Ipocrizia salvează Roşia Montană

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Proteste anti-Roşia Montană în Capitală, 20 octombrie FOTO Eduard Enea
Proteste anti-Roşia Montană în Capitală, 20 octombrie FOTO Eduard Enea

S-au stins, încet-încet, ecourile afacerii Roşia Montană. Guvernul a băgat proiectul la dospit într-un sertar şi-l va reactiva, la un moment dat, pe şest, atunci când mass-media va abate atenţia opiniei publice asupra vreunei alte chestiuni.

Nu am fost la Roşia Montană, nu cunosc în mod concret cazul şi nu doresc să exprim nicio opinie pro sau contra acestui subiect. Mi s-au părut, însă, exagerate şi exhibatoare aceste aşa-zise proteste contra drobului de sare. În mod simetric, o afacere în a cărei publicitate au fost băgate asemenea sume uriaşe de bani nu mi se pare a fi una tocmai cinstită.

În orice caz, bănuiesc că a aflat toată lumea că toţi aceşti propagandişti-agitatori, atât pro cât şi contra afacerii Roşia Montană, au băgat în buzunar, în câteva luni, mai mulţi bani decât ar fi încasat sutele (miile?) de potenţiali mineri de la exploatarea mineră, într-un an întreg.

De aceea cred că, privind retrospectiv, ipocrizie ar fi cuvântul care ar caracteriza cel mai bine această afacere.

Şi tot de aceea, aproape că m-a amuzat (dacă nu ar fi fost de plâns) să văd – ca o formă a aceleaşi ipocrizii – că unii dintre demonstranţii cei mai vocali contra acestui proiect al statului, exploatarea minieră Roşia Montană, sunt de fapt persoane care trăiesc din parazitarea instituţiilor culturale ale... statului. 

Iată câteva exemple.

Printre cei mai făţarnici pot fi enumeraţi cele două persoane care alcătuiesc asociaţia/librăria/editura Jumătatea plină.

Aşa-zisa librărie, Jumătatea plină, îşi are sediul în interiorul Muzeului de Artă Contemporană, adică în  Palatul Parlamentului. Într-o ţară normală, Curtea de conturi de mult ar fi verificat cum a obţinut Jumătatea Plină acest spaţiu, dacă a participat la o licitaţie cu minimum trei ofertanţi aşa cum e legal  la o instituţie de stat şi cât plăteşte chirie lunar, dacă plăteşte vreo chirie. Nu şi în România, unde nimănui nu-i pasă că Jumătatea Plină vinde „concertine porno” în sediul unei instituţii a statului.

Aşa-zisa editură Jumătatea plină publică cărţi de benzi desenate exclusiv prin trafic de influenţă pe lângă Ambasada Franţei. Pentru a obţine subvenţiile financiare oferite de către statul francez – prin programul Nicolae Iorga – editurile trebuie să plătească obolul Jumătăţii Pline.

Vă rog să verificaţi, toate cărţile  de benzi desenate  subvenţionate de statul francez apărute în ultimii trei ani, indiferent că editorii lor au fost Art sau Humanitas, au menţionate, pe coperta lor, ca şi co-editor... Jumătatea Plină!  

Chiar în aceste zile a apărut o nouă carte BD pe piaţă, Jim Curious, tipărită tot  pe banii Institutului Cultural Francez. Ghiciţi cine este editoarea şi acestei cărţi?  Da, aţi ghicit, Jumătatea plină!

Dar vaca de muls preferată a asociaţiei Jumătatea plină este Administraţia Fondului Cultural Român. În trei ani cei doi membri ai Jumătăţii pline au primit de la aceasta aproape 120,000 lei (un miliard două sute de milioane de lei) pentru următoarele proiecte:

 1 –  „Atelier de serigrafie  pentru copii” (2010) animat de pornograful francez Pakito Bolino - suma de  8.762 lei  Atenţie, nu eu îl numesc pornograf pe Pakito, ci aşa este prezentată “opera” lui pe blogul Jumătătii Pline (citez: “ supliment pornografie, trash, horror, noise, Japan and more... “ ).   

