Cazul familiei McIlhenny

Fiind unul dintre puţinii pastori ai oraşului activi din punct de vedere politic, McIlhenny şi familia sa au devenit rapid ţinta urii propagandei activiste. Timp de trei ani, la cele mai diverse ore ale zilei şi ale nopţii, ei au primit mii de apeluri telefonice ameninţătoare de hărţuire, în care apelanţii jurau să le violeze şi să le ucidă pe cele trei fiice ale pastorului. 

Activiştii homofili le-au vandalizat în mod constant şi casa, şi biserica cu graffitti –  de exemplu, cu inscripţia „Dykes pro Choice”, adică „Lesbiene pro avort” – şi au atacat centrul de consiliere pentru criză de sarcină care aparţinea de biserică. 

Activiştii au spart geamurile bisericii de atâtea ori, încât enoriaşii au fost nevoiţi să zidească permanent ferestrele. Putem spune, pe drept cuvânt, că metodele folosite de aceşti activişti, departe de a fi metode paşnice sau democratice, sunt metode cvasi-teroriste care au ca scop intimidarea şi reducerea la tăcere a oricărei forme de opoziţie.

 Am preluat relatarea din „The McIlhennys: Victims of Hate.”, în Focus on the Familly Citizen, August 20, 1990, pp. 14-15. O găsim citată în multe surse online, cum ar fi aici şi aici.

Zilele trecute, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, dl Vasile Bănescu, a fost reclamat la CNCD pentru că a formulat obiecţii cu privire la eficienţa educaţiei sexuale bazată pe metode contraceptive ca unică formă de reducere a sarcinilor în rândul adolescentelor.

Escaladarea presiunilor în ceea ce-l priveşte pe dl Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al BOR

O parte a presei l-a atacat prompt, spunând că dl Bănescu merită amendat pentru afirmaţii „rasiste, sexiste şi clasiste” deoarece ar fi spus că numărul mare de sarcini în rândul unor adolescente se datorează în mod exclusiv apartenenţei acestora la o anumită minoritate vulnerabilă. În fapt, acesta este un „om de paie”, deoarece dl Bănescu nu a spus, în nici un fel, acest lucru.

Pe forumuri şi în social media s-a mers mut mai departe cu calomniile şi injuriile la adresa dlui Bănescu şi a BOR – un adevărat delir fără nici o legătură cu ceea ce a spus, în fapt, dl Bănescu. Am scris pe larg despre asta într-un alt articol – cred că afirmaţiile dlui Bănescu au fost deformate şi prost interpretate, şi nu există vreun motiv ca dl Bănescu să fie amendat.

Acum, situaţia escaladează – dl Bănescu a fost, din nou, reclamat la CNCD, de data aceasta de un activist umanist (ateu) care cere ca dl Bănescu să fie amendat deoarece a parafrazat într-o emisiune la Trinitas TV o maximă a lui Victor Hugo – „cine nu crede în nimic,  este capabil de orice.” Dl Vasile Bănescu a parafrazat această maximă în forma „un om fără credinţă este capabil de orice.” Acuzaţia este aceea că dl Bănescu i-ar fi jignit pe ateii din România, discutând despre credinţă şi ateism la postul Trinitas TV – postul Patriarhiei Române.

Este cazul pastorului Chuck McIlhenny un caz izolat?

Înainte de a vorbi despre aceste noi acuzaţii care i se aduc dlui Bănescu, mă întreb – este povestea pastorului Chuck McIlhenny o poveste singulară? Doar un caz izolat de agresiune şi intimidare dusă de activiştii secularişti împotriva unui cult religios?

Cu siguranţă că nu. Redau, iarăşi, din sursele indicate in finalul fiecărei relatării.

Activiştii militanţi şi membrii pro-avort ai organizaţiei ACT-UP (fost Lesbian and Gay Community Service Center, link aici către Wiki) au luat cu asalt Catedrala Sf. Patrick din New York pe 10 decembrie 1989. Ei au atacat enoriaşii, au întrerupt slujba cardinalului John OConnor, au profanat Sfintele Taine, pe care le-au aruncat pe jos şi le-au călcat în picioare. În afara catedralei, sute de activişti cereau caterisirea Cardinalului OConnor şi atacau trecătorii – toate acestea deoarece cardinalul a refuzat să accepte educaţia sexuală bazată pe metode contraceptive. Pe pancarte erau scrise lozinci precum „Maria ar fi trebuit să facă avort”, „Moarte Bisericii”, şi alte blasfemii pe care nu le voi reproduce aici.

După atac, John Leo scria în U.S. News & World Report: „Cititorilor nu li se spune despre parodierea ritualului împărtăşaniei în care au fost folosite prezervative pe post de pocal, despre batjocorirea Predicii de pe Munte ca încurajare a sodomiei, despre simularea unor acte sexuale anale şi orale, şi despre intensitatea cu care au fost hărţuiţi trecătorii din afara bisericii. Unii dintre activiştii ACT-UP se roteau în jurul unui preot nou hirotonit şi a mamei salve vârstnice, acoperindu-i cu prezervative, până când poliţia a intervenit şi i-a îndepărtat” – relatarea aici

Detalii pe larg despre aşa-zisele „proteste civice” ale ACT-UP aici. Evenimentele relatate din perspectiva ACT-UP aici.

Zis-a cel nebun în inima lui…”

 Mă întorc la acuzaţiile aduse dlui Bănescu – domnia sa i-ar fi jignit de această dată pe ateii din România prin parafrazarea unui citat din Victor Hugo.

 Voi adăuga şi eu aici câteva citate – nu le voi parafraza, le voi reproduce ca atare.

1. Un citat din Sir Isaac Newton, considerat fondatorul ştiinţei moderne:

„Opoziţia faţă de credinţa în Dumnezeu este ateism în profesiune şi idolatrie în practică. Ateismul este atât de absurd şi de odios omenirii, încât nu a avut, niciodată, mulţi propovăduitori.”

2. Un citat din eseistul şi scriitorul G.K. Chesterton – în continuitatea citatului dlui Bănescu din Victor Hugo:

„Atunci când oamenii aleg să nu creadă în Dumnezeu, ei nu ajung, ca urmare, să nu creadă în nimic. Ei devin capabili să creadă în orice.

3. Un al doilea citat din Chesterton – unul dintre cele mai cunoscute citate din Chesterton în mediul online. 

Am avut de-a lungul ultimelor secole o serie de religii extrem de simple; fiecare încercând, la rândul ei, să fie mai simplă decât cealaltă. Şi semnul distinctiv al tuturor acestor simplificaţii a fost nu doar faptul că s-au dovedit în cele din urmă sterile, ci acela că s-au dovedit foarte repede sterile. Cineva spune ultimul cuvânt despre ele atunci când spune primul cuvânt. Ateismul este, cred, exemplul suprem al unei religii simple. Cineva spune că nu există Dumnezeu; dacă chiar o spune în inima sa, atunci acela e un anumit tip de om despre care vorbesc foarte explicit Scripturile. Însă, oricum ar fi, atunci când a spus-o, a spus-o; şi nu mai e nimic altceva de spus. Conversaţia se va împotmoli, de la acel punct încolo. Adevărul este că atmosfera plină de tensiune în care un ateu a trăit a fost atmosfera unui teism palpitant şi tremurător, şi nicidecum o atmosferă a ateismului; a fost o atmosferă a sfidării, şi nu a negării. Lipsa de respect este un parazit foarte servil al respectului, şi face foamea alături de stăpânul ei care e veşnic flămând. După acest prim moft al efectului pur estetic al blasfemiei, întreaga poveste dispare în propriul ei vid. Pentru că dacă nu ar exista Dumnezeu, nu ar exista nici atei.

Şi, în sfârşit, un verset din Psalmi, la care face referire şi Chesterton mai sus:

„Zis-a cel nebun întru inima sa: Nu există Dumnezeu!”

Testul unei bune religii

Pentru militantul ateu care l-a reclamat pe dl Bănescu, tot Chesterton a mai spus: „testul unei religii bune este dacă aceasta suportă sau nu suportă să faci glume pe seama ei.” Această seriozitate şi această încruntare permanente, această veşnică dispoziţie şi predispoziţie de a fi „ofensat” şi de a face reclamaţii pentru ofense mai mult sau mai puţin imaginare pe care o vedem la unii dintre activiştii diverselor cauze ale umanismului secularist nu sunt, nu au cum să fie semnele unei „bune religii” şi ale unei bune aşezări a intelectului şi a sufletului. Iar dacă aceste citate le provoacă acestor activişti umanişti disonanţe cognitive – cred că o oră de onestitate cu ei înşişi, cu propria conştiinţă, le-ar putea aduce beneficii mult mai mari decât sutele de ore pe care le petrec unii dintre ei pentru a-l denigra online pe dl Vasile Bănescu şi pentru a-l hărţui cu reclamaţii puerile la CNCD.

Sau poate mă va reclama şi pe mine vreun activist umanist pentru aceste citate din titani ai ştiinţei şi ai literaturii, precum Isaac Newton, Victor Hugo şi G.K. Chesterton? Sau pentru un citat dintr-una din cele mai frumoase colecţii de poeme ale omenirii – Psalmii Regelui David? În orice caz, citatele de aici sunt selectate şi traduse de mine şi opiniile exprimate aici sunt numai ale mele – şi nu au vreo legătură cu platforma care îmi găzduieşte blogul. Spre cinstea lor, administratorii acestei platforme le oferă deplină libertate de exprimare autorilor care scriu aici, iar autorii sunt singuri responsabili pentru părerile lor. Aşadar, mai în glumă, mai în serios, amenda o plătesc singur – iar bunicul meu a făcut închisoare politică pentru că a refuzat să tacă şi a spus ceea ce credea, în timpul Regimului Dej; ce e o amendă faţă de anii grei de închisoare făcuţi de oameni precum bunicul meu, sau bunicul dlui Bănescu sub vechii marxişti?  

În ceea ce priveşte CNCD, dacă va lua în serios oricare dintre aceste reclamaţii şi-l va amenda pe dl Bănescu va dovedi, fără drept de apel, nu doar că este lipsit de discernământ şi onestitate, ci că e nimic mai mult şi nimic mai puţin decât un „jandarm ideologic” al marxismului cultural şi al umanismului ateu. Un vector ideologic de limitare a libertăţii de exprimare care foloseşte în mod abuziv tema combaterii discriminării pentru a-i lovi pe toţi cei care se opun dictaturii relativismului moral şi chiar pentru a-i amenda pe toţi cei care nu-i sunt simpatici. Orice obiecţie raţională adusă de creştini, de Biserică şi de toţi oamenii cu picioarele pe pământ faţă de agenda acestei ideologii promovate de CNCD va fi un motiv suficient pentru a-i lipsi pe aceştia de drepturi, a-i persecuta şi a-i prigoni.

Articole de pe acest blog legate de subiectul tratat aici:

A făcut dl Vasile Bănescu afirmaţii rasiste, sexiste şi clasiste? – link aici
Doinea Cornea şi moştenirea lui Marx –
link aici
Karl Marx a avut dreptate? – link aici
Romeo şi Julieta – în afara legii? – link aici
Despre moartea lui Alfie Evans – link aici
Mark Zuckerberg: „Silicon Valley e un loc extrem de înclinat către stânga” – link aici