Avem cultul sportului?

A fost recent Sfântul Vasile, a fost şi Sfântul Ion. Am fost sau nu am fost la biserică, Suntem credincioşi sau nu, obişnuinţa de a ne pune în gând câteva dorinţe la începutul unui an o avem mulţi dintre noi.

Ce ne-am putea dori pentru Anul Sportiv 2013? Multe şi diverse. Încerc o părere. În „curtea” noastră, sperăm că greşelile trecute nu vor mai fi repetate. Să credem în cinstea conducătorilor de cluburi, în manierele civilizate ale publicului, în intransigenţa federaţiilor. Cam multe speranţe.

Noi avem cultul sportului? Sunt multe probleme de rezolvat: industria, economia, agricultura, învăţământul, ocrotirea sănătăţii. Prin forţa lucrurilor, sportul se află într-un plan mai îndepărtat. Să sperăm că nu pe ultimul. Fiindcă sportul, unul dintre fenomenele sociale cele mai relavante ale secolului XXI în ciuda tuturor contradicţiilor pe care le cunoaşte, poate fi o portiţă pentru a pătrunde în conştiinţa oamenilor.

O portiţă ideală, pentru că sportul „vorbeşte” un limbaj universal, înţeles de toţi şi pentru că, mai mult decât orice mijloc – prin gesturile interpreţilor săi – este capabil să solicite încărcături emoţionale şi să aibă influenţe de dimensiuni mondiale.