Mi-aş dori să fiu ca părinţii mei. Dar n-am să pot niciodată

Dintr-una în alta, am ajuns astăzi la câteva melodii vechi, foarte vechi. Şi e incredibil cât de repede mi-au venit în minte nişte amintiri pe care habar nu aveam că le mai am. Toate de când eram cam de vârsta lui Matei, Matei al meu, adică de pe la 6-7 ani.

Mi-am adus aminte de petrecerile de sâmbătă seara, făcute de părinţii mei. Nu ştiu, sincer, de unde aveau atâta chef de viaţă. Nu ştiu cum de dansau atât de mult şi de frumos, în acele seri de sâmbătă. Nu ştiu cum de reuşeau să îşi adune mereu toţi prietenii lângă ei. Nu ştiu cum de mama, cea mai frumoasă şi înţeleaptă femeie pe care o cunosc, găsea mereu puterea să pregătească toată casa, să o aranjeze, să gătească tot felul de prăjituri şi bunătăţi. Nu ştiu cum de mai găsea putere să ne sărute de o mie de ori pe zi, să îi facă toate mofturile tatei, să ne spună mereu că ne iubeşte, să ne citească poveşti, să ne recite mii de poezii. Habar nu am cum reuşea asta! Cred că era, de pe atunci, un Dumnezeu.

Şi, la petrecerile alea de sâmbătă seara, în anii ăia la care acum ne uităm ca la ciumă, părinţii mei dansau. Se sărutau. Râdeau cu prietenii. Iar când veneau acele seri, despre care eu ştiam că avem musafiri, mulţi musafiri, mă agăţam de rochia mamei şi îi ziceam: "Mamă, o să dansez şi eu cu voi, da? Să ascultăm Susanna! Şi Felicita!". Şi, evident, dansam şi eu, împiedicându-mă de picioarele tuturor uriaşilor aceia care se distrau frumos, aproape săptămână de săptămână, ca şi cum nu s-ar mai fi văzut de ani întregi.

Şi erau anii aceia în care, da, toţi aveau un serviciu. Toţi aveau un salariu venit la timp. Toţi aveau o casă. Toţi aveau o familie. Toţi plecau la mare şi la munte. Toţi se luptau pentru o carte minunată. Pentru un disc cu muzică bună. Pentru un pahet de unt. Pentru o bucată de carne. Erau anii aceia în care toţi spuneau mai pe înfundate bancuri cu Ceauşescu. Şi îşi doreau din tot sufletul să scape. Şi nu ştiau cum. Şi, printre toate astea, toate lucrurile astea pe care noi, acum, nu le mai putem înţelege, ei TRĂIAU! Trăiau frumos. Şi SPERAU! Mereu la mai bine. Mereu că va veni şi vremea în care visele lor se vor împlini şi vor scăpa. Vor scăpa de tot partidul acela nenorocit şi de toată groaza securiştilor. Şi sperau mereu pentru noi, pentru copiii lor, să scăpăm de cozile la ouă. De durerea că nu putem citi chiar toate cărţile lumii. Că nu putem vedea cele mai frumoase filme. Că nu putem fi cu adevărat liberi.

Şi visul lor, al părinţilor mei, îl trăiesc eu acum. Şi, da, sunt liberă. Şi îi mulţumesc Cerului că sunt aşa! Am toate cărţile pe care le vreau. Am toate filmele pe care le vreau. Am toată lumea în faţă şi pot merge oriunde, dacă vreau. Am toţi banii pe care îi vreau. Am toată puterea să fac orice lucru visez. Trăiesc într-o lume în care pot deschide ochii dimineaţa, îmi pot pune o dorinţă, orice dorinţă, şi mi-o pot împlini. Şi am scăpat de teroarea pe care ei au înghiţit-o. Şi de frica unui banc spus la colţul biroului. Şi de umilinţa unor cozi pentru nişte mâncare. Trăiesc într-o lume în care totul depinde de mine. În care îmi pot împlini orice gând minunat.

Şi nu ştiu de ce, în toată lumea asta extraordinară în care trăiesc, visată demult de părinţii mei, eu nu dansez frumos, ca mama, în serile de sâmbătă. Nu fac prăjiturile mamei, în aşteptarea celor dragi. Nu găsesc puterea să râd atât de mult ca ea. Să fredonez mereu câte un cântec. Să îmi adun mereu toţi prietenii lângă mine, doar pentru a ne bucura. Doar pentru a trăi. Habar nu am ce am pierdut din visul părinţilor mei. Dar, cu siguranţă, nu e nimic legat de sute de oameni cu care doar cânt şi dansez prin nişte taste. Nu e nimic legat de sutele de prieteni pe care ii am într-o realitate care nu există. Nu e nimic legat de miile de Likeuri pe care le dau sau primesc, de cele mai multe ori fără să simt mai nimic. Nu e nimic legat de miile de sms-uri şi telefoane care îmi apar lunar în facturile de la BlackBerry. Nu e nimic legat de libertatea asta virtuală care mi se pare, de foarte multe ori, mai sufocantă decât orice închisoare.