Ştiu că, la ora la care va apărea acest articol, incredibila, nemuritoarea şi absurda farsă jucată de preşedinte, prim-ministrul şi nefericitul ministru de Finanţe va fi fost întoarsă pe toate părţile. Cunosc oameni care au văzut filmuleţul de zece ori şi încă nu li se pare îndeajuns. Hohotele lor de râs străbat netul, iar alţii le preiau râsul şi îl duc mai departe. Cazul a fost întors pe toate părţile şi, cu excepţia fanaticilor, lumea a înţeles că a vizionat o comedie cu proşti. Doi proşti, mai exact. Nici nu trebuie să-i mai pomenim. Neştiinţa lor va intra în glorioasa galerie a stupidităţii omeneşti. Iar în campania electorală, sunt gata să pun pariu, filmuleţul cotrocean îl va bate în audienţă pe cel patrician, din 2009, cu puştiul cârpit. Aşa-ţi trebuie când eşti prins cu pantalonii în vine şi cu lecţiile neînvăţate. Nimeni nu te-a pus să intri în gura lupului.

Dar nu despre claponi şi gâşte guvernamentale vreau să vorbim. Ci despre lupul de la Cotroceni. În decursul execuţiei (binemeritate, repet), dl preşdinte a comis câteva greşeli care au cam stricat bucuria spectacolului. La ele vreau să ne oprim. Preşedintele, care-i domină rău pe adversari, a considerat că e suficient să fii inteligent şi realitatea se va plia pe voinţa ta. Ambetat de entuziasm, dl Băsescu a comis-o de două ori. Prima dată, când a crezut că-l mai înfundă o dată pe Tăriceanu. Şi a dat drumul porumbelului cu salariile. Or, dacă măcar cititorii Adevărului îşi aduc aminte, am afirmat chiar atunci că hotărârea unanimă a Parlamentului şi ţâfna Cotrocenilor nu pot asigura sustenabilitatea deciziei de a mări salariile în învăţământ cu 50%. Asta e ceea ce l-a „omorât“ pe Tăriceanu, care a pierdut alegerile şi şefia partidului. Mă întreb, oare fostul prim-ministru a apucat să-l umilească pe preşedinte cu un MTO de tot hazul publicului? Legea asta, pe care a decontat-o, chipurile, guvernul Boc, poartă votul partidului şi semnătura preşedintelui. 300.000 de profesori şi familiile lor au băgat în urnă partidul care nu numai că nu avea să le dea vreun sfanţ, dar le-a tăiat alte 25%. Cum e, domnule preşedinte? Acolo n-aţi putut fi la fel grijuliu? Ce era mai important, partidul sau ţara?

Apoi, ca un adevărat social-democrat, dl preşdinte a comis-o din nou. Cică scăderea taxelor şi impozitelor nu aduce la lumină economia gri. Iar taxa unică ar fi adus lucrurile înapoi în economia neagră, în mai puţin de un an. Nu zău? De asta a avut România creştere de 8%, constant? De asta curgeau banii la buget cu nemiluita? Am întrebat un economist: „Când a avut loc reîntoarcerea în clandestinitate a economiei româneşti?“ Şi omul mi-a spus: „În clipa în care guvernele au inventat «forfetarul», TVA 24% şi toate impozitele care cresc necontenit. Cu fiecare suprataxare, mai dispare un procent din economia reală.“ În clipele în care a tăiat bărbăteşte, dl preşedinte a uitat să-şi privească poporul în ochi. A ridicat în slăvi macroeconomia şi stabilitatea, de jurai că-s bune pe pâine. Urâtă e ipocrizia, indiferent de rangul ei social!

Trăgând linie, putem spune, fără greş: reducerea oricărei taxe e benefică. Se eliberează, imediat, o cale de dezvoltare şi schimburi economice. Cei doi repetenţi merită să stea pe coji de nucă, dar nu pentru idee, ci pentru ignoranţă. N-avem ce vorbi cu proştii. Dar când deşteptul minte de-ngheaţă apele, nu mai ai pe unde scoate cămaşa!