Victor Ponta: 2 ani la putere. Puncte tari şi puncte slabe ale guvernării

Au trecut doi ani de când Victor Ponta este la Palatul Victoria

Acum exact doi ani, Victor Ponta primea votul de încredere al Parlamentului, ca premier al USL, după ce o moţiune de cenzură debarcase Guvernul Mihai Răzvan Ungureanu. “Adevărul” vă prezintă o retrospectivă a celor trei guverne conduse de Victor Ponta în aceşti doi ani

Primul Guvern Ponta a început cu stângul.Victor Alistar, propunerea premierului pentru postul de ministru delegat pentru strategii guvernamentale, a fost retras imediat  după ce presa a sesizat că a fost declarat incompatibil. Doi miniştri ai Educaţiei, unul propus, Corina Dumitrescu, şi altul numit, Ioan Mang, au fost acuzaţi de plagiat şi au fost retraşi. Cu o acuzaţie de plagiat s-a confruntat şi Victor Ponta, la numai câteva săptămâni de la preluarea mandatului de prim-ministru. În 18 iunie, ediţia online a revistei britanice „Nature“ a publicat un amplu material în care premierul României „a fost acuzat că ar fi copiat secţiuni mari ale tezei sale de doctorat în drept din 2003 din publicaţii anterioare, fără să pună referinţe exacte“.

Ponta s-a apărat susţinând că este vorba de o acuzaţie cu caracter politic, instrumentată de susţinătorii lui Traian Băsescu. După alegerile parlamentare din 9 decembrie 2012, la care USL a obţinut un scor zdrobitor de circa 60% din voturi, Victor Ponta a format un alt Guvern. Deşi avea în plan să coopteze şi UDMR-ul, Crin Antonescu şi Dan Voiculescu s-au opus vehement, iar Guvernul a fost format din reprezentanţii PSD, PNL, PC şi UNPR.

Necazurile s-au ţinut scai de miniştrii lui Victor Ponta. În ianuarie 2014, doi miniştri liberali au părăsit guvernul. Relu Fenechiu, ministrul Transporturilor, a fost condamnat la 5 ani de închisoare în dosarul Transformatorul, fiind de altfel primul-ministru ales într-un guvern deşi era urmărit penal. Radu Stroe, ministrul de Interne, şi-a dat demisia de onoare în urma unei declaraţii nepotrivite cu privire la tragedia din munţii Apuseni. La scurt timp, în 25 februarie, după un an de scandaluri între Victor Ponta şi Crin Antonescu, care au adâncit falia dintre PSD şi PNL, liberalii aleg să iasă de la Guvernare. În 3 martie 2014, Parlamentul a dat vot de încredere Guvernului Ponta 3.

Atacuri la statul de drept
Guvernarea USL a schimbat rapid climatul politic de stabilitate. În iulie 2012, la două luni de la preluarea şefiei Executivului, coaliţia de guvernare a reuşit o serie de mutări menite să îi ajute în ultima tentativă de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu. Cel dintâi cap care a căzut a fost cel al fostului Avocat al Poporului, Gheorghe Iancu, la 3 iulie 2012. La acea dată, interimar a fost numit Valer Dorneanu, fost deputat PSD. În aceeaşi zi, Vasile Blaga a fost revocat din funcţia de preşedinte al Senatului şi a pierdut, practic, poziţia de al doilea om în stat, care preia funcţia de preşedinte în cazul în care se vacantează. Succesorul său a fost preşedintele PNL, Crin Antonescu. De asemenea, democrat-liberala Roberta Anastase a pierdut şefia Camerei Deputaţilor, iar în locul acesteia a fost numit actualul preşedinte, Valeriu Zgonea.

Chiar în ziua următoare, USL a depus documentul de suspendare, iar Guvernul Ponta I a adoptat două ordonanţe de urgenţă care schimbau radical regula jocului : s-au eliminat hotărârile Parlamentului dintre actele asupra cărora magistraţii CCR aveau dreptul să se pronunţe şi a fost abrogat cvorumul de participare la referendumul pentru demiterea preşedintelui. Preşedintele Traian Băsescu a fost suspendat pe o perioadă de două luni, iar  CCR a invalidat referendumul privind demiterea acestuia, motivând că nu a întrunit cvorumul necesar.

După alegerile parlamentare din 2012, relaţiile dintre preşedinte şi alianţa de la guvernare au căpătat un alt nume: coabitare. Pactul de coabitare dintre preşedinte şi premier a condus la numirea Laurei Codruţa Kovesi în fruntea DNA şi a lui Tiberiu Niţu în fruntea de procuror general al României. Dacă numirea lui Kovesi a fost văzută drept un compromis făcut de Ponta, numele lui Niţu a fost abia ulterior implicat într-un scandal, când procurorul-şef al Secţiei I a DNA a fost revocat din funcţie la comanda procurorului general. Lucian Papici, procurorul în cauză, a fost cel care a finalizat urmărirea penală în dosarul referendumului, în care era acuzat vicepremierul Liviu Dragnea.

Parlamentul a fost implicat, de asemenea, într-un scandal, după ce aleşii au încercat să modifice, pe furiş, Codul Penal, dar şi să treacă o lege a amnistiei şi graţierii, în ziua care a rămas cunoscută sub numele de „marţea neagră“ pentru statul de drept din România.

Proiecte eşuate : Constituţia, regionalizarea, descentralizarea

Marile proiecte politice asumate de colosul USL sunt departe de a fi realizate. Regionalizarea, descentralizarea şi revizuirea Constituţiei s-au blocat, pe rând, în hăţişuri legislative ori au fost, pur şi simplu, băgate în sertar.

La doi ani de la înfiinţarea USL, în februarie anul trecut, preşedintele PNL, Crin Antonescu, prezenta principalele linii ale proiectului de revizuire a Constituţiei. Calendarul prezentat de Antonescu la acea dată stabilea ca, până în toamna lui 2013, populaţia să fie consultată prin referendum cu privire la iniţiativa de revizuire a Legii fundamentale.

Lucrările Comisiei parlamentare pentru revizuirea Constituţiei au fost trecute, uşor-uşor, pe linie moartă. Comisia de la Veneţia, căreia i-a fost trimisă prima variantă de revizuire, a criticat o serie de modificări aduse Constituţiei. Ulterior, parlamentarii au promis că vor ţine cont de sugestiile forului cu rol consultativ şi s-au reunit, în trei zile, pentru a repara erorile. Nici a doua variantă a proiectului nu a avut, însă, girul Comisiei de la Veneţia. Între timp, alianţa de guvernare s-a destrămat, iar revizuirea Constituţiei s-ar putea produce cel mai devreme în 2015.

Regionalizarea, descentralizarea şi baronii
În paralel cu iniţiativa de revizuire a Constituţiei, capii PSD au venit cu un proiect cel puţin la fel de ambiţios : regionalizarea României. Sarcina a fost asumată de preşedintele executiv al PSD, Liviu Dragnea, iar proiectul împărţirii administrative a României în opt regiuni de dezvoltare se anunţa, la începutul lui 2013, drept una dintre provocările politice ale anului trecut. Regionalizarea s-a blocat, însă, dupa ce liderii social-democraţi nu au reuşit să ajungă la un acord cu privire la numărul şi desenul regiunilor.

Conceptul transferului de competenţe de la centru arăta, însă, bine pe hârtie, motiv pentru care Dragnea a decis să implementeze strict descentralizarea. Alături de mai mulţi şefi de Consilii Judeţene şi primari, dar şi de prim-vicepreşedintele PNL Klaus Iohannis, Liviu Dragnea a prezentat, în toamnă, obiectivele descentralizării. Proiectul de lege rezultat a fost însă declarat, în integralitatea sa, drept neconstituţional.

Reforme „cu faţa către business“. Doar către business

Evoluţia principalilor indicatori din ultimii doi ani arată o îmbunătăţire vizibilă a situaţiei la nivel macroeconomic, dar şi o uşoară înrăutăţire la nivelul microeconomic, al salariaţilor şi familiilor acestora. Inflaţia, spre exemplu, a atins cele mai mici cote din perioada postdecembristă, însă chiar şi aşa mici, scumpirile au erodat puterea de cumpărare a populaţiei.

Salariul mediu net pe economie a crescut, în termeni nominali, de la 1.533 la 1.626 de lei, deci cu 4,6%, dar şi preţurile au avansat cu 6%, ceea ce înseamnă că salariul real este cu 1,4% mai mic în prezent decât la momentul instalării primului Cabinet Ponta. Doar pensia medie, care a crescut cu 5,4% (de la 769 la 811 lei), s-a apropiat întrucâtva de ritmul majorării preţurilor.Desigur, şi salariul minim pe economie a crescut, însă suma respectivă (care acum este de 850 de lei şi va urca în iulie la 900 de lei) nu acoperă costurile cu asigurarea strictului necesar.

Bugetul pe plus, şoferii pe minus
Una dintre cele mai controversate reforme a fost, în ultimii doi ani, cea fiscală. În primul rând, schimbarea modului de calcul la accize, plus introducerea accizei suplimentare de 7 eurocenţi/litru la carburanţi, aduce venituri semnificativ mai mari la bugetul de stat din această sursă, dar şi pe şoferi i-a adus la disperare. Preţul benzinei a ajuns acum la 7 lei, de la mai puţin de 6 lei în urmă cu doi ani, ca efect al majorării forţate a accizării carburanţilor.

Ca o compensare faţă de controversele create pe marginea creşterii taxării, proiectată în toamna anului trecut, Guvernul a redus TVA la pâine, de la 24% la 9%. Dar în prezent încă nu se ştie care au fost efectele macroeconomice; la nivelul cumpărătorului s-a perceput doar o ieftinire de moment, urmată de o revenire, sub diverse forme, a preţurilor dinaintea scăderii TVA.

Autostrăzi: 294 de kilometri în plus
În anul 2012 erau în funcţiune 350 de kilometri de autostrăzi, iar la sfârşitul anului 2013 s-a ajuns la 644 de kilometri. Pe hârtie sunt tot atâtea mii de kilometri, în diverse stadii (de la proiectare la dialog competitiv), tronsoanele respective fiind aflate, însă, în faze mai avansate decât în urmă cu doi ani. Cât priveşte Comarnic-Braşov, care – potrivit declaraţiilor din toamna trecută – trebuia să demareze în primăvară, începerea lucrărilor întârzie din cauza unor proceduri mai complicate legate de asigurarea finanţării.

Numiri politice în slujba intereselor
Anunţat cu mare tam-tam în 2011 şi implementat treptat începând cu noiembrie 2012, proiectul „management privat în companiile de stat“ s-a dovedit a fi un eşec. Şi au existat două situaţii. În primul caz, în fruntea societăţilor de stat au fost numiţi manageri veniţi din mediul privat, care, la scurt timp, au renunţat la funcţii din cauza presiunilor politice ori „motive personale“ sau au fost demişi pentru că planul de măsuri al acestora nu corespundea cu cel al acţionarilor.

În al doilea caz, pe fotoliile de manageri privaţi au fost aşezaţi clienţi politici, care nu au luat nicio decizie incomodă pentru acţionari, astfel că se află şi acum în funcţii. Manageri privaţi au fost numiţi pentru mai multe societăţi din subordinea Ministerului Transporturilor, Economiei sau pentru Societate Informaţională. Astfel că, în timp ce companiile statului se afundă în pierderi şi datorii, cei mai mulţi manageri privaţi au grijă să conducă în spiritul şi litera intereselor celor care i-au numit.

De la bal la spital
Dar numiri politice nu s-au făcut numai la conducerea companiilor de stat, ci şi nou înfiinţata Autoritate de Supraveghere Financiară (ASF), instituţie cu rol de control asupra pieţelor de asigurări, de capital şi de pensii private – cu o valoare cumulată de aproape 30 de miliarde de euro. Funcţia de preşedinte a fost luată de liberalul Dan Radu Ruşanu, remunerat lunar cu 14.000 de euro, plus prime, care la nici un an de la numire este judecat în stare de arest, alături de un alt membru al conducerii, pentru fapte de corupţie. Ruşanu şi alţi angajaţi ai ASF ar fi constituit un grup infracţional în vederea sprijinirii companiei Carpatica Asig, deţinută de omul de afaceri Ilie Carabulea. 

Un şir de privatizări eşuate
Anul 2012 a adus primului cabinet Ponta şi cel mai fierbinte „cartof“ din domeniul privatizării: Oltchim. Vânzarea societăţii a eşuat în luna septembrie 2012, în urma circului creat de acceptarea de către autorităţi la licitaţie a „investitorului“ Dan Diaconescu. Din ianuarie 2013 societatea este în insolvenţă. Statul vrea să preia rafinăria Arpechim, pe care să o vândă la pachet cu Oltchim, însă procedura este amânată de mai multe luni.

O altă privatizare ratată este cea a CFR Marfă. Statul a ales grupul GFR, deţinut de Gruia Stoica, care a oferit 200 de milioane de euro şi promitea investiţii de 900 de milioane de lei. Privatizarea a eşuat după ce Gruia Stoica nu a plătit banii, el dând vina pe stat că nu şi-a îndeplinit sarcinile.

CupruMin este un alt exemplu: după privatizarea nereuşită din 2012, statul a vrut o procedură de atragere de investiţii. Mai exact, vânzarea concentratului de cupru printr-un contract pe termen lung. Niciunul dintre „peţitori“ nu a depus ofertă în luna decembrie 2013.

Statul a avut, însă, mult mai mult succes în listarea companiilor din energie, foarte profitabile şi solide financiar. Astfel, au ajuns în ringul bursier 15% din acţiunile Nuclearelectrica, în vreme ce titlurile Romgaz au fost listate atât la Bucureşti, cât şi la Londra - o premieră. Un alt pachet de 15% din acţiunile Transgaz a ajuns pe bursă într-o ofertă secundară. Au fost amânate, însă, de câteva ori, listarea Complexului Energetic Oltenia şi a Hidroelectrica.

Hidroelectrica a scăpat de „băieţii deştepţi“

Hidroelectrica din urmă a intrat în insolvenţă în iunie 2012 şi a ieşit un an mai târziu, timp în care Remus Borza – administratorul judiciar – a denunţat unilateral contractele cu „băieţii deştepţi“, care au prejudiciat compania cu un miliard de euro. De asemenea, a renegociat contractele pentru energie ale industriei, dar şi alte sute de contracte comerciale. Societatea s-a reorganizat şi a ieşit din insolvenţă în vara anului trecut, pentru a reintra în insolvenţă în luna februarie a acestui an, după ce Curtea de Apel a admis recursurile unor traderi.

Măsuri controversate: în Opoziţie contestate, la guvernare adoptate

La data de 27 aprilie 2012, guvernul condus de Mihai Răzvan Ungureanu era demis, prin adoptarea unei moţiuni de cenzură depusă de USL. Capul de afiş al moţiunii era înfiinţarea liniei de studiu maghiare la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu-Mureş. „PDL a cedat şantajului UDMR în privinţa ruperii UMF Târgu-Mureş“, spunea atunci Ponta. După mai puţin de doi ani, PSD reevalua formaţiunea maghiară, o chema să formeze noul Executiv şi chiar trecea în programul de guvernare înfiinţarea liniei de învăţământ în limba maghiară la UMF Târgu Mureş.

Un alt punct important din moţiunea de cenzură a USL a fost proiectul Roşia Montană, pe care PSD îl criticase în repetate rânduri. Ulterior, însă, chiar Guvernul condus de Ponta a trimis în Parlament un proiect de lege care a generat ample proteste, pe motiv că ar fi fost în favoarea unei singure companii: Roşia Montană Gold Corporation. Deşi proiectul de lege a fost respins, Ponta a rămas în memoria publică drept politicianul care votează „pentru“ exploatare, în calitate de premier, iar ca deputat votează „împotrivă“.

Gazele de şist, subiect controversat
Gazele de şist au fost, de asemenea, unul dintre motivele înscrise în moţiunea de cenzură care a dus, în aprilie 2012, la căderea guvernului Ungureanu. Ulterior, însă, Guvernul şi-a schimbat radical poziţia. Premierul Victor Ponta explică acum că România trebuie să exploreze pentru a vedea dacă avem gaze de şist, precizând că aceasta ar fi o resursă alternativă la cumpărarea din Rusia.

Acum ne este bine cu FMI
În august 2010, când România avea în derulare acordul FMI în valoare de 12,95 miliarde de euro, Victor Ponta spunea că finanţatorii internaţionali au „o atitudine cu totul şi cu totul anormală“ faţă de ţara noastră şi că „girează toate măsurile stupide şi incoerente ale Guvernului“. Mai mult, el atrăgea atenţia că nu trebuie să luăm în calcul un nou împrumut de la FMI, care o să mai dea viaţă încă un an sau doi guvernului de la acea vreme. Numai că Guvernul Ponta a cerut în martie 2013 prelungirea cu trei luni a celui de-al doilea acord cu FMI, iar în septembrie anul trecut a fost acceptată solicitarea României de a încheia un nou aranjament stand-by, pentru o perioadă de 24 luni, în valoare de 2 miliarde de euro.