Perplexităţi

Fiecărei zile – perplexitatea ei. Dacă pleci urechea, auzi din ziare, de la televiziuni, din vecini sau de pe stradă, tot soiul de lucruri care aduc orice minte normală în pragul colapsului. Fireşte, lumea merge glorios înainte. Dar cu mici sau mărişoare episoade de ebrietate. Mi-am notat, pentru săptămîna aceasta, două asemenea episoade.

1. Pe un post de televiziune care, după cîţiva ani de militantism justiţiar, se delectează acum cu rolul de victimă, am auzit, de curînd, o reflecţie amuţitoare. Cineva îşi exprima indignarea în legătură cu dreptul justiţiei de a-şi exercita atribuţiile cîtă vreme e plătită din bani publici. Adică noi, poporul contribuabil, plătim salariile judecătorilor şi ale procurorilor, iar ei îşi permit, nerecunoscători, să ne ancheteze! Cum să fiu convocat la DNA, fie şi ca martor, eu Cutărică, cînd eu Cutărică susţin financiar DNA-ul? Carevasăzică sunt luat la întrebări pe banii mei?! Numai un bou sau un băsist poate fi de acord cu o asemenea anomalie! Instituţiile legii să facă bine să stea la locul lor. Să ne lase în pace, să ne privească amoros, ca pe nişte binefăcători. Să ne ofere – de vreme ce trăiesc din buzunarul nostru – nu pur şi simplu prezumţia de nevinovăţie, ci o garanţie de nevinovăţie, un cec în alb, încrederea absolută pe care orice „întreţinut” o datorează întreţinătorului său.

Cînd ştii cine a fost cu adevărat Che Guevara, te întrebi, inevitabil, unde se încadrează meritele sale: la „educaţie”, la „ştiinţă” sau la „cultură”? 

2. UNESCO anunţă că a decis să includă pe lista patrimoniului planetar pe care se simte obligată să-l protejeze (Memory of the World Register) documente privind viaţa şi opera lui Ernesto „Che” Guevara. E vorba de 431 de manuscrise ale martirului insurgent şi de 567 de scrieri despre el sau referitoare la isprăvile sale. Poate nu ne mai amintim ce înseamnă celebrele iniţiale UNESCO. Înseamnă: United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization. E un departament al Organizaţiei Naţiunilor Unite, gîndit să selecteze şi să ţină la păstrare mărturii esenţiale privind istoria şi creativitatea umanităţii. Cînd ştii cine a fost cu adevărat Che Guevara, te întrebi, inevitabil, unde se încadrează meritele sale: la „educaţie”, la „ştiinţă” sau la „cultură”? Toată lumea a aflat, de mult, că insul era un aventurier sîngeros, cu arma la picior, gata să ucidă şi să-şi descrie, la rece, propriile crime.

„Revoluţionarul”, în viziunea lui, trebuia să fie o „maşină de omorît oameni, avînd drept unică motivaţie ura”. E, într-adevăr, memorabil! Cum să nu-şi găsească un asemenea om un loc bine-meritat printre „realizările” de vîrf ale umanităţii? Prin proaspăta decizie UNESCO, arhiva lui se alătură arhivelor Goethe, Chopin, Kierkegaard, Brahms, Jean-Jacques Rousseau.  Documentele Che Guevara vor sta alături de Magna Carta britanică, de prima ediţie a Declaraţiei Drepturilor Omului şi Cetăţeanului (1789), de lucrările lui Copernic şi de jurnalul Annei Frank.

S-a făcut, în sfîrşit, dreptate! Se pregătesc Fidel Castro, despre care Miguel d`Escoto, preşedinte al Adunării Generale ONU în sesiunea 2008-2009, vorbea ca despre un „sfînt”, apoi Mao, Pol Pot şi Hugo Chavez. Memoria umanităţii e în plină ebuliţiune…