Prima analiză a sistemului public de protecţie a copilului relevă deficienţe de personal şi de cheltuire a banilor alocaţi

Prima analiză a sistemului public de protecţie a copilului relevă deficienţe de personal şi de cheltuire a banilor alocaţi

Banii cheltuiţi de stat pentru creşterea copiilor aflaţi în grija sa diferă de la un judeţ la altul

Primul recensământ al sistemului instituţional public, naţional şi local, al serviciilor pentru protecţia copilului în România, realizat într-un proiect european al Ministerului Muncii în parteneriat cu Fundaţia SERA România, arată că încă există probleme la nivelul direcţiilor de asistenţă socială din ţară: personal redus, diferenţe majore de costuri pentru aceleaşi servicii, evaluări ale angajaţilor pe hârtie, dar şi fonduri insuficiente.

Ştiri pe aceeaşi temă

Studiul publicat pe site-ul Ministerului Muncii este bazat pe evaluarea la nivel naţional a direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului (DGASPC), a serviciilor publice de asistenţă socială (SPAS) şi a altor instituţii şi organizaţii implicate în sistemul de protecţie a copilului, se arată în document.

Cercetarea a fost realizată de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Fundaţia SERA România în cadrul proiectului european "Îmbunătăţirea eficacităţii organizaţionale a sistemului de protecţie a copilului în România", Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative (PODCA) pentru a analiza organizarea şi funcţionarea sistemului de protecţie a copilului din România.

Studiul reprezintă primul recensământ al sistemului instituţional public, naţional şi local, al serviciilor pentru protecţia copilului în România şi a fost publicat pe site-ul Direcţiei pentru Protecţia Copilului din Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice (MMFPSPV), potrivit Mediafax.

Principalele concluzii ale analizei de sistem:

1. Există DGASPC-uri unde doar jumătate din posturile din schemă sunt ocupate

- nivelul subocupării este foarte ridicat, de exemplu din 10 posturi normate sunt ocupate doar jumătate, ca atare au fost situaţii în care copiii din două-trei centre şi o parte de personal au fost mutaţi, prin rotaţie, pentru ca angajaţii să-şi poată lua concediile legale de odihnă. 

-„în ambii ani luaţi în analiză (2010 şi 2011 - n.r.) s-a constatat o subocupare a posturilor faţă de numărul normat, atât în ansamblu, cât şi în cadrul aparatului propriu şi al serviciilor de protecţie a copilului. Nivelul subocupării a fost mai mare în cadrul aparatului propriu, fiind ocupate, în medie, şapte din 10 posturi normate faţă de opt în servicii. În ansamblu, existau în jur de 6.100 posturi vacante în DGASPC-uri la nivel naţional la data culegerii acestor date pe teren. Există şi câteva Direcţii în care nivelul subocupării este foarte ridicat, înregistrându-se situaţii în care din 10 posturi normate doar jumătate au fost ocupate în aparatul propriu", se arată în studiu.

- personalul redus în raport cu nevoile direcţiei a fost evident în cadrul fiecărei categorii de servicii, deficienţa fiind mai pregnantă în cazul serviciilor de zi.

- în 2011, cele mai afectate de subocupare au fost centrele de pregătire şi sprijinire a reintegrării sau integrării copilului în familie (44,8% posturi ocupate din posturi normate), centrele pentru dezvoltarea deprinderilor de viaţă independentă (61,8%), centrele de zi specializate pentru copilul care a săvârşit o faptă penală şi nu răspunde penal (67%) şi centrele de zi pentru copiii străzii (68%), faţă de 84,8%, media pe total servicii.

- ceva mai bine s-au situat serviciile de tip familial, în special cele destinate copilului aflat în plasament, în care ponderea posturilor ocupate a depăşit media, fiind de 85,3%.

- principala cauză o reprezintă blocarea angajărilor la stat, prin ordonanţa din 2009, în 93% din cazuri; a doua cauză majoră a fost demisia sau încetarea relaţiilor de muncă în urma acordului părţilor, iar a treia cauză a subocupării posturilor a constituit-o normarea necorespunzătoare a muncii, în sensul planificării unui număr insuficient de personal faţă de numărul de cazuri şi volumul de muncă.

2. Există diferenţe majore, şi de trei ori, între judeţe în ceea ce priveşte costurile pentru copiii din sistemul de protecţie

- costurile medii anuale pentru copiii din sistemul de protecţie diferă semnificativ de la un judeţ la altul, în toate formele de protecţie - sistemul rezidenţial, asistenţa maternală sau centrele de zi

- de exemplu, arată studiul, „analizând costurile medii/copil/an transmise de către DGASPC-uri pentru anul 2010, s-a constatat că cel mai mare cost mediu anual pentru copilul în sistem rezidenţial şi la asistent maternal a fost de 38.193 lei/copil/an. La polul opus, s-a înregistrat cel mai mic cost mediu pentru aceeaşi categorie de beneficiari, în cuantum de 13.740 lei/copil/an. Tot în anul 2010, analizând costul mediu pentru copilul din centre de zi s-a observat că cel mai mic cost mediu anual a fost de 2.460 lei, iar cel mai mare de 32.873 lei. De asemenea, se observă că o pondere foarte mare în total cost/copil/an o au cheltuielile de personal, în unele judeţe acestea fiind de până la cinci ori mai mari faţă de cheltuielile materiale şi servicii“

- aceeaşi situaţie a fost constatată şi în 2011: „În anul 2011, la nivelul DGASPC, s-a observat că, pentru copilul în sistem rezidenţial şi la asistent maternal, cel mai mare cost mediu anual a fost de 37.042 lei, iar cel mai mic cost mediu anual a fost de 12.180 lei. Pentru copilul din centre de zi, cel mai mare cost mediu anual a fost de 28.179 lei, iar cel mai mic, de 1.932 lei. În ceea ce priveşte structura costului mediu/copil/an, şi în anul 2011 cheltuielile de personal au avut pondere foarte mare în totalul costurilor (între 42% şi 90% din costul/copil/an) în toate judeţele şi au fost mult mai mari comparativ cu cheltuielile materiale şi servicii“, se arată în analiză.

3. Mai puţin de jumătate dintre DGASPC-uri respectă încadrarea personalului de specialitate

- puţin peste 48% dintre direcţii respectă legea privind încadrarea de medic pediatru, psiholog, psihopedagog, asistent social, neuropsihiatru, neurolog sau psihiatru pentru copii.

- compartimentele cel mai slab reprezentate în DGASPC-uri sunt: Compartimentul Antisărăcie şi Prevenire a Marginalizării Sociale şi Compartimentul Management de Caz pentru Adult şi Monitorizare Servicii Sociale (câte 60,53%), Compartimentul Managementul Calităţii Serviciilor Sociale şi Compartimentul Management de Caz pentru Copil (câte 63,16%) şi Compartimentul Violenţă în Familie (68,42%).

- în ceea ce priveşte încărcarea asistenţilor sociali cu cazuri, s-a constatat că în 80% din direcţii, asistenţii sociali monitorizează mai mult 30 de cazuri de asistenţi maternali profesionişti. „Deşi 65% dintre DGASPC-uri afirmă că asistenţii sociali au atribuţii de revizuire a planului de permanenţă, doar 52,5% au întocmit un asemenea plan pentru copiii aflaţi în plasament. Toţi asistenţii maternali, indiferent de DGASPC-ul de care aparţin, au încheiate convenţii de colaborare pentru fiecare copil aflat în plasament", mai arată studiul.

4. Evaluarea angajaţilor DGASPC nu ţine cont de fapt de activitatea lor, ci de nevoia de a păstra în sistem şi puţinii oameni angajaţi

- întreg personalul DGASPC-urilor a obţinut calificativele „Bine“ şi „Foarte bine“ în urma evaluării anuale a performanţelor profesionale, pentru a se evita reduceri de personal sau măsuri care să scadă şi mai mult motivaţia.

- „Într-un sistem atât de complex precum cel al protecţiei copilului, cu organizare eterogenă şi provocări neunitare, ne-am fi aşteptat la o mai mare distribuţie a rezultatelor evaluării pe o scală a calificativelor (inclusiv «Satisfacător», «Nesatisfacător»). Există, ca atare, un factor sistemic ce influenţează evaluarea. Deoarece evaluarea are consecinţe asupra promovării, salarizării şi menţinerii raporturilor de muncă, se preferă ca toţi angajaţii să obţină calificative mari pentru a nu fi nevoie să se opereze reduceri de personal în condiţiile în care sistemul deja suferă de o lipsă acută de personal sau să se ia măsuri care să demotiveze şi mai mult personalul. Aceste considerente îndepărtează însă evaluarea de adevăratele ei obiective şi, ca atare, viciază însuşi rezultatul evaluării“, se arată în studiu.

5. Personalul din sistemul de protecţia copilului, relativ tânăr şi cu studii superioare; peste 80% - femei

- peste 80% dintre angajaţii direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului sunt femei, iar structura pe vârste indică un personal relativ tânăr, cei mai mulţi din categoria de vârstă 35-39 ani.

- „Ponderea femeilor în totalul angajaţilor din aparatul propriu al DGASPC a fost de peste 80,5%, indicând o lipsă de atractivitate a activităţii de asistenţă socială pentru bărbaţi, dar şi o politică de recrutare şi selecţie a personalului deficitară din punctul de vedere al respectării şi promovării active a principiului egalităţii de şanse. În cadrul aparatului propriu al DGASPC predomină personalul cu studii superioare de licenţă (58,4% în 2010 şi 57,8% în 2011), urmate la mare distanţă de cel cu studii liceale. Majoritatea personalului cu atribuţii de asistenţă socială are studii socio-umane“, se arată în studiu.

- iniţiatorii cercetării subliniază faptul că angajaţii care nu îndeplineau această condiţie la angajare şi-au completat studiile ulterior prin absolvirea unei facultăţi, program masteral sau curs post-universitar în asistenţă socială, psihologie, ştiinţe juridice ori administraţie publică.

- în ceea ce priveşte persoanele care asigură conducerea DGASPC-urilor, cercetarea de teren a arătat că toţi directorii executivi sunt absolvenţi de studii superioare de lungă durată, cei mai mulţi în domeniul ştiinţelor juridice şi/sau al celor economice (65,2%). În ce priveşte studiile de masterat sau postuniversitare, predomină cele în management şi administraţie publică (42,8%).

6. Unele DGASPC-uri redistribuie bani de la protecţia copilului către vârstnici şi persoane cu handicap

 - sumele cu care consiliile judeţene şi cele locale finanţează protecţia copilului provin integral de la bugetul de stat şi aproape un sfert dintre DGASPC-uri redistribuie o parte din aceşti bani către vârstnici şi persoane cu handicap atunci când fondurile pentru aceste categorii sunt insuficiente.

- „în urma studiului, a rezultat faptul că, în anul 2010, 71,43 la sută din DGASPC-urile respondente au dispus de o alocare bugetară suficientă, care nu a necesitat rectificări sau alte surse de finanţare. Restul DGASPC-urilor (28,57%) şi-au acoperit cheltuielile prin: solicitări de rectificări bugetare (52,94%), atragere de fonduri europene (18,75%), reorganizare servicii (17,65%) şi venituri proprii (12,5%). În anul 2011 s-a constatat că doar 58,14% din DGASPC-uri au proiectat bugete care nu au avut nevoie de rectificări. Celelalte 41,86% din Direcţii şi-au acoperit necesarul prin: redistribuire de la alte capitole/ alineate (54,55%), solicitare la rectificări bugetare (52,17%), accesare de fonduri europene (35%) şi venituri proprii (10%)“, prevede documentul.

- „este de menţionat că, în cazul în care bugetul alocat persoanelor vârstnice sau persoanelor cu handicap nu este suficient, un procent de 23,68% din DGASPC redistribuie sume din bugetul alocat protecţiei copilului“, se mai arată în studiu.

- DGASPC-urile pot beneficia cu greu şi de donaţii sau sponsorizări, din cauza normelor metodologice privind modul de încasare şi utilizare a fondurilor băneşti primite sub aceste forme de către instituţiile publice, care prevăd o procedură de primire destul de anevoiasă şi care, în loc să faciliteze atragerea acestora, o îngreunează. În acest context, iniţiatorii studiului recomandă modificarea legislaţiei, în sensul facilitării procedurii de înregistrare a donaţiilor şi sponsorizărilor de către instituţiile publice.

 

citeste totul despre: