ani în urmă la Miercurea Ciuc, oraşul său natal, şi care continuă începând cu sezonul viitor, 2018-2019, la CSM Bucureşti, campioana ţării şi câştigătoarea Cupei României.
Îndrăgostită de arta fotografică, devoratoare de cărţi, „mai puţin de cele SF”, după cum a ţinut să precizeze, Adina Salaoru nu e speriată de Bucureşti, oraş pe care l-a văzut prima oară cu mulţi ani în urmă la un turneu de copii, şi spune că va da totul pentru ca CSM Bucureşti să bifeze cu succes toate obiectivele din sezonul viitor.
Adina, cum ai ajuns la volei?
Aveam zece ani atunci când am ales voleiul! Mama unei prietene jucase volei, se antrenase cu domnul Gheorghe Pogony, care a fost şi primul nostru antrenor, al meu şi al prietenei mele! Născută în Miercurea Ciuc, încercasem fireşte şi un sport de iarnă, aşa că practicasem o vreme patinajul artistic. Am fost şi la dansuri, tot cu prietena mea, dar am ieşit plângând după prima şedinţă! Nu ne plăcuse.
Şi ai ajuns la volei!
A fost, cred, dragoste la prima vedere! Voleiul mi-a plăcut foarte mult încă de la început. Iniţial am fost o sută de fetiţe intrate în acel lung proces de selecţie. Din această sută am rămas în scurt timp doar şapte!
„Ce e fetiţă cu antena aia în capul tău?! Ce prinzi cu ea?!”
Îţi mai aminteşti primul meci oficial?
Fireşte! La mini-volei, noi, de la Pro Volei Ciuc, împotriva celor de la Topliţa. Am pierdut... Eram atât de tristă. Îmi amintesc inclusiv de faptul că eram tunsă scurt, cu un moţ, cu un fel de „palmier” în vârful capului de care unii făceau haz. Auzeam adesea: „Ce e fetiţă cu antena aia în capul tău?! Ce prinzi cu ea?!”
Dar prima victorie?
Prima victorie a venit destul de repede, la un turneu naţional desfăşurat la Buzău.
Prima convocare, la 13 ani
Ai avut oferte să pleci de la Ciuc în perioada junioratului?
Am avut, dar tatăl meu a zis să rămân acasă până când voi împlini 18 ani. Am fost la un pas să ajung la Piatra-Neamţ, care avea în acea perioadă o echipă puternică. Totuşi, la 16 ani aveam dublă legitimare. Rămăsesem la junioarele echipei din Miercurea Ciuc, dar evoluam şi la senioare la CS Târgu Mureş.
Când a venit prima convocare la loturile naţionale?
Aveam 13 ani când am fost convocată pentru prima oară.
Primii bani din volei
Care au fost performanţele obţinute cu Pro Volei Ciuc?
Locul trei pe ţară, eram în ultimul an de juniorat, şi un loc întâi la Campionatele Naţionale Şcolare.
Până când ai jucat la Târgu Mureş?
Până în 2013 când am plecat la Blaj.
Mai ţii minte când ai câştigat primii bani în volei?!
Da! Eram la Târgu Mureş. Au fost 500 de euro! Îmi propusesem să îmi cumpăr ceva din primii mei bani, dar am renunţat. Am zis să strâng pentru o maşină. A venit şi maşina, ceva mai târziu, un second hand, dar a venit!
„Nu îmi venea să cred!”
Ai visat vreodată să joci finala Ligii Campionilor la volei?
Sincer?! Cred că orice sportiv, la începuturi, îşi fixează cele mai îndrăzneţe obiective, visează. Rămâi însă şi realist şi îţi dai seama că va fi foarte greu, dar nu imposibil.
Ce ai simţit în momentul în care te-ai calificat în finala Ligii Campionilor?
Nu am realizat pe moment. Nu îmi venea să cred!
E chiar atât de mare diferenţa dintre echipe, ca cea din finala trecutei ediţii a Final Four-ul Ligii Campionilor?
Dacă eşti fie şi doar amator în ale voleiului, tot te uiţi măcar la capitolul salarii şi îţi dai seama că diferenţa e făcută şi de acest capitol. Acest dezavantaj poate fi neutralizat cu un joc de echipă foarte bun, cu omogenitatea echipei.
Antrenorii care i-au influenţat cariera
Te-ai transferat la campioana României!
Sunt foarte bucuroasă pentru alegerea făcută. Sunt mulţumită că am ajuns la CSM Bucureşti. Iau această alegere a mea ca pe o nouă provocare şi sper să îndeplinim toate obiectivele CSM Bucureşti în viitorul sezon.
Când ai fost prima oară în Bucureşti?
Tot cu voleiul. Eram junioară
Care au fost oamenii, antrenorii, care ţi-au marcat cariera?
Am amintit ceva mai devreme de Gheorghe Pogony, dar le datorez mulţumiri tuturor antrenorilor pe care i-am avut şi mă gândesc aici la Valerian Luca, Atanas Petrov, Branko Gajic, Zoran Terzić, Darko Zakoc.
„Modelul Gözde Kırdar”
Ai avut vreun moment în care ai vrut să renunţi?
Da, în 2013, când am suferit o accidentare gravă. Atunci mi-am zis: „Gata, s-a terminat”. M-am recuperat însă miraculos în doar patru luni, graţie unui program foarte bun efectuat la Târgu Mureş.
Ce îţi place cel mai mult la acest sport?
Ideea de a te autoperfecţiona în permanenţă. Dinamica acestui sport e una extraordinară. Ajungi la un anumit nivel, dar nu ai garantat nimic! Trebuie să munceşti tot timpul, să te perfecţionezi, aşa cum am mai spus. Există o curiozitate de a te perfecţiona. Eu una am această curiozitate, în permanenţă.
Ai avut un model?
Îmi place să vizionez meciuri, antrenamente, să văd ce fac şi alte sportive. Model? Mi-a plăcut foarte mult de Gözde Kırdar. Păcat că nu a mai putut continua din pricina accidentărilor. Avea calităţi fizice extraordinare, o răutate incredibilă, o viteză teribilă. Fantastică jucătoare!
Ziarul preferat
Ce vei face după ce îţi vei încheia cariera?
Nu m-am gândit încă. Poate o carieră în diplomaţie!
Ce pasiuni extrasportive ai?
Îmi place să fac fotografii. Am un aparat, nu e el profesional, dar mă ajută. Îmi place foarte mult să citesc. Mai puţin SF! Am şi un ziar preferat: Dilema Veche!
Sursa: csm.bucuresti.ro
Se încarcă comentariile...
