Indiferenţa naşte violenţa

Se vorbeşte despre violenţa în creştere în România după ce un parlamentar a bruscat un ministru. Este grav, trebuie să facem ceva. De fapt, să facem ceva pentru ca aceşti oameni aflaţi în cercurile rarefiate ale puterii să se simtă din nou în siguranţă. Aceiaşi oameni care fac legi şi împart bugete într-o indiferenţă absolută faţă de nevoile populaţiei. Din indiferenţa lor se întrupează violenţa care l-a apucat de gât pe domnul Ministru.

Cinci tineri dintr-o comună din judeţul Bacău încep să consume alcool la locuinţa unuia dintre ei. Un taximetrist este chemat să le mai aducă băutură şi o dată cu el soseşte şi un autostopist, un bărbat de 27 de ani care este invitat să li se alăture petrecăreţilor. La un moment dat, acesta este luat la bătaie de cei cinci, agresat timp de şapte ore, lovit cu picioarele în cap până la inconştienţă, violat de unul dintre ei şi apoi lăsat să moară. Cei cinci au fost condamnaţi în urmă cu o săptămână.

***

La Călăraşi, o famile formată din mama de 74 de ani şi copiii ei adulţi, un fiu şi o fiică de 56, respectiv 48 de ani, persoane cu probleme grave de sănătate mintală rămase fără adăpost din cauza incapacităţii de a se auto-îngriji, s-au aruncat împreună în apele îngheţate ale Dunării. Doar bărbatul a supravieţuit, el însuşi fiind în stare gravă. Primarul oraşului Călăraşi a declarat  că „cei de la primărie au încercat, dar nu au putut să îi forţeze să accepte (sic).”

***

Aproape 17% din tinerii români cu vârste cuprinse între 15 şi 29 de ani nu merg la şcoală şi nici nu muncesc, a treia cea mai mare rată din Uniunea Europeană. 

Cea mai înaltă incidenţă a sărăciei s-a înregistrat între anii 2017-2020 în rândul copiilor în vârstă de până la 18 ani şi a tinerilor de 18-24 ani, circa 3 din 10 dintre aceştia s-au aflat sub pragul de sărăcie. 

În anul 2020, rata sărăciei a fost de aproape 15 ori mai mare în regiunile Nord-Est ṣi de peste de 13 ori în Sud-Vest Oltenia ṣi Sud-Est, decât în regiunea Bucureşti-Ilfov. (Institutul Naţional de Statistică, citat de Hotnews). 

***

Peste 50% dintre tinerii români de 15 ani sunt analfabeţi funcţional, adică nu pot să explice un text pe care l-au citit.

Nu este nevoie de o diplomă în sociologie pentru a constata degradarea continuă a calităţii fibrei sociale în România. Educaţia, sănătatea, serviciile sociale, aceste instrumente care asigură existenţa pe termen lung şi prosperitatea unui popor au fost constant subminate de incompetenţa şi obtuzitatea conducătorilor numiţi politic. O indiferenţă criminală domină toate structurile de conducere numite politic în această ţară. O să dau câteva exemple din domenii care sunt apropiate experienţei mele profesionale, sunt sigur că cititorii vor putea numi ei înşişi multe astfel de situaţii. 

În 2006, Uniunea Europeană ne cerea să reformăm sistemul de servicii de psihiatrie ca o condiţie pre-aderare. Dl. Eugen Nicolaescu, la acea vreme ministru al Sănătăţii, dispune crearea unui organism, Centrul Naţional de Sănătate Mintală, pe care apoi tot dumnealui îl sabotează lăsându-l fără fonduri şi fără capacitate de acţiune. Acest organism care există şi în ziua de azi nu a realizat în 15 ani decât cateva cursuri şi nişte manuale din bani europeni. Reforma psihiatriei nu s-a produs. Rămase la stadiul anilor ‘80, spitalele psihiatrice ale ţării aruncă în stradă în fiecare an mii de bolnavi psihotici, demenţi, alcoolici care nu sunt prinşi în niciun fel de sistem de îngrijire în comunitate, spre exasperarea domnului primar din Călăraşi care nu înţelege de ce nu vor nebunii să fie ajutaţi. Degeaba am strigat şi am făcut petiţii noi, cei care suntem în contact direct cu suferinţa psihică a românilor, nicio uşă nu se deschide nici la Ministerul Sănătăţii, nici pe holurile Parlamentului. 

De douăzeci de ani cerem autorităţilor să ia aminte la fenomenul dependenţelor. Suntem constant în topul ţărilor cu cel mai mare consum de alcool, iar noi încă nu avem intervenţii la nivel de ţară. Nu avem nici măcar un singur centru de tratament al alcoolismului finanţat din bani publici. Cocaina se varsă cu tonele pe litoralul românesc, etnobotanicele au devenit cel mai consumat drog printre tinerii români şi noi încă trimitem poliţişti în uniformă să le vorbească tinerilor români despre droguri. În acest timp, nu s-a putut găsi voinţa politică pentru a deschide măcar un (1) centru cu paturi pentru consumatorii de droguri minori! Specialiştii români care au apucat să se formeze în tratamentul dependenţelor au luat calea străinătăţii sau şi-au găsit alte specializări. Cei care au mai rămas îşi desfăşoară activitatea în izolare şi în dispreţul autorităţilor care îşi mai amintesc de ei cu ocazia lansării vreunui raport european.

S-au umplut cartierele sărace şi oraşele sărace şi satele sărace ale ţării de case de pariuri şi cazinouri. O industrie nemiloasă îi ţinteşte pe cei mai vulnerabili dintre români şi îi aduce în pragul sinuciderii şi al dezastrului familial şi personal. Toate apelurile noastre la reglementarea acestei industrii au fost în zadar. Cea mai deplină indiferenţă a autorităţilor domneşte la toate nivelurile. 

Un alt exemplu: absenţa posibilităţilor de angajare pentru cei care ies din sistemul penitenciar. Există oameni în România care au făcut puşcărie pentru 3 grame de cannabis. Pentru aceştia şi alţii ca ei, România e un loc în care este aproape imposibil să-ţi reconstruieşti viaţa şi să nu recazi în infracţionalitate. Ne lipsesc locurile de muncă protejate sau programele construite pentru reintegrarea foştilor deţinuţi. La fel pentru copiii care părăsesc centrele de plasament la împlinirea vârstei majoratului. Lipsiţi de o ancoră în servicii sociale care să facă mai mult decât să plimbe dosare şi să întocmească rapoarte, aceştia îngroaşă rândurile săracilor şi disperaţilor unei lumi care nu este văzută şi nici auzită.

Străzile oraşelor s-au umplut de persoane cu probleme psihiatrice şi fără adăpost, sărăcia a urcat la cote de disparare, tinerii români abandonează şcoala în procente uriaşe, am avut epidemie de HIV printre consumatorii de droguri (dar strategia şi planul de acţiuni dezvoltate de specialiştii români zac de 7 ani în sertarele Ministerului Sănătăţii!), avem în jur de jumătate de milion de dependenţi de jocuri de noroc (şi asta doar conform estimărilor industriei, numărul real este probabil mai mare), tinerii români de 15 ani deţin recordul european la consumul de alcool şi tutun, dar nimeni din cei aflaţi în poziţii de responsabilitate nu pare să considere că ar fi ceva de făcut pentru a opri dezastrul. România este o maşină care rulează cu viteză pe contra-sens, în timp ce şoferul îşi face o cruce şi un selfie. Straturi de corupţie peste straturi de incompetenţă peste straturi de îmbuibare îi fac orbi şi surzi pe cei care au ajuns în poziţii de putere.

Şi tot mai mult şi tot mai des această indiferenţă generează şi alimentează violenţa în societatea românească. Oamenilor le pasă prea puţin de valorile AUR. Ei vor doar să lovească. Suntem un cazan care fierbe, iar destinul politic al domnului Simion este propulsat de acest val fierbinte de ură. Îmi pare rău pentru domnul Ministru şi nu vreau să-l scuz în niciun fel pe domnul Parlamentar. În marea schemă a lucrurilor, ei nici nu există prin ei înşişi, ci doar ca simboluri - primul al indiferenţei sistemului politic incapabil a se conecta la realitatea oamenilor, celălalt al răspunsului violent al unei societăţi care se revoltă pentru că îi sunt ignorate nevoile şi suferinţa. Într-un fel sau altul, oamenii se vor face auziţi.