44,7% din români, în risc de sărăcie sau excluziune socială. Cum vrea Guvernul să-i ajute
0
România se afla la sfârşitul anului trecut pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte rata sărăciei relative, fiind urmată îndeaproape de ţări precum Spania şi Bulgaria. Pentru a reduce numărul românilor expuşi riscului de sărăcie şi excluziune socială, Guvernul României a pus la punct o strategie pentru anii următori.
Strategia ţinteşte ca, până în anul 2020, numărul celor expuşi deprivării sociale severe să scadă cu 580.000 de persoane. Potrivit INS, în România sunt 8,5 milioane persoane în risc de sărăcie sau excluziune socială. Concret, documentul, lansat de Ministerul Muncii, este împărţit pe mai multe domenii pe care strategia vizează să le îmbunătăţească: sănătatea, educaţia, participarea socială, comunităţile marginalizate, transferurile sociale şi, printre altele, ocuparea forţei de muncă.
Cum vor fi ajutaţi copiii cu dizabilităţi şi deficit de atenţie
Cifrele ce se regăsesc în strategia guvernamentală arată, negru pe alb, că deficienţele cu care se confruntă sistemul de Educaţie din România sunt numeroase. Copiii cu dizabilităţi şi cei cu deficit de atenţie rămân, adesea, neşcolarizaţi şi nu sunt inseraţi în învăţământul de masă sau cel special. Mai precis, între 24% şi 40% din copiii cu astfel de probleme nu au acces la o educaţie corespunzătoare, cu toate că numărul celor incluşi într-o formă de învăţământ sau alta a crescut în perioada 1999 - 2013.
Experţii care au dezvoltat strategia au explicat că este nevoie de o ajustare a mecanismului de finanţare a şcolilor de masă care să integreze şi copiii cu nevoi speciale şi pe cei cu dizabilităţi. Totodată, este necesară dezvoltarea de servicii sociale, medicale şi de reabilitare în şcolile de masă pentru ca ei să poată fi integraţi.
Discrepanţe între rata de şcolarizare din urban şi rural
Un alt grup vulnerabil identificat din prisma accesului la Educaţie este cel al copiilor din mediul rural şi zonele urbane marginalizate, zonele rurale fiind puternic dezavantajate. Fodnurile disponibile sunt mai puţine, resursele umane la fel, infrastructura este degradată, accesibilitatea este redusă. Concret, dacă în mediul urban 92,2% din copii erau prinşi în învăţământul primar în anul şcolar 2013/2015, doar 85,6% din copiii ce trăiau în mediul rural erau şcolarizaţi.
O soluţie identificată de experţii care au întocmit strategia o reprezintă revizuirea programului de transport şcolar pentru a include criterii clare şi explicite. De asemenea, se va stabili clar care este numărul de copii care frecventează o şcoală fără internat pentru a le putea asigura transportul până la şcoală şi înapoi. Investiţia în internatele şcolare este şi ea trecută ca o prioritate în documentul Ministerului Muncii, în timp ce şcolile dezavantajate vor fi luate în vizor pentru a putea fi indentificate sursele de finanţare ce le-ar putea fi de ajutor.
Cum ar putea fi readuşi la şcoală copiii romi
Potrivit strategiei, un alt grup vulnerabil identificat în document îl reprezintă copiii romi, rata lor de participare la învăţământul de masă fiind redusă comparativ cu cea a copiilor non-romi. „Inegalitatea creşte considerabil la nivelul învăţământului secundar superior”, se arată în documentul citat. Astfel, potrivit unor estimări făcute de Banca Mondială, dacă rata de înscriere în învăţământul preşcolar a copiilor de etnie romă este de 87%, situaţia este complet diferită în învăţământul secundar superior, când doar 23% din ei sunt prinşi în învăţământ şi au acces la educaţie.
Pentru a veni în sprijinul lor, documentul elaborat de Guvern prevede că este necesară ajutarea mecanismului de finanţare a şcolilor de masă, care să promoveze, printr-un buget corespunzător, o educaţie inclusivă. De asemenea, strategia pune accentul pe extinderea echipelor de intervenţie integrată, în cadrul cărora să existe mediatori şcolari romi, conform documentului.
Lipsă acută de acces la servicii medicale
În ceea ce priveşte Sănătatea, strategia îşi propune de asemenea o serie de priorităţi. În primul rând, arată specialiştii, este nevoie de îmbunătăţirea echităţii în ceea ce priveşte accesul la servicii medicale. Chiar dacă România alocă cei mai puţini bani pentru Sănătate din întreaga Uniune Europeană, insuficienţi pentru a le asigura servicii de calitate pacienţilor care au nevoie de ele, statisticile Eurostat scot la iveală că în timp ce 94,1% din populaţia din mediul urban ajunge la un medic, doar 74,6% din cei care trăiesc la sate au aceleaşi şanse.
„Acoperirea populaţiei cu asigurări de sănătate este încă prea mică în mediul rural şi la nivelul populaţiei sărace şi vulnerabile”, se arată în document. România se plasează în continuare pe locuri fruntaşe privind numărul de îmbolnăviri cu boli cronice, o rată ridicată a mortalităţii infantile şi o speranţă de viaţă la naştere cu mult mai mică decât au restul europenilor.
În ce domenii trebuie făcute investiţii
Strategia identifică, astfel, care sunt domeniile specifice de intervenţie pentru categoriile sărace şi vulnerabile: sănătatea reproductivă, îngrijire şi nutriţie mamă şi copil, bolile cronice, bolile infecţioase. Pentru a reduce inechităţile este nevoie de investiţie majoră în serviciile preventive bazate pe evidenţe şi pe implementarea unor mecanisme eficiente pentru analiza nevoilor.
Un motiv pentru care românii, în special cei din mediul rural, nu reuşesc să obţină servicii medicale îl constituie şi numărul mic de cadre medicale la suta de mii de locuitori. Spre exemplu, cifrele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii arătau că România dispunea, la nivelul anului 2011, de doar 68 de medici generalişti în condiţiile în care media europeană este de 79.
Strategia mai scoate la iveală faptul că, deşi în 2002 a fost creată o reţea naţională de asistenţi medicali comunitari şi mediatori sanitari romi, numărul lor este insuficient. Grav e însă faptul că există zone total descoperite. De pildă, la nivelul anului 2014, 5% din localităţi nu aveau medic de familie sau asistenţi medicali ori comunitari, în timp ce în 1% din localităţi existau doar farmacii, fiind vorba de comune mici, cu mai puţin de 2.000 de locuitori.
Lipsuri locative severe
Însă probleme majore sunt şi în ceea ce priveşte spaţiul de locuire. Mai exact, un sfert din populaţia României este afectată de lipsurile locative severe, care apar la nivelul spaţiilor igienico sanitare. O treime din populaţie trăieşte fără baie sau duş în casă sau fără o toaletă modernă în casă.
Dificultăţi întâmpină şi cei care fac parte din grupurile vulnerabile dar care nu îşi permit să plătească chiria, asta pentru că sectorul locuinţelor sociale este subfinanţat în România.
Strategia poate fi consultată AICI.
Se încarcă comentariile...
