Toate scenariile sunt posibile după căderea guvernului Orban

La capătul zilei de ieri am dobândit doar două certitudini. Căderea guvernului condus de dl. Ludovic Orban cu zdrobitorul scor de 261 de voturi în favoarea moţiunii de cenzură şi punerea definitivă a crucii pe ideea alegerilor locale în două tururi de scrutin.

Mai departe nimic nu este sigur. Viaţa politică şi, foarte posibil, şi cea  economică a României, este de acum încolo deschisă tuturor scenariilor posibile. Unele dintre ele cum nu se poate mai pesimiste. Şi aceasta fiindcă nu avem nici cea mai mică garanţie că criza politică declanşată ieri ar putea fi rapid soluţionată, tot la fel cum devine din ce în ce mai puţin credibilă posibilitatea intrării în procedura alegerilor anticipate. Aceasta în pofida declaraţiilor cum nu se poate mai optimiste ale premierului demis Ludovic Orban care vorbea ieri despre iminenţa dizolvării Parlamentului.

PSD a recurs la toate strategiile posibile pentru a vedea căzut guvernul Orban. A mizat pe traseism politic, pe crasa lipsă de caracter a deputaţilor şi senatorilor partidului, pe instabilitatea mentală şi comportamentală a veşnic imaturului Victor Viorel Ponta, pe interesele de moment însă etern iresponsabile ale UDMR, pe minciuna care îi este în ADN. Nimic mai relevant în acest sens decât lamentabile prestaţii ale unui ins pe nume Albert Simonis ori ale plagiatorului dovedit Florian Bodog. Acesta din urmă devenit în vremea din urmă marca de identificare a partidului. UDMR, o  falsă uniune culturală, în realitate un partid în lege a mai dovedit o dată, prin discursul demagog şi politicianist al d-lui Kelemen Hunor, că au dreptate toţi cei ce l-au supranumit PSD-ul unguresc.

PSD crede că are deja vânt la pupa. Sunt numeroase indiciile în conformitate cu care luni seara dl. Marcel Ciolacu, preşedintele interimar al partidului, le-a dat asigurări tuturor baronilor fie din Parlament, fie din teritoriu că în nici un caz nu va susţine declanşarea procedurii alegerilor anticipate. Şi uite astfel se confirmă ceea ce susţineam în editorialul de miercuri. Nici vorbă despre existenţa vreunui blat între ramura Ciolacu din PSD şi de acum fostul premier Ludovic Orban.

PSD intenţionează să supraliciteze situaţia aparent de forţă în care se află şi îi va înainta preşedintelui Iohannis o propunere de premier, la bursa zvonurilor vehiculându-se în cursul zilei de ieri numele domnilor Remus Pricopie, Cristian Socol şi Vasile Dîncu. Dl. Pricopie, cândva ministru al Educaţiei, este o figură ştearsă şi nu s-a remarcat prin nimic în vreme în care a fost înalt demnitar. Dl. Socol a fost unul dintre strategii principali ai politicilor economice ale PSD, iar rezultatele dezastruoase ale pseudo-ştiinţei de carte a insului în cauză,  profesor de la ASE-ul bucureştean, se văd cu ochiul liber. Ce mi-era Socol, ce mi-e Vâlcov. Ambii sunt expresia incompetenţei crase. În opinia mea, cea mai credibilă şi sustenabilă propunere ar fi fost cea care îl are în vedere pe dl. Vasile Dincu care, să ne reamintim, a deţinut postul de vicepremier în guvernul tehnocrat condus de dl. Dacian Cioloş. Dl. Dîncu a ajuns acolo, mai mult ca sigur, cu binecuvântarea d-lui Iohannis.

Mai reamintesc şi că, în urmă cu câteva luni, mai exact la data de 5 decembrie 1919, am consacrat un comentariu analizei operaţiunilor prin care PSD şi postul de televiziune Realitatea tv, controlat de dl. Cozmin Guşă, au început reactivarea, echivalentă cu scoaterea de la naftalina politicii româneşti a profesorului clujean, înainte de orice expert în a face naveta între UBB şi Academia SRI. Spre seară PSD a anunţat că are un candidat comun cu Pro România care, bineînţeles, nu putea fi nimeni altul decât dl. Pricopie. Indiciu limpede că social-democraţii nu cred deloc în şansele lor. Tocmai de aceea cred că PSD va recurge la ceea ce înseamnă pentru ei planul B. Care însă înseamnă un proiect catastrofal pentru România. Social-democraţii ar dori să amâne la nesfârşit votarea unui alt guvern, condus sau nu de dl. Ludovic Orban. O vor face până când nu vor mai fi posibile alegerile anticipate. Ţara va intra astfel clar în zona instabilităţii politice care mai mult ca sigur va avea şi implicaţii de ordin economic. De la creşterea ratei cursului de schimb leu-euro până la dobânzile tot mai mari în care vor putea fi obţinute împrumuturile.

Şi toate acestea din cauza inconştienţei clasei politice româneşti. În totalitatea ei. Fiindcă nici peneliştii nu sunt fără de păcat. Dar despre asta în comentariile din zilele viitoare.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevarul.ro