Ce facem pentru copiii refugiaţi?

FOTO Shutterstock

Cea mai bună parte a democraţiilor solide este angajamentul lor ferm faţă de apărarea drepturilor omului. Pentru asta trebuie spus NU abuzului, NU marginalizării şi NU discriminării. Recunoaştem astfel dreptul inerent la demnitate pentru toţi oamenii. Dacă cineva ar fi să se întrebe cum ne apărăm de astfel de abuzuri… răspunsul este simplu: prin educaţie.

Citim, ne informăm, ne dezvoltăm constant, încercăm să îl înţelegem pe celălalt, avem legi specifice. Însă oricâte eforturi facem ca adulţi, pentru a ne asigura că vom avea generaţii viitoare capabile să apere şi să respecte drepturile omului, trebuie să conştientizăm că forma cea mai importantă de educaţie este cea timpurie. După cum spunea şi Aristotel, „arată-mi un copil până la vârsta de 7 ani şi îţi voi spune cum va fi când va ajunge adult”. Dacă anii formativi sunt otrăviţi de discriminare, traumă şi marginalizare, care sunt şansele acelei persoane de a reuşi în viaţă, de a fi fericită? Numeroasele studii arată că acele şanse sunt minime. Iar acesta este unul dintre motivele pentru care educaţia este un drept uman de bază, consacrat în Convenţia din 1989 privind drepturile copilului!

Ce se întâmplă însă atunci când, în această educaţie, adăugăm dimensiunea războiului, a caselor părinteşti prăbuşite, a deplasărilor pe sute de kilometri pentru a fi în siguranţă…a gropilor comune? Există oare o şansă reală la fericire în cazul copiilor refugiaţi? Convenţia privind refugiaţii din 1951 le oferă drepturile, între care dreptul la educaţie este central.

Până la data de 17 mai 2022, în România au intrat 986.983 de cetăţeni ucraineni. Peste 88.000 au rămas în ţara noastră. Majoritatea femei şi copii! Peste 1.995 de copii au fost deja integraţi în şcolile româneşti, mulţi dintre ei beneficiind de cursuri de limba ucraineană. Guvernul României a aprobat o creştere cu 20% a capacităţii de înscriere a şcolilor pentru a putea găzdui copiii ucraineni. Limba ucraineană este predată în 55 de şcoli din 8 judeţe.

Copiii ucraineni au acum, prin lege, dreptul la cazare gratuită în internate, dreptul la alocaţie de hrană, dreptul de a primi rechizite, îmbrăcăminte, încălţăminte şi manuale. În plus, elevii vor beneficia de examinare medicală gratuită, vaccinare şi transport intern pentru toate categoriile prevăzute de lege.

Avem măsuri inclusiv pentru studenţii ucraineni. În cazul în care îşi doresc, pot continua studiile în România. Gratuit; trei universităţi româneşti oferă cursuri în limba ucraineană.

Mai mult, pentru a depăşi bariera lingvistică, Radiodifuziunea Română a lansat un program special pentru copiii ucraineni, prin care pot învăţa limba română.

Am luat, de asemenea, măsuri pentru a facilita integrarea refugiaţilor ucraineni pe piaţa muncii. Peste 2.500 de persoane au fost angajate în România!

Guvernul României a adoptat două pachete consistente de asistenţă umanitară pentru Ucraina şi a înfiinţat platforma online Împreună putem face mai mult, pentru a coordona şi canaliza asistenţa oferită de entităţi private şi ONG-uri româneşti.

Facem tot ce ne stă în putinţă pentru a ne asigura că aceşti copii nu ratează nimic în educaţia lor. Fără educaţie, nu poţi proteja copiii şi tinerii refugiaţi de recrutarea forţată în grupuri de muncă prematură, de exploatare sexuală şi de căsătoria prematură.

Această situaţie delicată a însemnat un imbold şi pentru dezvoltarea învăţământului românesc, dar şi a sistemelor noastre de protecţie a minorilor.

România a făcut foarte multe progrese în ultimii ani. Avem programul naţional DIN GRIJĂ PENTRU COPII. Avem Telefonul Copilului 119. Şi, de săptămâna trecută, avem Ro-ALERT „Copil dispărut”! Avem inclusiv un plan ambiţios de a reforma din temelii sistemul de învăţământ din ţara noastră: proiectul Preşedintelui Iohannis, „România Educată”.

Nu trebuie să ne mulţumim doar cu atât. De aceea, evenimente precum recenta Conferinţă Internaţională privind educaţia şi integrarea copiilor refugiaţi, organizată de Guvern, la Senat, prin Departamentul pentru responsabilitate socială comunitară şi grupuri vulnerabile, în parteneriat cu Plan International, sunt esenţiale. Sunt şanse de neratat pentru a ne pune pe picioare proiectele naţionale prin integrarea experienţei altor state.

Statele democratice lucrează împreună şi fac schimb de cele mai bune practici. Aşa ajungem la cele mai bune politici. O altă parte bună a democraţiilor solide!