Huiduitul la proteste ar putea fi sancţionat cu închisoare de la 3 luni la un an

APADOR-CH cere clarificarea sau eliminarea unor propuneri de modificare a legilor poliţiei, de natură să încalce drepturi ale omului sau să favorizeze abuzuri ale poliţiştilor – de la incriminarea unor simple huiduieli la proteste până la reţineri pe durată nedeterminată sau obligarea cetăţenilor să stea în „poziţie inofensivă“ în faţa organelor de ordine

APADOR-CH a transmis Ministerului Afacerilor Interne o serie de comentarii pe marginea proiectelor de modificare a legilor din domeniul ordinii publice, aflate în dezbatere pe site-ul ministerului. Modificările propuse la Legea 61/1991 (a ordinii şi liniştii publice), la Legea 218/2002 (a poliţiei) şi la OUG 104/2001 (a poliţiei de frontieră) sunt pe alocuri de natură să încalce drepturi şi libertăţi sau permit, prin ambiguitatea lor, abuzuri pe care organele de ordine ar putea să le facă la adresa cetăţeanului. De aceea APADOR-CH a cerut clarificarea acestor propuneri sau eliminarea unora dintre ele.

Exemple de propuneri controversate de modificare a legilor poliţiei:

• Propunerea de incriminare şi pedepsire cu închisoare de la 3 luni la un an pentru fapta de a „întrebuinţa cuvinte, expresii, gesturi jignitoare sau obscene“ la adresa organelor de ordine este atât de largă şi de vagă încât orice gest sau cuvânt dezagreat de un poliţist poate fi calificat drept comportament infracţional (infracţiunea de ultraj). Spre exemplu, în cadrul unei adunări publice, nemulţumirea, protestul se exprimă şi sub forma unor huiduieli. Potrivit textului de lege propus, aceste huiduieli pot fi interpretate de poliţist drept „cuvinte, expresii ori gesturi jignitoare“, astfel că toate persoanele participante la acea adunare publică pot deveni autori ai infracţiunii de ultraj. În prezent, în art. 257 din Codul penal este incriminată o formă a ultrajului verbal, şi anume ultrajul comis prin ameninţare. Ameninţarea este o faptă mai gravă decât „jignirea“ şi de aceea sancţionarea penală a celui care ameninţă un poliţist se justifică prin pericolul unei astfel de fapte. Dar, altul, mai scăzut, este pericolul unor „gesturi, cuvinte sau expresii jignitoare“. În plus, jurisprudenţa CEDO acceptă exprimări şocante şi chiar ofensatoare atunci când se urmăreşte atragerea atenţiei asupra unor chestiuni de interes public. APADOR-CH solicită eliminarea completă a acestei propuneri de reincriminare în Legea 61/1991.  
• Introducerea unui nou caz de privare de libertate – „reţinere administrativă“ – adică posibilitatea ca poliţistul să îi interzică unei persoane să părăsească un anumit spaţiu, deşi în legea poliţiei avem deja procedura „conducerii administrative“ la secţie care este o măsură similară. Textul de lege propus nu prevede nicio limitare în timp a duratei reţinerii administrative, nici procedura dispunerii ei şi nici care sunt drepturile şi garanţiile persoanei reţinute administrativ. O astfel de reglementare, în mod vădit lacunară, nu poate fi folosită ca temei pentru privarea de libertate a unei persoane, ca atare APADOR-CH a cerut eliminarea acestei propuneri din Legea 218/2002.  
• Introducerea unei noţiuni vagi precum „poziţie inofensivă“ pe care o persoană care face obiectul cercetării poliţieneşti ar trebui să o adopte – APADOR-CH cere definirea acestei poziţii, în caz contrar fiecare poliţist va avea libertatea de a-şi imagina cum doreşte această „poziţie inofensivă“, chiar şi pe burtă cu mâinile la spate.  
• Definirea mai clară a unor noţiuni introduse suplimentar în Legea poliţiei, ce vizează fotografierea, amprentarea şi controlul corporal sau al bagajelor

Citiţi pe larg toate comentariile şi propunerile formulate de APADOR-CH pe marginea acestor modificări legislative.

Asociaţia Pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki consideră că poliţistul trebuie să beneficieze de o protecţie reală, efectivă şi de mijloace adecvate, inclusiv de natură legislativă, atunci când îşi exercită, în mod corect, atribuţiile legale. În acelaşi timp, exercitarea abuzivă a funcţiei nu numai că nu trebuie acceptată, ci trebuie prevenită şi, dacă s-a produs, sancţionată sever. De aceea, orice reglementare, chiar bine intenţionată, în acest domeniu, nu trebuie să creeze, prin ambiguitate/neclaritate sau disproporţionalitate, premisele pentru exercitarea abuzivă a funcţiei.