De-a lungul ultimilor doi ani, de când a început dezbaterea privind modificarea articolului 48 din Constituţie, privitor la familie, tema parteneriatului civil a intrat mult mai puternic pe agenda publică. Mai pe ocolite, mai direct, atât politicienii, cât şi societatea, au înţeles că e nevoie de o protecţie şi pentru cuplurile gay. Acum, clasa politică ţine captiv proiectul de lege privind parteneriatul civil, închipuindu-şi că referendumul şi parteneriatul pot face obiectul unui troc. Mie personal nu-mi plac trocurile, mai ales când vine vorba de drepturi, aşa că ies în stradă pentru a cere legalizarea parteneriatelor civile cât mai rapid, înainte de un potenţial referendum pentru modificarea Constituţiei.

Poate într-o zi putem vorbi deschis despre scuze oficiale din partea statului român şi reparaţii morale pentru toţi cei care au stat în puşcării pentru că şi-au exprimat liber identitatea.

Când vorbim despre persoanele LGBT vorbim despre oameni în carne şi oase, cetăţeni ca toţi ceilalţi, aflaţi în toate clasele sociale, înalţi şi mai scunzi, cu bune şi rele, cu umori şi necazuri. Conform unui studiu din 2013 al FRA – Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a UE, peste 44% din persoanele LGBT din România au venituri mici, 49% au un partener, iar 11% au în întreţinere un copil în căminul lor. Mai mult, 86% din comunitatea LGBT spune că legalizarea parteneriatelor civile le-ar îmbunătăţi viaţa! Cifrele acestea nu pot fi ignorate şi sunt relevante pentru o comunitate care a fost şi este nevoită în continuare să se ascundă, ca rezultat al homofobiei şi transfobiei societăţii şi a politicii de exterminare a identităţii LGBT dusă de statul român timp de 30 de ani, până în 2001. Poate într-o zi putem vorbi deschis despre scuze oficiale din partea statului român şi reparaţii morale pentru toţi cei care au stat în puşcării pentru că şi-au exprimat liber identitatea.

Acum, la 16 ani după dezincriminarea homosexualităţii, perioadă în care clasa politică ne-a ignorat complet, avem datoria să ne cerem drepturile. Drepturile se câştigă şi în stradă, punând presiune publică pe politicieni, demonstrând că avem o voce în public, o voce care a fost prea mult dată la o parte. Problemele noastre trebuie să fie şi ele prioritizate. Ne interesează de viaţa cetăţii în care trăim şi vrem să contribuim la binele general al societăţii.

86% din comunitatea LGBT spune că legalizarea parteneriatelor civile le-ar îmbunătăţi viaţa.

Proiectul legislativ al parteneriatului civil se află în acest moment în comisia juridică a Camerei Deputaţilor, iar asociaţia MozaiQ a scris deja o serie de amendamente care ar îmbunătăţi actuala formă din parlament.

Imaginaţi-vă cum ar fi ca, Doamne fereşte, partenerul sau partenera să moară, iar socrii să vă interzică participarea la înmormântare şi să vă dea şi afară din casa în care aţi locuit împreună. Gândeşte-te că partenerul tău se îmbolnăveşte, cum ar fi să nu poţi lua decizii medicale pentru el? Dar dacă în caz de despărţire, după 20 de ani de investit energie şi resurse într-o relaţie, te trezeşti pe drumuri, fără nimic? Vrei un credit la bancă? Cum ar fi să nu puteţi lua un credit bancar comun, în calitate de cuplu? Dar dacă unul din parteneri se găseşte fără asigurare medicală şi nu poate fi trecut pe asigurarea partenerului? Acelaşi lucru e valabil şi pentru pensia de urmaş, şi pentru calculul venitului minim garantat, etc. O serie de drepturi care sunt refuzate în acest moment cuplurilor necăsătorite.

Ne interesează de viaţa cetăţii în care trăim şi vrem să contribuim la binele general al societăţii.

Persoanele LGBT au existat dintotdeauna în societatea românească. Am fost prezenţi la toate momentele importante din istorie, avem domnitori ca Petru Cercel sau Radu cel Frumos despre care se ştia că le plăceau şi bărbaţii, avem nume ca Ion Negoiţescu, critic literar, sau Alexandru Bogdan Piteşti, critic de artă şi mecena, Alex Leo Şerban, critic de film sau jurnalista Jeana Gheorghiu, fostă directoare la TVR[1]. Pe lângă numele enumerate avem multe alte persoane LGBT care nu şi-au recunoscut orientarea sexuală şi identitatea de gen, de teama reacţiilor societăţii şi a statului agresor.

Aşadar, vă invit în Piaţa Universităţii, alături de noi, pentru a spune răspicat că Tradiţia noastră e iubirea, că vrem legalizarea parteneriatelor civile, atât pentru cuplurile gay, cât şi pentru cele 400.000 de cupluri heterosexuale care trăiesc împreună în România, nefiind căsătorite. Vrem drepturi pentru că plătim taxe, suntem cetăţeni şi trebuie să fim trataţi ca egali în faţa legii.  


[1] Pentru detalii consultaţi Florin Buhuceanu, Homoistorii, ed. a II-a, 2016