Ulterior, revista “culturală“ Vice va publica un articol despre expoziţia românească a lui Pakito: „Efectele sînt din cele mai îngrozitoare. Cadavre, copii spînzurati, membre amputate, pornografie, toate parcă urlîndu-ţi prin culorile vii folosite în serigrafie, îndemnul de bază al celor de la Le Dernier Cri – vomită-ţi ochii!“.

2 - “Arhiva Sonoră a Centrului  Naţional al Dansului”(2010) -  suma de 23.307 lei. Aceasta în cadrul unei secţiuni intitulată  “Arte Vizuale şi Arhitectura.” (sic!). De notat că, într-un singur an, AFCN acordă Jumătăţii pline peste 30.000 de lei pentru două proiecte, în timp  ce unor instituţii culturale de stat precum Editura Academiei Române, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Arhivele Naţionale ale României li s-au refuzat proiectele (indiferent de motive).  

Centrul Naţional al Dansului este o instituţie de stat cu zeci de angajaţi. Cu toate acestea, ei nu au fost capabili să depună un proiect pentru propria lor arhivă sonoră şi suma de 23.307 lei este acordată unei asociaţii mărunte,  formată din doi “muzicologi” fără studii de specialitate şi fără experienţă în domeniu…

3 -“Cartea lui George” (2011)-  suma de 32.078,64 lei.  Acest volum  de mâzgăleli anticulturale, în care personajul principal se droghează şi vorbeşte cu propriul său fund, iar acesta îi răspunde “ete pârţ”,  a fost deja finanţat de Institutul Cultural Român în anul 2010,  banii intrând în buzunarele unui transfug sârb, proprietarul unei aşa zise edituri,  Hardcomics. Spun aşa zisă pentru că acest pseudo editor – ca şi Jumătalea plină -  nu a publicat niciodată cărţi din fonduri proprii ci doar pe banii diverselor instituţii culturale precum Muzeul Naţional de Artă Contemporană, ICR, AFCN sau fundaţia Pro Helvetia.

Cum a putut AFCN să dea alţi 32.000 de lei asociaţiei Jumătatea plină, pentru aceeaşi carte, rămâne un mare mister. 

4 - “Comics. Ro app Comics App pentru Salonul European al Benzilor Desenate, prezentare si concurs pentru tinerii autori -  secţiunea Artele vizuale si noile media  – 54.096.00 lei “(2012). Problema este că în 2012 nu s-a organizat niciun Salon European şi niciun concurs de benzi desenate

Există oare vreun organ al statului, în România, în Europa, în univers, care să verifice cum a intrat în buzunarele Jumătătţii pline suma de un miliard doua sute de milioane de lei (din impozitele plătite de contribuabilii români) pentru proiecte mincinoase sau pornografice?

În siajul Jumătăţii pline o găsim şi pe pseudo-artista Sorina Vazelina, o altă persoană care protestează contra statului în afacerea Roşia Montană, dar trăieşte tot din parazitarea instituţiilor de stat. Desenele sale groteşti şi obscene, cînd nu sunt de-a dreptul pornografice, le găsiţi în publicaţiile Aooleu, Mireasa furată şi Cartea lui George, toate finanţate de.... Administraţia Fondului Cultural Naţional.

image

În fine, alţi vajnici şi ipocriţi luptători contra proiectului Roşia Montană sunt autointitulaţii artişti Alexandru Ciubotariu, Matei Branea şi Cristian Neagoe.

În 2011 cei trei au spart suma de 770 milioane de lei din banii statului, prin participarea lor la Convenţia de Benzi Desenate de la New York, activitate pe care chiar Raportul de activitate a ICR pe anii 2011-2012 o caracterizează  astfel: „ bani mulţi cheltuiţi pe acţiuni banale”.  

Asta nu i-a împiedicat pe funcţionarii ICR să-i trimită pe Ciubotariu şi Branea să se plimbe şi în 2013, pe banii contribuabilului român, în Germania şi Suedia, ca reprezentanţi (nedesemnaţi de nimeni) ai BD-ul autohton.

Unul dintre cei mai vocali -  posibil şi instigator - manifestanţi contra afacerii Roşia Montană este Cristian Neagoe, probabil cel mai cunoscut „artist” român de pe mapamond. El este atât de cunoscut datorită expoziţiei de „artă” românească “Freedom for Lazy People!”  „curatoriată” de el tot la New York, şi tot pe banii ICR, în 2009, expoziţie  în care piesa de bază era un ponei roz, de jucărie, cu o svastică pictată pe şoldul său.

Ori, să te duci în ţara în care s-au refugiat cei mai mulţi supravieţuitori ai Holocaustului, în oraşul în care cea mai mare parte a intelighenţiei artistice este de origine evreiască, şi să prezinţi  un ponei tatuat cu svastică drept  mare operă de artă, reprezentativă pentru cultura românească,  este cea mai  mare injurie pe care poţi s-o aduci ţării respective!

Inutil să mai precizez că scandalul stârnit de “curatorul” Neagoe, la New York, a adus un incomensurabil prejudiciu de imagine, atât instituţiei ICR ca atare, cât mai ales preşedintelui său din acea vreme (bănuiesc că vi-l amintiţi cu toţii, au vuit televiziunile).

Drept mulţumire, după doi ani, directoarea ICR New York îl răsplăteşte pe Neagoe cu un nou sejur la New York, tot pe banii statului, de astă dată ca reprezentant al benzii desenate româneşti (sic!).

Culmea este că, chiar în toiul manifestaţiilor contra Roşia Montană, Cristian Neagoe, alături de acoliţii săi din Asociaţiile  La Bomba şi Jumătatea plină, încasează de la Administraţia Fondului Cultural Naţional  alţi 500 de milioane de lei! Pretextul este de această dată  organizarea   unei manifestări  stradale denumită numită pompos “Rahova Delivery(“Bairam în stradă pentru bună vecinătate”), în realitate o şuşă obişnuită,  la care însă nu s-au cântat manele ci hip-hop. Aţi auzit de această manifestare? Nu?  Acesta a fost şi scopul, să nu afle opinia publică cum sunt cheltuiţi banii contribuabililor români.

Cu 500 de milioane de lei s-ar fi putut asigura rechizite şcolare pentru un an de zile la 500 de copii din familiile  defavorizate care trăiesc în cartierul Rahova.  

AFCN a preferat să-i bage în buzunarele câtorva profitori ipocriţi autointitulaţi “artişti”.

Poate că o idee mai bună ar fi desfiinţarea Administraţiei Fondului Cultural Naţional - vaca de muls a acestor atât de mulţi paraziţi (anti) culturali, şi redistribuirea bugetul său anual sub formă de ajutoare sociale familiilor şomerilor din Roşia Montană (sic!) În felul acesta nu ar mai fi nevoie să se deschidă exploatarea minieră, şi astfel ar putea fi mulţumiţi şi manifestanţii contra Roşiei Montane (re-sic!)

În concluzie, unii dintre cei mai vocali protestatari contra statului român sunt tocmai cei care şi-au făcut un modus vivendi din parazitarea  acestui  stat bolnav. Nu ştiu cum numesc ei antagonismul dintre vorbele şi faptele lor, dar în termeni lexicali se numeşte ipocrizie.

Iată, deci, că şi ipocrizia poate salva Roşia Montană (!?)

Restul e tăcere.

NOTĂ: Pentru toţi cei care doresc să înjure autorul acestui articol, îi invit să verifice mai întâi informaţiile şi mai ales cifrele citate aici pe site-urile instituţiilor respective, şi să  admire „operele” acestor auto-intitulaţi artişti pe blogurile personale. Apoi, mai vorbim.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite