Noi reguli şi drepturi pentru refugiaţii care vin în România - Proiect de Lege

Noi reguli şi drepturi pentru refugiaţii care vin în România - Proiect de Lege

MAI a pus în dezbatere publică un proiect pentru integrarea refugiaţilor din România. FOTO: Arhiva „Adevărul“

Programele de integrare pentru refugiaţi ar putea fi prelungite de la şase luni la un an, dacă un proiect depus în dezbatere publică de Ministerul Afacerilor Interne (MAI) va fi aprobat de legiuitori. Specialiştii în domeniu afirmă că astfel de măsuri sunt necesare întrucât România stă prost la acest capitol, refugiaţii fiind supuşi zilnic discriminărilor manifestate atât de instituţii cât şi de simplii cetăţeni.

Ştiri pe aceeaşi temă

Mai exact, se doreşte prelungirea perioadei în care refugiaţii care participă la programele de integrare şi care nu au mijloace de întreţinere să poată fi cazate în centrele puse la dispoziţie de MAI pentru această categorie de persoane. În plus, s-a propus prelungirea perioadei de aplicare a planului individual de integrare, de la 6 luni la 12 luni, corelativ cu perioada pentru care se acordă ajutorul nerambursabil. În acest sens s-a considerat oportună şi extinderea acordării unei subvenţii de 50% din costurile de chirie şi pentru persoanele cărora li s-a prelungit cu încă 6 luni derularea programului de integrare.

Proiectul mai prevede creşterea perioadei de acordare a ajutorului material din partea Inspectoratului General pentru Imigrări (IGI), de la două la trei luni. Justificarea necesităţii măsurii fiind că de la momentul depunerii cererii de acordare a ajutorului nerambursabil până la plata lui efectivă, trec în medie trei luni.

În proiectul publicat pe site-ul MAI se propune şi „completarea art.7 în scopul aplicării unui tratament egal între cetăţenii români şi beneficiarii protecţiei internaţionale, în ceea ce priveşte accesul la serviciile de asistenţă medicală, întrucât în practică interpretarea legislativă s-a dovedit a fi neunitară. De asemenea, alin.(3) nou introdus va aduce un plus de claritate cu privire la categoriile de persoane cu o formă de protecţie care sunt asiguraţi fără plata contribuţiei, potrivit Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare".

„Potrivit celor mai recente date, gradul de ocupare a centrelor regionale este de peste 100%, trendul fiind în creştere, luând în considerare numărul de persoane care urmează a fi relocate în perioada imediat următoare“, se arată în expunerea de motive a proiectului.

„În această situaţie, IGI se va afla în imposibilitatea de a asigura recepţia atât a persoanelor relocate, cât şi a celor care vor solicita azil pe teritoriul României. Acest fapt impune întreprinderea de măsuri care să ofere noi posibilităţi de cazare, astfel încât procesul de integrare în societatea românească să nu fie afectat. Ca urmare, în proiectul de act normativ sunt aduse modificări OG nr.44/2004 menite a conduce la creşterea susţinerii acordate pe perioada programului de integrare persoanelor cu protecţie internaţională, dar în acelaşi timp la responsabilizarea acestora pe tot parcursul implementării programelor specifice", se mai arată în document.

Ce înseamnă de fapt procesul de integrare

Politica privind integrarea socială a cetăţenilor statelor terţe are ca obiectiv oferirea posibilităţii acelora care şi-au stabilit reşedinţa sau domiciliul pe teritoriul României de a achiziţiona un bagaj minim de cunoştinţe şi deprinderi, în principal prin cursuri de limba română, programe de orientare culturală şi de consiliere, care să le permită accesarea celorlalte servicii şi politici sociale în condiţii asemănătoare celor oferite cetăţenilor români.

 În practică însă au fost constatate unele deficienţe în procesul de integrare a străinilor în societatea românească. Dintre acestea MAI evidenţiază următoarele:

- organizarea cursului pregătitor de învăţare a limbii române, de două ori pe săptămână a câte două ore, s-a dovedit insuficient pentru dobândirea unor cunoştinţe de limbă;
- acordarea ajutorului nerambursabil, fără condiţionarea participării la programul de integrare, a condus la tratarea cu dezinteres din partea străinilor cu privire la activităţile de integrare cuprinse în planurile individuale;
- oferirea cazării doar în Centrele regionale de proceduri şi cazare asolicitanţilor de azil a condus la restrângerea contactului cu specificul societăţii româneşti, precum şi la limitarea posibilităţilor de identificare a unor locuri de muncă în alte localităţi decât cele în care sunt situate centrele de cazare;
- lipsa de cooperare între IGI, autorităţile administraţiei publice locale şi organizaţiile neguvernamentale care derulează proiecte de asistenţă, conduce la îngreunarea integrării străinilor în societatea gazdă.

