Secretele Guvernului PNL

Dacă propunerea lui Klaus Iohannis pentru conducerea SRI va fi validată de Parlament, drumul PNL spre preluarea guvernării se consolidează tot mai mult. Odată cu această consolidare vine şi o fereastră de oportunitate tot mai larg deschisă pentru mulţi sinecurişti şterşi, în principal din PSD dar şi din alte partide, care se vor ”lumina” brusc şi vor veni să sprijine ”voinţa populară” din 16 noiembrie alături de PNL.

În teorie, orice partid politic există pentru a guverna. În practică, aproape fiecare partid politic românesc pare să existe pentru ca anumite grupuri de interese să îşi facă în linişte afacerile cu statul şi abia în subsidiar pentru a guverna.

În actualul context parlamentar, viitorul guvern PNL va fi format printr-o coaliţie cu UDMR, UNPR şi partidul fantomă al lui Geoană şi Vanghelie.

Excluderea lui Mircea Geoană şi a lui Marian Vanghelie din PSD a fost gândită de Victor Ponta ca un semnal de forţă şi o ameninţare directă pentru ceilalţi potenţiali disidenţi care s-ar fi gândit să îi ceară socoteală pentru eşecul din alegeri. A vrut să arate că este un lider puternic şi că nu îi este teamă să ia decizii majore, capitale. Ce a urmat însă a fost dezastrul – de aici i se va trage până la urmă pierderea Guvernului şi totodată pierderea partidului. Printr-o nouă stângăcie politică, Ponta a creat premisele ideale pentru ca trădătorii din propriul partid să îşi găsească un loc în care să poată negocia în forţă trădarea, altul decât UNPRul în care Gabriel Oprea taie şi spânzură după bunul său plac.

Noul partid al lui Mircea Geoană (oricum se va numi el până la urmă) va fi defapt un club al unor ”băieţi deştepţi” care caută să îşi conserve canale cât de mici pentru a-şi asigura continuitatea afacerilor şi trântelilor destabilizate intempestiv de eşecul lui Ponta de la prezidenţiale. Mircea Geoană însuşi (care pare că vrea să îşi construiască imaginea unui prezidenţiabil peren) este în căutare de tribună pentru a-şi recâştiga imaginea de prezidenţiabil, cu toate accentele sale grave, profunde uneori şi filosofice. Marian Vanghelie încearcă prin toate apariţiile publice să îşi contureze imaginea viitorului ”Hrebenciuc al Noului PSD” fiind foarte abil în a ”scăpa” în public informaţii despre afacerile foştilor colegi şi în a crea impresia unui sforar experimentat. Cam toţi ceilalţi parlamentari racolaţi în noul partid nu reprezintă o ameninţare nici pentru interesele lui Geoană, nici pentru cele ale lui Vanghelie. După numele vehiculate prin presă până acum, niciunul nu prea e în stare să vorbească în public şi nici la capitolul ”business” nu trece de dimensiunea contractelor mărunte cu vreo primărie de comună.

UDMR este un partid foarte predictibil şi previzibil. De 25 de ani sunt exact aceeaşi oameni atât la Bucureşti cât şi în teritoriu care au exact aceleaşi interese ”economice” şi politice: ministerul Mediului, Culturii şi accidental Sănătatea. În teritoriu ”gaşca” e constantă în fiecare judeţ, inclusiv ”exoticii” care ţipă despre autonomie şi steaguri sunt aceeaşi.

Cazul UNPR este cel al partenerului ideal. Supranumit pe holurile Parlamentului ”UMPR” (Unitatea Militară pentru Progresul României), partidul lui Gabriel Oprea se comportă ca un batalion în care orice negociere se poartă exclusiv cu Comandantul şi care rămâne ”Semper fidelis patriae” dar în acelaşi timp ”Fidus ultra finem” asta traducându-se cu ”Întotdeauna la putere, din prima până în ultima zi şi apoi din nou de la început”. Este un partid în care membri nu au voie să ia legătura cu parlamentari din alte partide, nu au voie pentru niciun motiv să caute miniştri fără aprobarea directă a Generalului dar care are o doza foarte mare de predictibilitate.

Judecând după actualele cifre din Parlament, PNLul nu e chiar atât de ”dodoloţ” după cum se crează impresia în declaraţiile publice. Pentru o majoritate ar mai avea nevoie de aproape 150 de parlamentari în ambele camere ceea ce, în perspectiva guvernării, va genera o coaliţie de destul de echilibrată. Mergând pe media ultimelor guverne, cel mai probabil, guvernul Predoiu (în condiţiile în care Cătălin Predoiu va rămâne alegerea lui Klaus Iohannis la momentul desemnării premierului) va avea în jur de 18-19 ministere. Din acestea UDMRul îşi va revendica probabil 2, UNPRul de asemenea, invocând ”sacrificiul de imagine” impus de trădarea PSDului, va primi 2 portofolii iar marea enigmă rămâne numărul de miniştri atribuiţi lui Mircea Geoană. Dacă ne luăm după racolările oficializate până acum nu prea poate spera la mai mult de 1 minister dar dacă reuşeşte să atragă 60-70 de parlamentari PSD, aşa cum susţine la fiecare ieşire publică, atunci Noul PSD va fi un partener cu mare greutate al PNL în noul guvern şi ne putem gândi chiar la 3-4 ministere.

PNLului, având deja premier propriu, îi vor reveni probabil maximum jumătate din numărul de ministere. Acestea vor fi împărţite aproape ”frăţeşte” între vechiul PNL şi vechiul PDL care cel mai probabil vor obţine fiecare câte 4-5 poziţii. La momentul acesta nimeni nu ştie, nici la cel mai înalt nivel, care vor fi efectiv ministerele care vor reveni celor două foste partide. Ţinte au atât Alina Gorghiu cât şi Vasile Blaga dar negocieri efective se vor purta doar la momentul discuţiilor din jurul moţiunii de cenzură. Dacă UNPR va viza probabil ministerul Apărării, Relaţia cu Parlamentul sau un portofoliu de vice-premier şi UDMRul tradiţionalele deja ministere ale Culturii şi Mediului, enigma cea mai mare o reprezintă Noul PSD, despre care nu se ştie încă nici câte ministere va avea şi cu atât mai puţin care dintre ele. Totul depinde de numărul racolărilor pe care reuşesc Geoană şi Vanghelie să le facă. Situaţia cea mai amuzantă se desfăşoară astăzi în organizaţiile locale liberale unde prin birourile politice se votează susţineri pentru diverse funcţii – de la ministru până la director prin deconcentrate. Semn că nerăbdarea de a ajunge la putere e foarte mare şi presiunea pusă pe conducerea PNL îi va obliga pe lideri la compromisuri.

Compromisurile pe care cabinetul Predoiu va trebui să şi le asume se vor răsfrânge atât asupra programului de guvernare (care astăzi se rumeneşte în cuptoarele comisiilor interne PNL) dar mai ales asupra resursei umane care va fi livrată de viitorii parteneri de coaliţie. Vulnerabilitatea cea mai mare o reprezintă Noul PSD care va veni cu foşti PSDişti reşapaţi. Fiecare dintre aceştia are în spate o reţea de interese şi de baroni locali care se vor menţine, practic, din actualul guvern Ponta. Dat fiind că la momentul acesta nu este foarte clar care sunt parlamentarii trădători dar şi graba de a forma o nouă majoritate, nimeni nu poate astăzi să întocmească o situaţie a ”personajelor” din teritoriu care se vor salva pe sub ”fusta” trădătorilor care vor veni alături de Geoană.

Dacă e să ne gândim că USLul s-a rupt, în fapt, nu din cauza problemelor politice şi ideologice ci din cauza problemelor administrative – miniştri PNL aveau în coastă secretari de stat şi şefi locali de deconcentrate PSD şi viceversa iar în plan local au apărut de la o vreme şicane constante între directorii PSD şi cei ai PNL, între primari, între preşedinţi de consilii judeţene – ne putem aştepta ca mulţi dintre acei directori şi şefi de agenţii să se regăsească în viitorul guvern. Mulţi dintre directorii PSD au avut ”meciuri” şi pe vremea guvernelor Boc cu liderii locali ai PDLului astfel că tensiunile ar putea fi generalizate între membri viitoarei coaliţii.

Va fi nevoie de multă înţelepciune din partea lui Cătălin Predoiu şi a echipei de conducere a PNL pentru a încerca să limiteze pagubele potenţiale ale acestei situaţii de fapt şi pentru a evita ca scandalurile care s-ar putea ivi să afecteze imaginea viitorului guvern în care, cu adevărat, românii care au votat pe 16 noiembrie pentru Klaus Iohannis îşi pun mari speranţe. Riscul este ca acest guvern să aibă, în timp, soarta USL iar efectul unui eşec ar fi revigorarea neaşteptată a PSD pentru alegerile din 2016.