În urmă cu doar câteva săptămâni, Dacian Cioloş şi subalternul său, Vlad Voiculescu, erau partizani ai unui parteneriat public-privat pentru construirea clădirii unui spital (a se vedea declaratia din februarie 2016), sprijinul urmând a veni din partea Băncii Europene de Investiţii cu sediul la Luxemburg. După preluarea mandatului de ministru al Sănătăţii, Vlad Voiculescu a început să dea declaraţii privind două spitale avute în vedere, finanţarea urmând a fi adusă de partenerul privat, iar banca interesată era, de această dată, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.

În memorandumul aprobat de premier în şedinţa de miercuri 26 august. nu se mai vorbeşte de parteneriatul public-privat (reglementat prin legea 100/2016), această ipoteză fiind, practic, abandonată şi înlocuită cu perspectiva “contractelor de achiziţie pe termen lung”, reglementate de legea 98/2016 – legea achiziţiilor publice. Diferenţa, aparent subtilă dar esenţială, este aceea că, în cazul parteneriatului public-privat, dorit iniţialconform legii 100/2016, partenerul trebuia să-şi asume o parte a riscului financiar. Cum, însă, partenerul privat avut în vedere nu va investi niciun leu, statul român urmează a pune toţi banii.  Reamintesc, în aranjamentul financiar expus în câteva rânduri publicului, partenerul privat urma să facă proiectarea spitalelor, să fie şef de şantier, să facă recepţia clădirilor. De asemenea, firma privată va avea funcţia de director de spital pentru 30 de ani, garantată de statul român prin semnătura pusă de premier pe contractul de parteneriat public-privat. Mai mult, statul ar fi urmat să achite lunar rata datorată băncii.

Opinia mea este că suntem luaţi de proşti de nişte băieţi deştepţi cu aparenţă de onorabilitate, care manipulează oficialii români într-o direcţie păguboasă. Cele două variante pot fi rezumate astfel: în prima, statul pune banii, din bugetul de stat sau dintr-o linie de finanţare avantajoasă, împrumut de la un terţ sau de la populaţie, chiar şi cu riscul creşterii deficitului bugetar. În cea de-a doua variantă, îmbrăţişată de Guvern, suma este cu mult mai mare iar creditul va fi luat la costuri incomparabil mai mari. Pentru a garanta venituri şi mai consistente, intermediarul împrumutului, din postura de proprietar al clădirii, va închiria bunul statului român cu un contract care practic îl exonerează de orice risc. Mai mult, va fi şi administrator, adică director de facto al spitalului, pentru 30 de ani! Şi toate acestea cu nişte costuri care dublează valoarea cheltuielii angajate de către statul român din banii noştri!   

Opinia publică a fost asigurată verbal că studiile de fezabilitate pentru cele două spitale au fost deja realizate (Dan Suciu în Conferinţă de presa din 25 mai). O lună mai târziu, ministrul sănătăţii declara ziarului Capital:

“În acest moment, suntem la stadiul la care se actualizează studiile de fezabilitate iar, pentru acest lucru, BERD urmează să contracteze un consultant, sperăm noi cât mai curând.”

Totuşi, aprobarea premierului pentru actualizarea studiilor avea să fie dată abia pe 25 august, deci o lună mai târziu, după ce BERD fusese deja aleasă în acest scop.
 

Generozitate suspectă a Ministerului Sănătăţii: consultanţă pentru actualizare de studii de fezabilitate plătită de 150 de ori mai mult decât studiile deja finalizate!

Pentru actualizarea studiilor de fezabilitate, Ministerul Sănătăţii va angaja un consultant  prin intermediul BERD, fiind dispus să plătească, nici mai mult, nici mai puţin, de 2.250.000 de euro pentru fiecare spital în parte! Spre exemplu, în cazul Institutului de Cardiologie "Prof.Dr.C.C. Iliescu" toate elementele vitale ale investiţiei au fost deja finalizate încă din 2007(amplasament, număr de secţii,de paturi, situaţie juridică, aspecte juridice etc.). În fiecare an, directorul Bubenek se roagă de Guvern să prindă investiţia în buget şi de fiecare dată s-a ales doar cu promisiunile.[2]

 Pentru realizarea studiului de fezabilitate s-au cheltuit 15.000 de euro, bugetaţi tot de către Ministerul Sănătăţii Pentru Spitalul Clinic de Copii "Maria Slodowska Curie", studiile au fost făcute din bani atraşi de cei din cadrul spitalului, din diferite sponsorizări şi donaţii, dar folosind pentru execuţia studiilor oameni de certă specialitate.  Pentru noua (re)actualizare, MS este însă dispus să plătească de 150 de ori mai mult! V-o spun cu obidă, pentru o asemenea decizie, de a face o risipă denabab, angajând un consultant pentru o sumă exorbitantă, era suficientă competenţa agentului de pază de la intrarea în minister. Mai pe şleau, nu era nevoie de nicio competentă, de vreme ce MS se derobează în totalitate de orice obligaţie! Aceată sumă enormă este ascunsă printr-o exprimare alambicată şi prezentată chiar triumfalist de către echipa de PR a ministrului sănătăţii. 