România rămâne una dintre ţările cu cei mai puţini refugiaţi din UE

Datele de la Inspectoratul General pentru Imigrări (IGPR ) arată că în anul 2017 au fost depuse 2.420 de cereri pentru azil politic, iar anul trecut 1.886 de imigranţi au cerut această formă de protecţie de la statul român. Din numărul de solicitări depuse în 2016, 73% au fost acceptate.

„Trebuie să încercăm să demitizăm tot ce aflăm în media despre refugiaţi, pentru a avea o percepţie cât mai realistă asupra fenomenului. De exemplu, Bulgaria a avut anul trecut aproximativ 60.000 de cereri de azil, Ungaria a avut 100.000 în ultimii doi ani. În schimb, România a avut doar 2.500 de aplicanţi în anul precedent. Aşadar nu sunt foarte mulţi aplicanţi, iar dintre aceştia foarte puţini se stabilesc în România. Practic, noi suntem o ţară de tranzit pentru refugiaţi. Aceşti oameni vin în România pentru a obţine o formă de protecţie socială, adică cea sub statutul de refugiat, după care pleacă către o ţară care le poate oferi o viaţă mai bună, după cum şi românii noştri pleacă. E acelaşi sistem“, a afirmat consilierul specializat pe integrare de la Consiliul Naţional pentru Refugiaţi (CNR), Bogdan Preda.

Integrare doar pe hârtie

„Pentru refugiaţii care optează pentru a se stabili în România, specialiştii spun că legislaţia este ceva mai flexibilă faţă de cea a altor state din UE, cel puţin la prima vedere. „În România, rata recunoaşterii statului de refugiat pentru aplicanţi este peste 50%. Iar cei care vor să aplice pentru a obţine cetăţenia română, pot recurge la acest demers după patru ani de zile. Dacă vorbeşti limba română şi cunoşti cât de cât geografia şi istoria ţării, dacă ai un contract de muncă valabil de trei ani şi o reşedinţă, poţi obţine cetăţenia română. În Danemarca, primeşti cetăţenia după opt ani şi sunt proceduri mai rigide“, a mai explicat Preda.

În spatele acestui cadru juridic ofertant există însă impedimente foarte mari. Specialistul afirmă că prejudecăţile şi discriminarea la adresa refugiaţilor sunt fenomene în continuă creştere în România. „Oamenii raportează tot mai multe situaţii de discriminare: de la discurs instigator la ură sau hărţuire pe stradă până la cazuri în care anumite persoane nu au fost angajate sau nu au fost acceptate în calitate de chiriaşi pentru că erau musulmani sau arabi. Dacă un refugiat s-ar muta într-un judeţ care nu a avut de-a face cu persoane care au un astfel de statut, implicit cu legislaţia din acest domeniu (care este una mică, obscură, cunoscută de puţini oameni), şi ar apela la serviciile instituţiilor publice, se prea poate să fie respins de funcţionarul public. Explicaţia: acestuia îi este teamă să nu îşi depăşească prerogativele oferindu-şi serviciile unui refugiat, iar asta din cauză că nu i s-a prezentat legislaţia care vizează drepturile refugiaţilor“, a completat consilierul CNR.

Psihologii susţin că discriminarea refugiaţilor şi a imigranţilor intervine din frica de necunoscut, mai cu seamă din frica faţă de cel pe care îl percepi diferit. Cu atât mai mult, dacă de-alungul vieţii ţi s-a format déjà o opine negativă despre acel necunoscut determinată contextul social în care ai trăit. „ La nivelul unui popor, în funcţie de întâmplările care au avut loc şi de anumite preconcepţii perpetuate, se naşte un anumit mod de raportare vizavi de alte grupuri. Cu alte cuvinte, când întâlnim persoane care au un alt mod de a se raporta la propria persoană decât al nostru avem tendinţa de a fi cel puţin reticenţi“, a explicat psihologul Monica Doroftei.

„Cei mai mulţi dintre români nu au avut niciodată un contact cu refugiaţi şi de asta cred că şi discursul de la televiziunile din România poate să fie o propagandă foarte bună împotriva lor. Pe de altă parte, perspectiva lor, a refugiaţilor, este una foarte dornică de a se integra cât mai repede în societatea unde au ales să înceapă o viaţă nouă. Ei nu vor să mai fie refugiaţi, nu le place stigmatizarea. Îşi doresc să fie cetăţeni ca noi“, a explicat , co-fondatorul „ ActivRandomˇ (asociaţie care se ocupă cu promovarea educaţiei nonformală în rândul refugiaţilor în România), Eliza Drob.

 

citeste totul despre: