SERIAL ADEVĂRUL Deputata Valeria Schelean se sacrifică pentru cărăşeni
0
Deşi câştiga mult mai bine din avocatură, deputata spune că a renunţat la bani şi la vocaţie ca să se jertfească pentru alegătorii săi, pe care îi alintă „dragii mei, cărăşeni“
Valeria Schelean (31 de ani) a intrat în Parlament cu mai multe etichete lipite pe frunte. Pe una dintre ele scrie că este fiica omului de afaceri Nicuşor Schelean, membru PDL cu business-uri în energie şi telecomunicaţii şi cu o avere de ordinul milioanelor de euro (între altele, este şi acţionar al colosului RCD-RDS). Alta se referă la relaţia pe care Valeria Schelean a avut-o cu Gruia Stoica, socotit stăpânul transportului feroviar de marfă din România.
Stoica este unul dintre cei mai bogaţi români, cu o avere estimată la peste 400 de milioane de euro, iar despre el s-a vehiculat, în ultima vreme, că ar vrea să investească în clubul de fotbal Rapid Bucureşti. Din relaţia lor a rezultat un copil, care acum are 10 ani şi pentru care Gruia Stoica şi Valeria Schelean s-au judecat ani în şir pentru recunoaşterea paternităţii. Tabloidele au scris recent că cei doi s-au împăcat şi că îşi fac vacanţele împreună, motiv pentru care, în preajma alegerilor, s-a speculat că Valeria Schelean ar fi fost împinsă pe listele PDL-ului chiar de către partenerul de viaţă.
Trebuie spus totuşi că dincolo de aceste picanterii din biografia ei, deputata de 31 de ani are în spate şi o carieră de avocat în care a reuşit să-şi construiască o reputaţie excelentă, „fără niciun ajutor din partea nimănui“. Câştigurile erau pe măsură, în orice caz mult mai mari decât salariul de parlamentar. Şi atunci de ce a mai intrat Valeria Schelean în Parlament? Dacă nu pentru bani, poate pentru influenţă, căci este şi asociată în firma Alset, care urmează să deruleze un mare proiect energetic în zona Caraş. Ea spune că explicaţia este simplă: a intrat în politică pentru a schimba viaţa oamenilor, chiar dacă pentru asta va trebui să-şi sacrifice propria viaţă.
Despre sacrificiu a fost şi clipul ei de campanie, poate cea mai penibilă formă de publicitate electorală din campania trecută: bătrâni, suferinzi şi şomeri în genunchi şi cu lacrimi în ochi, privind către cer. Şi la final apare, izbăvitor, Valeria Schelean, care spune: „Votează pentru tine!“.
„Adevărul“: Ce v-a făcut să intraţi în politică?
Valeria Schelean: Important e ca noi, tinerii, să ne implicăm pentru a schimba lucrurile care ne deranjează. E uşor să stai pe margine şi să spui ce te deranjează, fără ca tu să fii implicat. Eu chiar mi-am dorit să mă implic, să fac ceva pentru oamenii din Caraş. Copilul meu creşte acolo, părinţii mei locuiesc acolo, sunt legată de această zonă.
Am văzut în declaraţia de avere că aveaţi câştiguri foarte bune ca avocat.
Câştigam mai bine decât câştig acum, ca parlamentar.
Aici e problema, pare puţin credibil că aţi renunţat la o meserie unde câştigaţi mai bine şi aţi venit aici doar de dragul cetăţenilor.
Eu nu cred că cineva care vrea să facă o carieră politică se gândeşte prioritar la aspectul financiar. Dacă aş fi ales doar pe criteriu material, atunci n-aş fi ales să fiu aici. Oricum, eu n-am renunţat la profesie, doar am redus puţin motoarele şi mi-e dor de instanţă. Şi acum am roba în maşină şi de câte ori o văd mă apucă nostalgia.
Mulţi vor spune că aţi intrat în Parlament pentru influenţă, părinţii dumneavoastră sunt oameni de afaceri...
