Oare e potrivit ca Biserica să susţină demersuri legislative?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Interventia politiei intr-o biserica pentru a aplana un scandal. FOTO: Laurentiu Ionescu
Interventia politiei intr-o biserica pentru a aplana un scandal. FOTO: Laurentiu Ionescu

Cei care uită trecutul, riscă să îl retrăiască, spunea George Santayana. Să ne reamintim, aşadar, ce s-a întâmplat ultima dată când Biserica a suţinut schimbarea Constituţiei ţării.

Între anii 1938-1939, Patriarhul Miron Cristea, devenea Preşedinte al Consiliului de Miniştrii şi va conduce Guvernul de trei ori. Prima guvernare a fost foarte scurtă, între 11 februarie şi 29 martie 1938, însă a fost un interval de timp suficient pentru a elabora o nouă Constituţie a ţării, cea care o va abroga pe cea din 1923 şi totodată va instaura dictatura regelui Carol al II-lea. Ulterior au urmat câteva legi care au interzis funcţionarea tututor grupărilor, asociaţiilor si partidelor politice.

Demersul pentru a impune noua Constituţie a căpătat şi un aspect popular, pentru că s-a organizat un plebiscit în 24 februarie 1938, la doar 4 zile de la votarea ei în cadrul Consilului de Miniştri. Din 4.303.064 de cetăţeni  (92%), care s-au prezentat la urne, 99,87 % au votat în favoarea noii Constituţii. Constantin Argentoianu nota în memoriile sale că una din intenţiile regelui, pe lângă cea de instaurarea autorităţii regale, era şi cea de ”moralizare a vieţii publice”.

Printele altele, noua Constituţie prevedea:

”Art. 7. Nu este îngăduit nici unui român a propovădui prin viu grai sau în scris schimbarea formei de guvernământ a statului, împărţirea ori distribuirea averii altora, scutirea de impozite, ori lupta de clasă.

Art. 8. Este oprit preoţilor, de orice rit şi credinţă religioasă, a pune autoritatea lor spirituală în slujba propagandei politice, atât în locaşurile destinate cultului şi funcţiunilor oficiale, cât şi în afară de ele.

Propaganda politică, în locaşurile destinate cultului, ori cu prilejul manifestaţiunilor religioase, nu este îngăduită nimănui.

Orice asociaţiune politică pe temeiuri ori pretexte religioase este oprită.”

Într-un mod paradoxal, Biserica, prin şeful ei, dar şi datorită majorităţii ortodoxe, impunea societăţii româneşti, ca cetăţenii să nu mai aibe dreptul democratic de a ”propovădui” idei politice şi sociale. Şi mai interesant este faptul că, clericiilor le era interzis să îşi pună autoritatea în slujba propagandei politice.

La 79 de ani distanţă, aceaşi instituţie se implică în mod activ într-o altă activitate politică de schimbare a Constitutiei. Oare să fie vorba despre o lipsă de coerenţă doctrinară şi lipsa de asumare a unor valori sau despre adaptarea făţarnică şi ipocrită la ”provocările actuale ale societăţii” ? Cum ar fi dacă, după modificarea Constituţiei, Biserica s-ar implica în impunerea unor legi care să interzică cetaţenilor să mai promoveze idei politice sau să discute despre nivelul taxelor ? A mai făcut-o, are know how..

Mă gândesc că, în momentul în care Biserica nu mai are capacitatatea de a-i convinge pe credincioşi doar prin predici, abuzează de poziţia privilegiată pe care care o are – aceea de instituţie autonomă faţă de statul român, să susţină politic legi, care să reinstaureze moralitatea din predicile de duminică.

De altfel, mă ingrijorează fervoarea şi multitudinea de referinţe la codul penal care apar în comunicatele de presă ale Bisericii. Teama de a nu-şi mai struni proprii credincioşi, incapaciatea de a organiza evenimente religioase în mod civilizat, lipsa de argumente în faţa criticilor din societatea civilă şi laică, fac ca Biserica sa răspundă în mod disproporţionat. Iată un exemplu de preocupare a Sfântului Sinod din 9.02.2017 care apare în comunicatul de pe basilica.ro:

Aprobarea unor măsuri sporite pentru asigurarea desfăşurării în linişte a slujbelor religioase, protejată de dispoziţiile 381 din Codul penal care sancţionează cu închisoare sau amendă „împiedicarea sau tulburarea liberei exercitări a ritualului unui cult religios care este organizat şi funcţionează potrivit legii”, precum şi de dispoziţiile legale care sancţionează tulburarea liniştii publice.”  

Cred ca Biserica ar trebui să fie o instituţie mai preocupată de propovăduirea  pacii şi iubirii, decât de organizarea jandarmilor şi a efectivelor de poliţie.

Legat de referendumul care se va organiza cu privire la schimbarea Consituţiei, poate ar fi oportun ca cetăţenii să mai răspundă la 2 întrebări care îi preocupă pe cetăţeni:

-         Sunteţi de acord ca B.O.R. să nu mai fie o instituţie autonomă faţă de statul român, ci să se supună legilor ca orice altă asociaţie / fundaţie ?

-         Sunteţi de acord ca cultele religioase să fie verificate de A.N.A.F. şi de alte organe de control ale statului ?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite