Infractorii preferaţi

Nimic nu-i poate anula cariera de fotbalist lui Gheorghe Popescu, dar cariera de mare sportiv nu îi poate legitima infracţiunile. Dragi susţinători ai lui, de ce nu lăsaţi omul în pace să-şi ispăşească pedeapsa cu demintatea cu care a ştiut să joace? Daţi-i pace! Free, Gheorge Popescu!

Ultimul infractor preferat al românilor este Popescu Gheorghe, fost jucător de prim rang al fotbalului românesc şi nu numai, alintat de către public „Gică”, poreclit frumos „Baciul” şi recent aclamat ca „Frigică” (transcrierea fonetică a lui „free Gică”). El vine după ce, în pofida eforturilor unor televiziuni, lumea a început să-l uite pe înaintaşul său într-ale întemniţării, „Frigigi”, cunoscut în acte ca Becali George, alintat de public „Gigi”.

Care este numitorul comun al celor doi „frigizi”? Au încălcat legea în diferite forme. Aşa s-a pronunţat justiţia şi eu nu pot decât să cred că are dreptate, fiindcă nu trimiţi la puşcărie un om chiar fără să ai nicio probă. Nici ei nu au negat total acuzaţiile. Alături de cei doi au mai intrat la puşcărie alţi alintaţi ai publicului: Jean, Meme, Giovani, Gigi ş.a., dar niciunul dintre aceştia nu s-a ridicat la rangul de „free”, care să permită publicului să-i strige „Frijean”, „Frimeme”, „Frigiovani” sau iar „Frigigi”.

Îngrijorătoare pentru societatea românească este capacitatea de a accepta răul. Zilnic auzim plângeri faţă de lipsa de dreptate din România, faţă de incorectitudinea cu care aceasta este împărţită. Suntem sătui de prezenţa publică a găinii privative de libertate, furată de un biet om pentru a-şi hrăni familia dar care se dovedeşte a fi calea acestuia spre puşcărie, în timp ce sunt arătaţi cu degetul marii corupţi care ne conduc şi cărora nu li se întâmplă nimic orice nenorociri ar face.

De când avem şi mari corupţi băgaţi la zdup pentru propriile lor găinării, acelaşi public începe să-i plângă, să ceară clemenţă.

Nu mai acuză „hoţii cu bani”, ci plânge de mila unor persoane aflate în suferinţă; nu mai dau sentinţa clară „au furat, la zdup!”, ci vorbesc de „oameni aflaţi în situaţii grele, cu părinţi bătrâni şi bolnavi etc.” Dar când aceştia au furat, ştiau că au părinţi veşnic tineri şi sănătoşi? Să fie graţiat! se strigă, este un cetăţean model!, a adus bucurii românilor!...

Fiecare român aduce bucurii semenilor lui, atât timp cât respectă legea. Şi Becali a construit case sinistraţilor, dar înainte furase; şi Popoescu a construit case sinistraţilor, dar înainte furase. Poate că şi eu aş construi case unor sinistraţi dacă aş reuşi să pun mâne pe vreun milion de euro de la stat aşa, de pleaşcă. Dar, asta nu m-ar face să dorm liniştit şi nu m-ar transforma într-un binefăcător. Ca şi în cazul lui Becali, susţinătorii infractorului Popescu uită că pomenile acelea au fost făcute cu bani de la stat. Ce uşor e să fii generos pe banii altora!

Pentru ca toate aceste demersuri să aibă un moţ, a mai venit şi premierul cu următoarea întrebare: „ce câştigă România dacă Gică Popescu stă la puşcărie?” Enorm, îi răspund. Şi, din motive pedagogice, îi relatez o întâmplare recentă: primesc de la o studentă ce trebuia să-şi pregătească o lucrare de seminar următoarea întrebare: „ce procent din lucrare poate fi plagiat?” Până anul acesta nu am mai primit o asemnea întrebare. Iată cum poate fi legitimat plagiatul, acest furt. M-am întrebat şi eu, la rându-mi: oare dacă premierul ar fi fost demis, ar fi pierdut titlul de doctor şi avantajele pe care le-a avut ca urmare a plagierii tezei de doctorat, tinerii noştri ar mai pune astfel de întrebări?

Nimic nu-i poate anula cariera de fotbalist lui Gheorghe Popescu, dar cariera de mare sportiv nu îi poate legitima infracţiunile.

Iar faptul că este o persoană cu asemenea notorietate, o persoană model pentru generaţii întregi de tineri, nu poate fi o circumstanţă atenunată, ci agravantă. A fost erou pentru generaţii de tineri şi erou trebui să rămână, nu un personaj ce solicită excepţii atunci când a încălcat regula. Nu ar fi fairplay.

Dar, de fapt, nu l-am auzit pe Popescu cerând graţeierea! Dragi susţinători ai lui Gică Popescu, de ce nu lăsaţi omul în pace să-şi ispăşească pedeapsa cu demintatea cu care a ştiut să joace? Cu siguranţă ştie ce a greşit şi are tăria să accepte situaţia, să-şi accepte actuala condiţie. Nu a fost vorba de vreo nenorocire, de vreun accident care să-l fi dus acolo. A avut liber arbitru atunci, lăsaţi-l să-şi rezolve problema cum crede de cuviinţă. Daţi-i pace! Free, Gheorge Popescu!