Ce pedepse creative merită corupţii

Arestul preventiv, arestul la domiciliu sau controlul judiciar sunt, în acest moment, măsurile pe care procurorii le cer şi judecătorii le aprobă pentru corupţii noştri cei de toate zilele prinşi la furat. Uneori, mai ales când ne confruntăm la firul ierbii cu efecte ale acestor furturi, ne gândim că ar putea exista şi altfel de pedepse pentru cei care sunt puşi în funcţii să ne facă viaţa mai uşoară şi de fapt ne-o fac un iad.

Când stai, de exemplu, ore întregi în traficul din Bucureşti te gândeşti că domnul Oprescu a scăpat prea uşor cu arestul preventiv. Ar fi trebuit, drept pedeapsă temporară, să fie mutat în Domneşti şi pus zilnic - la orele de vârf - să facă naveta pe Prelungirea Ghencea. Să simtă cum e să îmbătrâneşti în trafic, să se ofilească în maşină şi să asculte toate înjurăturile la adresa lui. Aşadar, pentru primarii corupţi pedeapsa să fie arestul în trafic, indiferent de oraş.

Şefii de la drumurile naţionale sau patronii companiilor de construcţii care nu şi-au îndeplinit promisiunile sau contractele, dar au fost prinşi furând din buzunarul contribuabilului, trebuie de asemenea pedepsiţi exemplar. Trimişi să treacă Valea Oltului sau podul Giurgiu-Ruse de cinci-şase ori pe zi până când sunt trimişi în judecată.

Un şef al Poştei care n-a modernizat-o şi care a dat contracte prietenilor trebuie adus zilnic, la ghişeu, să trimită, cât ţine programul, scrisori recomandate către toate rudele sale. După ce termină e bine ca suplimentul de pedeapsă să fie cumpărarea unui plic de la oficiile poştale pe care le-a avut în subordine, până când reuşeşte. Evident că această pedeapsă e cam aspră, pentru că plicuri nu va găsi în oficiile poştale şi va ajunge la pensie căutând. Pensie pe care va trebui, de asemenea, să o primească la Poştă.

Cam aceeaşi pedeapsă, aşteptarea la ghişeu pentru plata impozitului, e bine să se dea şi pentru un şef al Fiscului prins cu mită sau alte fapte asociate corupţiei. Şi apoi, toată viaţa, să trăiască din banii pe care i-a recuperat ANAF-un de la condamnaţi.

Pentru un ministru al Turismului şi Dezvoltării corupt există o paletă largă de pedepse din care judecătorul poate alege, cu grijă. În loc de Beciul Domnesc, unde înţeleg că s-a mai renovat una alta, demnitarul poate fi trimis pe litoralul românesc sau la băi termale, în fostele hoteluri ale sindicatelor, să-l mănânce ploşniţele. O pedeapsă care implică şi lăsarea în libertate a respectivului ar fi găsirea unui centru de informare turistică şi orientarea în spaţiul românesc având voie să folosească doar o limbă străină, la alegere.

Un parlamentar corupt poate fi pus să scrie legi penale în care să nu se regăsească nici măcar un articol care să avantajeze demnitarii. Va fi un chin, vă spun de pe acum, o tortură pentru care îşi va smulge părul din cap şi se va cere pedepsit mai blând.

Pedepsele de acest gen au avantajul că sunt nelimitate şi adaptate inculpatului. Creativitatea  procurorilor şi judecătorilor va fi, de asemenea, nelimitată, iar oamenii nu se vor plictisi tot inventând pedepse care să se potrivească celor pe care-i acuză.

Sigur că tot ce am scris până aici e o utopie neaplicabilă. Mai rămânea să fi zis că un premier corupt merită să trăiască în ţara asta ca un om obişnuit şi, cu o asemenea gogomănie, aş fi fost acuzat de ficţiune în formă continuată.