Ieri, stimulat de disputa în jurul (falsei) dezincriminării abuzului în serviciu, am mai citit, încă o dată, Decizia 405/2016 CCR, de această dată în întregime, nu doar concluzia ei. Şi am constatat că, într-adevăr, CCR a statuat că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară – legi şi ordonanţe ale Guvernului. De ce? Pentru ca legislaţia secundara trebuie să expliciteze, să aplice legea nu să adauge la ea. Oauuu! Dar la noi astfel de situaţii sunt cu ghiotura!
 
Mai mult, mi-am dat seama că dacă un director/manager, constata că tu, salariat, ai încălcat regulamentul de ordine interioară, te poate da afară, respectând o anumită procedură. Dacă însă el încalcă regulamentul faţă de tine, nu va comite abuz în serviciu pentru că (1) nu este lege sau ordonanţă, (2) pentru ca în urma gestului sau ar trebui să realizeze „obţine un folos necuvenit pentru sine sau pentru altă persoană sau entitate”. Dar lui doar nu i-a plăcut de mutra ta sau poate nu i-ai primit avansurile, daca eşti o femeie mai aratoasă! Dacă vrei, te judeci şi în cel mai bun caz, vei fi repus în funcţie. Oauu, din nou!
 
Nu trec câteva minute şi mă suna RFI să îmi ceară o declaraţie legată de conflictul de la spitalul Colentina. Mai întâi, înainte de a mă pune în temă, mă autoambalez, aducându-mi aminte de faptul că managerul precedent, un tip cam zănatic (luaţi-o ca o lauda, nu peiorativ) pasionat, dedicat, cu rezultate excepţionale (nu am argumente să spun altfel) a fost aruncat ca o măsea stricată din postul său. Oamenii au votat un primar PSD care l-a dat afară fără nicio justificare cât de cât acceptabilă. Abuz în serviciu? Evident că nu! Sigur, managerul se va judeca, va câştiga probabil peste un an şi va primi exact salariul pe lunile care i-au mai rămas până la finalizarea contractului, şi asta doar dacă nu s-a angajat în altă parte. Ce-o fi fost oare în sufletul lui după atâta muncă şi zbucium în folosul oamenilor care lucrează sau beneficiază de spitalul Colentina? În fine, mă lămureşte redactora şi mă întreabă dacă managerii (cel vechi şi cel nou) au dreptul să plătească ore suplimentare. Oauuu! Ce să-i spun? Adevărul! Nu au dreptul, legea lui Boc/Băsescu din 2009 le interzice (ce aberaţie, în condiţiile în care spitalul are un buget pe servicii efectuate,adică nu are cum să ceară nici un ban în plus pentru aşa ceva). Şi atunci de ce medicii puteau să-şi termine operaţiile de 7-9 ore pe vremea fostului manager şi acum nu mai pot? Simplu, probabil ca ex-ul folosea o metodă de a cuantifica şi eticheta orele suplimentare altfel, ocolind legea, doar pentru ca activitatea sa se poată desfăşura. Oauu! Şi cu bolnavii care azi văd cum li se spulberă speranţa de a-şi prelungi viaţa cum rămâne? Dar cu medicii care deciseseră să lucreze aici şi să nu plece în bejenie? Oauuu! Oauuu, din nou!
 
Tot ieri, am mai prins o frântură de declaraţie atribuită premierului Grindeanu: „Nu au decât să protesteze, este dreptul lor constituţional, noi ne vedem de ale noastre!” Oauu! Guvernul trebuie să respecte legalitatea întregii activităţi sociale din ţară iar faptul că o imensitate de oameni decid să sfideze legea, ieşind în stradă la un protest neautorizat, este un semn grav, pe care guvernul nu are dreptul să-l ignore! O fi el dreptul la protest constituţional dar nu cu încălcarea legii!!! Iar premierului nostru i se pare normal să ne spună că îl doare în cot!
 
Senatorul Şerban Nicolae, decide să dea afară reprezentantul Parchetului general de la şedinţa (publică) a comisiei juridice în care se dezbătea proiectul de lege privind OUG 14/2017. De ce? „Pentru că m-am consultat, eu cu mine însumi, şi am hotărât că nu vă vreau în sală!” Oauuu! Mai mult, discutarea OUG 14 înainte de OUG 13 sau independent de aceasta stârneşte proteste (justificate – se aplică ultima lege aprobată – aşa că dacă 14 are elemente de neconstituţionalitate, iar la 13 se va opera respingerea respingerii – scuze! – ea mai poate fi pusă în aplicare într-un anumit context; culmea, şi dacă 13 va fi respinsă, Parlamentul poate să legifereze în cadrul aceleiaşi legi ce crede că ar trebui să se întâmple cu anumite prevederi, deci să o reactiveze). „Nu, am decis altfel, dacă vreţi supunem la vot” Oauuu! „Nimeni nu este mai presus de lege... iar legea sunt eu!” (o parafrază a lui Adolf Hitler, Cancelar şi Fuhrer al Germaniei). Nu am nicio dovada, dar undeva în sufletul meu suspicionez că interesele pentru punerea în aplicare a formei amputate a Codului Penal, nu se face numai pentru Dragnea. Este clar că sunt vizate interese cu mult mai numeroase şi foarte probabil bine „motivate”! Oauuu! Spre ce ne îndreptăm oare?
 
Nimic din cele „înghiţite” ieri, în 20-30 de minute de uitat la TV nu mă privesc direct, cel puţin aparent, dar mi-au tulburat somnul! Doamne, cât pot fi de prost?! 
 
Îmi vine în minte alt citat celebru (din Alexandru Lăpuşneanul de Costache Negruzzi). „Proşti, dar mulţi!” Dreptatea în sistemul democratic se bazează pe dreptul celor mulţi. Cred ca nu îmi rămâne decât să sper că din ce în ce mai mulţi vor constata ca mor de grija altuia, aşa, ca prostul! Dar asta este deja altă poveste.
 
PS - când am deschis blogul adevărul.ro am dat peste articolul lui Andrei Pleşu, „Despre prostie, informaţii din teren”. Primul imbold a fost sa nu mai postez propria mea scriere. Este greu sa te compari cu AP sau sa se creadă ca încerci sa mergi „la aspiraţie”, şi eu pot sa scriu la fel. Ei bine, nu pot! Totuşi, un blog nefiind un cenaclu literar sau o competiţie, iar rândurile mele exprimând exact ceea ce gândesc - găsindu-şi locul pe un asemenea format (blog - jurnal pentru alţii) am decis totuşi sa apăs butonul „publish” în loc de „delete”.