<Am identificat un mecanism “Facilitatea de Pregătire a Proiectelor de Infrastructură (Facilitatea)” oferită de BERD – care “preia şi o parte din riscul nefinalizării proiectului” – partea română urmând a achita numai “10% din costul total al serviciilor de consultanţă pe care BERD se obliga să le contracteze”>. 

Felicitări!

Oare de ce este nevoie de această renunţare aparentă la studiile de fezabilitate existente? Oficial, se pune accentul pe profesionalismul BERD. Neoficial însă, memorandumul aprobat are avantajul de a da sarcină consultantului să impună condiţii care să excludă orice agent economic român, chiar să conducă spre un anume partener, iar guvernul viitor să nu poată modifica această înţelegere. Un gest de adevărată bună credinţă din partea Guvernului Cioloş ar fi tocmai să lase moştenire aranjamentul pentru a fi semnat de către viitorul premier. Nu cred că se va întâmpla aşa.

Care este realitatea oglindită de Memorandum? 

România va plăti 4.500.000  de Euro
 pentru consultanţa BERD, şi nu doar 10% din această sumă, dacă nu acceptă recomandarea consultantului.  De fapt, România va plăti aceeaşi sumă şi dacă  acceptă recomandarea consultanţei, deoarece banii vor fi achitaţi de firma care va executa proiectul de investiţie, care îşi va încasa banii tot de la statul român. Guvernul va plăti doar 10% din această sumă doar în  eventualitatea în care “condiţiile pieţei nu permit investiţia”, eventualitate care poate fi exclusă apriori! Bomboana pe colivă este reprezentată de posibilitatea contractuală ca BERD, în urma consultanţei, să eşueze în identificarea unui partener care să realizeze investiţia, situaţie în care statul român pierde cei 10% (sau mai mulţi) achitaţi iniţial!?!!

De parcă această sumă, stabilită anterior semnării memorandumului prin negociere cu BERD drept preţ al consultantei, nu ar fi fost şi aşa un adevărat abuz în condiţiile date, BERD are un mandat în alb de a creşte această sumă de 4,5 milioane – fără limită, “în cazul în care bugetul pentru consultanţă este depăşit”! Mă întreb, oare, dacă cei care şi-au pus semnătura pe acest memorandum, Cioloş, Dragu şi Voiculescu, ar mai fi fost atât de generoşi cu băncile şi cu privaţii care vor deveni partenerii noştri dacă ar fi fost vorba de banii lor proprii pentru achiziţionarea unui apartament, spre exemplu?!

Programul de modernizare a infrastructurii spitaliceşti a demarat deja, fără, însă, ca vreun spital măcar să ştie că a fost evaluat pentru includerea într-un program pilot de finanţare!

Deranjantă este şi solicitarea pentru demararea “unui program de modernizare a infrastructurii spitaliceşti (PMIS), coerent, coordonat şi profesionist” pentru care a fost întocmit memorandumul.

Deşi PIMS nu fusese încă aprobat, Ministerul Sănătăţii a purces la implementarea unui proiect pilot în cadrul PIMS, prin care să se realizeze investiţia la cele două spitale amintite deja. Selecţia acestor două spitale s-ar fi făcut pe baza unei analize care a vizat mai multe direcţii menţionate în memorandum. Se pune întrebarea legitimă: a fost făcută cu adevărat vreo asemenea analiză? Care sunt spitalele care, deşi analizate, nu au îndeplinit criteriile sau suma criteriilor amintite? Spre exemplu, care sunt motivele pentru care Spitalul Clinic de Chirurgie Plastică şi Arsuri nu s-a calificat în aşa numitul proiect pilot? Care sunt următoarele 20 de spitale care nu s-au calificat?!

În loc de concluzii

Pe lângă suma exorbitantă care urmează a fi plătită consultanţei intermediate de către BERD, interesată tocmai de acordarea unor astfel de credite importante, fără o concurenţă reală, trebuie să ne punem câteva alte întrebări.

1. De ce nu organizăm licitaţii pentru astfel de proiecte? Dacă vom accepta consultanţa BERD, statul român va avea, practic, obligaţia de a contracta cu partenerul indicat de consultant! În mod evident, arhitecţii, producătorii interni de materiale de construcţii, constructorii propriu-zişi vor fi străini. Înţeleg că Ministrul Sănătăţii a trăit 14 ani în Austria, poate că este şi cetăţean austriac, nu am de unde să ştiu, dar pe primul loc ar trebui să se afle interesele României! 200 de milioane de euro reprezintă o sumă imensă. Pentru a avea un termen de comparaţie, uzina Dacia Piteşti a fost vândută pentru 50 de milioane de euro şi ne-a produs beneficii enorme de atunci!

2. În repetate rânduri, Ministrul Sănătăţii, fără a avea în faţă rezultatele consultanţei, s-a antepronunţat, avansând suma de 100 de milioane per spital. Mă întreb dacă foştii săi angajatori bancheri l-ar fi mai primit la muncă a doua zi după ce ar fi făcut publice informaţiile cele mai sensibile privind o investiţie, tocmai preţul pe care eşti dispus să-l plăteşti!?

3. Suma de 100 de milioane per clădire este una exorbitantă, cel puţin dublă faţă de estimările cele mai pesimiste făcute de cei care au realizat studiile de fezabilitate. Dincolo de suspiciunea rezonabilă privind existenţa unor interese deasupra Ministrului Sănătăţii, existând astfel premisele unui parandărăt, se pune problema dacă o asemenea risipă poate fi cenzurata în vreun fel. Să nu uităm că, după semnarea contractului de consultanţă, dacă România va dori să renunţe la investiţie, va trebui să renunţe la 5 milioane de euro fără să câştige absolut nimic! Pentru corectitudine, trebuie să amintim că exact acelaşi Guvern şi acelaşi Ministru al Sănătăţii au estimat cheltuielile pentru cele 3 spitale regionale – mai întâi 50 de milioane de euro per spital, apoi au suplimentat estimarea la 100 de milioane cu diferenţa adusă de la buget, apoi 150 de milioane, pentru ca, în final, să se oprească (temporar) la 200 de milioane de euro, în doar 2 luni!  Adevăraţi specialişti!!! Şi totuşi, pentru cădirea unui spital monospecialitate  să avansezi suma de 100 milioane plus dobânzi pe 30 de ani, când pentru un spital regional, cu tot cu dotări, estimezi 200 de milioane de euro??!!!

4. În ipoteza în care suma presupune şi retehnologizarea celor două spitale, lucrurile devin şi mai dubioase. În mod normal, astfel de achiziţii ar trebui să se bazeze pe licitaţii internaţionale, transparente etc. Ministerul Sănătăţii este gata să dea o sumă de 100 de milioane (diferenţa dintre cele două clădiri şi aparatură) pentru achiziţia de dotări medicale, fără o licitaţie, doar la latitudinea partenerului indicat de consultant. Citind însă Memorandumul Guvernului, văd că Institutul de Cardiologie este unul dintre cele mai performante şi dotate spitale din ţară, care trebuie doar să se mute în noua clădire! De altfel suma avansată de ministru este de 100 de milioane de Euro per spital + dobânzi CU SAU FARĂ dotări suplimentare în aparatură, conform declaraţiilor sale!! Bulversant!!!

Mă voi opri aici, pentru că, probabil, răbdarea cititorului este deja pusă la încercare. Din 26 mai, de când tot scriu despre acest subiect, de pe vreme când numele lui Vlad Voiculescu îmi era complet necunoscut, am primit numeroase critici şi jigniri.

Deoarece este din ce în ce mai vehiculat ca potenţial candidat la Parlamentare al unor partide din tot spectrul politic, indiferent dacă domnia sa a făcut preparative în acest sens sau nu, acesta este ultimul material în care voi evoca numele său pe blogul ziarului Adevărul. Nu doresc ca o eventuală critică sau, de ce nu, laudă să fie interpretată ca un partizanat politic. Totuşi, este absolut de mirare cum lideri ai unor partide politice precum Liviu Dragnea, Alina Gorghiu sau Vasile Blaga, Kelemen Hunor şi chiar Nicuşor Dan, nu au absolut nicio reacţie faţă degringolada petrecută în aceste zile sub ochii noştri în sănătate, atât în ceea ce priveşte aspectele financiare cât şi în cele care ţin de reglementarea administrativă a sistemului.

Până una-alta, singura asigurare pe care  ne-o oferă Guvernul este aceea că nu va avea loc privatizarea spitalelor! O fi de bine, o fi de rău?