Da, dar familia mea nu a făcut niciodată afaceri cu statul, au un business perfect legal şi oamenii au apreciat că au creat locuri de muncă în zonă. Familia mea e foarte respectată în Caraş.
Nu vă temeţi de această etichetă, de fiică a unui om de afaceri important şi foarte bogat?
Este o etichetă pe care o am de mult timp şi mă zbat să scap de această imagine de fata lui tata. În profesia mea de avocat n-am avut niciun fel de ajutor din partea familiei şi lucrez din 2003. Am lucrat în societăţi mari de avocatură, pe munca mea.
Sunt mulţi tineri în Parlament, iar majoritatea sunt copii de oameni influenţi sau de oameni de afaceri, soţiile unor oameni cu funcţie şi aşa mai departe. Pare că se formează o clasă de moştenitori.
Nu, sub nicio formă. Tata nu a fost niciodată politician activ. Este membru vechi al PDL, dar nu a fost niciodată activ. El n-a avut niciun motiv pentru care să mă împingă pe mine spre o asemenea carieră. Dimpotrivă, a fost chiar iniţiativa mea, a fost ceva ce eu mi-am dorit să fac la acest moment.
Sunteţi asociat, alături de tatăl dumneavoastră, în firma Alset, care urmează să deruleze un proiect hidroenergetic în zona Caraş.
Da, proiectul este în stadiul de obţinere a unor autorizaţii, încă nu este un proiect existent. Am scris în declaraţia de interese că sunt asociat în această firmă, nu este niciun secret şi nu cred că e un motiv pentru care oamenii să fie nemulţumiţi.
Oricum, eu n-am renunţat la profesie, doar am redus puţin motoarele şi mi-e dor de instanţă. Şi acum am roba în maşină şi de câte ori o văd mă apucă nostalgia.
De când sunteţi în PDL?
Din 2009, dar până la aceste alegeri nu am mai candidat nicăieri. Acum, când s-au făcut listele pentru alegeri, am simţit că mă regăsesc aici.
Aţi avut un clip electoral... nici nu ştim cum să-i spunem. Cu oamenii ăia amărâţi care îngenuncheau când vedeau facturile.
Ştiţi ce e bine? Indiferent că a fost criticat sau lăudat, e bine că am atras atenţia. Este un clip pe care nu-l poate înţelege nimeni decât dacă este în Caraş şi dacă înţelege modul în care se face politica în Caraş.
Oameni amărâţi sunt peste tot, nu doar în Caraş.
Eu m-am adresat alegătorilor mei. Este vorba de modul de a face administraţie publică în Caraş, mesajul e greu de înţeles pentru cineva care nu cunoaşte. Se adresa strict zonei.
Şi mai e ceva. Oamenii ăia sunt aşa de disperaţi, iar la final veniţi dumneavoastră, ca o alinare. Şi dacă ne uităm în declaraţia de avere aveţi bijuterii din aur alb cu diamante.
Toate lucrurile pe care le-am dobândit eu şi familia mea au fost dobândite într-un mod legal şi ştiu ce înseamnă să nu ai. După Revoluţie toţi am plecat de la acelaşi punct.
Nu prea e aşa.
Ba da, din perspectiva mea aşa este. Ştiu ce înseamnă să duci o viaţă grea şi am dus-o. Părinţii mei au fost suficient de orientaţi încât să facă ceva, să-şi dezvolte o afacere. De asta spun, să fiu criticată că am bijuterii, pe care în mare parte le-am primit cadou...
Discutam de clipul ăsta, întrebându-ne dacă dumneavoastră, fiind foarte bogată, puteţi înţelege cu adevărat problemele unor oameni amărâţi.
Da, chiar pot. Indiferent de situaţia materială a familiei, pe care n-o ascund şi asta e, familia mea este o familie de oameni normali şi chiar înţeleg suferinţele celorlalţi. De asta şi iniţiativa de a candida a venit mai mult din partea oamenilor din Caraş, care mă cunosc, ştiu ce fel de om sunt şi ce potenţial am. N-a venit din dorinţa mea exclusivă de a intra în Parlament.
Ce vă propuneţi în mandatul ăsta de parlamentar?
În primul rând, să susţin acele iniţiative care să aducă un plus zonei din care provin.
Să le susţineţi sau să le iniţiaţi?
Să le iniţiez şi să le susţin, evident.
Dacă aveţi de gând să le iniţiaţi, înseamnă că ştiţi şi care sunt acele iniţiative.
Nu pot să zic acum foarte multe, o parte dintre ele vor pleca şi ca o decizie de grup. Noi, la grupul parlamentar PDL, vom hotărî ce iniţiative pot fi susţinute de către partid.
Aţi spus că aţi intrat în politică având dorinţa de a schimba. Înseamnă că aţi avut în cap şi nişte idei, ce şi cum vreţi să schimbaţi.
Da, şi v-am spus că o să expun mai multe în măsura în care o să pot din punct de vedere al poziţiei partidului.
Vă împiedică partidul să le dezvăluiţi?
Nu, dar mi se pare corect să le discutăm mai întâi la nivel intern, e o chestiune pe care ar trebui să o ştiţi ca jurnalişti.
Vor citi oamenii şi vor spune că, de fapt, n-aveţi nicio idee şi că vă eschivaţi cu partidul.
Dacă tot vreţi un exemplu, o nemulţumire de care am luat cunoştinţă de la părinţii din zonă e legată de automatele de cafea din şcoli. Copilul, care are un discernământ în curs de formare, e tentat şi sunt foarte mulţi copii de până în clasa a cincea care au început să consume cafea. Nu ştiu dacă se va ajunge la un proiect de lege, dar voi discuta cu instituţiile de învăţământ din colegiu pentru a găsi o soluţie, să limităm cât de cât accesul copiilor mici la cafea.
Nu ştiu dacă se va ajunge la un proiect de lege, dar voi discuta cu instituţiile de învăţământ din colegiu pentru a găsi o soluţie, să limităm cât de cât accesul copiilor mici la cafea.
Despre colegul Gigi Becali de la Comisia Juridică: „Nu încurcă lucrările“
S-a vorbit, în preajma alegerilor, despre faptul că aţi avut o relaţie cu un om de afaceri foarte bogat, tatăl fiicei dumneavoastră, cu care ulterior v-aţi judecat pentru recunoaşterea paternităţii...
A fost o relaţie foarte frumoasă pe care am avut-o mai mulţi ani de zile şi din care a rezultat un copil. Nu este niciun secret, este tatăl copilului meu, am avut o relaţie frumoasă.
Presa chiar a avansat ideea că acum v-aţi împăcat şi că el, fiind un om foarte influent, a fost cel care v-a împins în politică.
Este o idee eronată, eu în politică am ajuns pentru că mi-am dorit. S-a mai scris şi că tatăl copilului meu mi-a găsit un colegiu. Nu, eu am candidat într-un colegiu de unde provin. Şi dacă nu aveam posibilitatea de a candida în acest colegiu care cuprinde zona de unde provin, nu cred că m-aş fi dus în altă parte. N-am ţinut neapărat să fiu parlamentar.
Pe blog aţi avut o abordare destul de patetică. „Dragi cărăşeni, m-aţi cucerit pentru totdeauna“.
Mare parte din texte sunt scrise de mine. E puţin diferit să te exprimi în scris sau prin viu grai.
În scris sunteţi mai patetică, în orice caz.
Dacă aşa spuneţi... Să ştiţi că am avut la un moment dat şi o actualizare de status când m-am întors în colegiu după nebunia aia cu votul de încredere al guvernului şi am stat prin Parlament până noaptea târziu. Când am ajuns acasă, chiar am avut sentimentul ăla de dor de Caraş. Şi am scris pe Facebook, de pe mobil, că mi-e dor de cărăşeni. Nu mi se pare nimic anormal să le spui cărăşenilor „dragi cărăşeni“.
S-a întâmplat să fiţi cucerită de cărăşeni chiar în timpul campaniei electorale?
Nu, m-au cucerit dinainte.
Dar le-aţi mărturisit abia în campania electorală.
