Păcatele capitale ale românilor

„Să ne bucurăm împreună încă o dată de Învierea lui Hristos şi să sperăm că într-o zi vom fi părtaşi la adevărata înviere a neamului nostru!“

În Săptămâna Patimilor, prilej de meditaţie şi de pocăinţă, ar trebui să ne întrebăm cu toată seriozitatea de ce suntem atât de păcătoşi, de ce ne-am îndepărtat de Dumnezeu, de ce ne-am pierdut credinţa, de ce suntem atât de dezbinaţi ca neam? Oare nu am avea nevoie de o spovedanie naţională, să ne recunoaştem cu toţii păcatele şi să cerem lui Dumnezeu să se îndure să ne ierte?

Să vorbim puţin despre păcatele noastre, ale românilor, notându-le în ordinea celor 7 păcate capitale: mândria, iubirea de arginţi, desfrânarea, invidia, lăcomia, mânia, lenea.

MÂNDRIA: „Mândru că sunt român!”, sloganul electoral care l-a prăbuşit pe Victor Ponta la prezidenţiale ar putea constitui chintesenţa acestui păcat la români. Pentru că la noi, mândria nu înseamnă demnitate, ci doar o fudulie de neam prost, de la cucoana plină de aur din piaţă până la manifestările de pe stadionul Naţional Arena. Mândri suntem şi atunci când aruncăm paltonul nervoşi sau când ne lăudăm deşănţat cu realizările noastre. Mândri când ne credem buricul pământului, de la vecinul care îşi laudă exagerat copiii până la politicianul care face campanie electorală pe seama milosteniei. 

IUBIREA DE ARGINŢI: Năstase, Voiculescu, Cocoş, Hrebenciuc, Udrea, Vâlcov şi mulţi alţii. Păcatul acesta pare sădit în ADN-ul românilor. Din el se nasc poftele, patimile, corupţia. Ciubucul, şpaga, ţeapa. Doctori şi preoţi. Oameni de afaceri, devorându-se unul pe altul. Magistraţi şi politicieni vânduţi. Familii dezbinate. Prieteni deveniţi duşmani. Asta face din noi banul, ochiul dracului!

DESFRÂNAREA: O întălnim la tot pasul, pe stradă, pe internet, la televizor, dar cel mai grav este atunci când curvăsăreala devine un mod de viaţă, un model de succes promovat fără ruşine de vedete din show-biz sau din politică. 

INVIDIA SAU PIZMA: Să moară capra vecinului! Când cineva se ridică, e musai să-i dăm în cap. Oamenii de succes vor fi neapărat tăvăliţi în noroi, iar afacerea curată a semenului va naşte tot timpul un semn de întrebare.

Comunismul a lăsat în noi urme adânci, turnătoria încă ne curge prin vene.

LĂCOMIA: Intraţi în preajma sărbătorilor în magazine şi veţi vedea românii înghesuindu-se să-şi umple coşurile cu mâncare cu care apoi să se ghiftuiască uitând de Dumnezeu. Lăcomia înseamnă şi agoniseală fără noimă, lăcomia celor care nu se satură doar cu o maşină, cu o casă sau cu un tablou. Ei vor mai mult şi mai mult.

MÂNIA: De la înjurăturile în trafic la violenţa stradală. Parcă niciodată nu a fost atâta furie oarba, oamenii se duşmănesc şi nu se dau la o parte în a-şi folosi tot arsenalul în acest război fratricid. Dezbaterile politice mustesc de mânie, iar limbajul folosit de unii moderatori de televiziune îndeamnă direct la full-contact.

LENEA: Dar toate izvorâsc din lenea ancestrală a poporului român. Lenea de a ne indeplini datoriile creştine şi obligaţiile sociale. De la parlamentarul care chiuleşte la greu până la bărbatul beţiv care nu-şi găseşte un loc de muncă şi trăieşte din alocaţia copiilor săi.

Lenea unor magistraţi, lenea funcţionarilor publici, lenea noastră cea de toate zilele care ne împinge să facem mâine un lucru pe care l-am putea să-l facem azi, inclusiv mersul la biserică.

Cam asta a fost pe scurt lista mea de spovedanie. Dacă am greşit cu ceva, vă rog să mă iertaţi! Să ne bucurăm împreună încă o dată de Învierea lui Hristos şi să sperăm că într-o zi vom fi părtaşi la adevărata înviere a neamului nostru!