Păi, n-am ieşit public până atunci să le mărturisesc nimic cărăşenilor.
Ca avocat, ce părere aveţi de faptul că în Parlament sunt doi parlamentari cu condamnări definitive?
Cred că ar trebui să aibă o problemă formaţiunile care le-au dat voie să candideze. Nu vreau să emit opinii cu privire la colegii mei, dar nu mi se pare normal să fie oameni cu astfel de probleme în Parlament. Ţine de credibilitatea noastră. Dar nu cred că e bine să mă revolt eu împotriva lor.
De ce să nu fie bine? Puteţi să vă revoltaţi. Aţi ajuns în Parlament, e bine să aveţi opinii, să luaţi atitudine.
Am o opinie, v-am spus-o, dar problema este a celor care i-au lăsat să fie pe liste şi a celor care le-au dat votul.
Sunteţi membră în comisia juridică unde...
În comisia juridică sunt oameni care în cea mai mare parte au pregătire juridică.
Unde sunteţi colegă cu Gigi Becali.
Da, prezenţa dânsului este o prezenţă normală, adică nu ia cuvântul foarte des şi nu încurcă lucrările. Ce face în afara şedinţelor, pe mine nu mă priveşte.
Un membru al comisiei n-ar trebui să facă mai mult decât să nu încurce lucrările?
Păi, nu eu l-am propus în comisia juridică. Şi nu cred că dacă m-aş revolta şi aş face scandal aş obţine ceva. Poate doar aş atrage atenţia ziarelor. Pe mine mă preocupă aportul meu în comisia juridică, nu mă interesează să vin şi să mă leg de un coleg din comisie.
Spuneţi că vă place avocatura şi asta vreţi să faceţi. Ce v-a trebuit Parlament? E un sacrificiu pentru ţară sau cum?
E un sacrificiu pe care am ales să-l fac şi, dacă am ales, o fac cu mare plăcere.
Sunteţi o excepţie, mulţi tineri spun că ţara asta nu merită nimic. Iar dumneavoastră vă sacrificaţi pentru ea.
E simplu să spui că nu-ţi place în România şi să pleci afară.
V-aţi lăudat că aţi mers 250 de kilometri pe jos în campanie.
Chiar am mers, am avut cel mai întins colegiu şi am mers peste tot. Am avut un autocar de campanie şi n-am avut nicio problemă să stau de vorbă cu oamenii, să sun la poartă, să iasă alegătorii. Mi-am luat şi fiica în campanie, să vadă cum e România şi cum trăiesc oamenii.
Şi?
A fost sensibilizată, dar, ca orice copil de zece ani, a luat-o mai mult ca pe o joacă. Un moment care a sensibilizat-o şi chiar a plâns a fost cu o mamă care avea un copil bolnav de cancer. Şi în momentul ăla copilul meu mi-a zis că trebuie să facem ceva şi că şi ea vrea să se implice. Bine, copiii se entuziasmează uşor, dar eu chiar sper să fi învăţat ceva din campania asta. Să fi înţeles că situaţia materială nu e totul pe lumea asta. Nu este genul de copil crescut într-o familie de bani gata.
În CV, la pasiuni, aţi spus că vă place să citiţi.
În ultima perioadă citesc mai mult politică, dar citesc orice fel de romane, de regulă de dragoste. Am citit multe cărţi din domeniul juridic, iar acum citesc o carte, „Animalul politic“, care chiar îmi place.
Şi vă ajută?
Mă ajută să înţeleg clasa politică. În carte se face o psihologie a politicianului care îşi doreşte să ajungă parlamentar şi dorindu-şi să ajungă parlamentar ţinta lui cea mare este să ajungă în Guvern.
Şi dumneavoastră vreţi să ajungeţi în Guvern?
E mult prea devreme să mă gândesc. Dar e o carte interesantă şi mi-am subliniat multe lucruri din ea.
Când am ajuns acasă, chiar am avut sentimentul ăla de dor de Caraş. Şi am scris pe Facebook, de pe mobil, că mi-e dor de cărăşeni.
Se încarcă comentariile...
