Roşia Montană, gazele de şist şi politicienii laşi

Ucraina e pe cale să semneze un acord de asociere cu Uniunea Europeană, iar Rusia se opune, apărându-şi propriile interese economice. Prin urmare, Moscova a apelat la instrumentul de constrângere cel mai la îndemână: factura de gaze a Ucrainei.

Guvernul de la Kiev a primit o notă de plată cât să n-o poată duce, metodă care a mai dat rezultate în trecut. Numai că, de data asta, politicienii ucraineni au cumpănit şi au luat o decizie pe care o consideră a fi în interesul lor naţional: au permis explorarea gazelor de şist pe teritoriul Ucrainei. Adică, alt gaz, altă situaţie geopolitică.

Urmărind ce s-a întâmplat la Kiev, nu pot să nu mă gândesc la ce se întâmplă la noi din septembrie încoace. Avem proteste săptămânale împotriva exploatării miniere de la Roşia Montană, dar şi contra explorării gazelor de şist. În zilele bune, peste 15 mii de oameni au mărşăluit pe străzile din Bucureşti, dar şi din alte oraşe contra proiectului de la Roşia. La Pungeşti, în Vaslui, o mână de săteni, sprijiniţi şi de protestatari veniţi cu autocarele din alte localităţi, nu i-au lăsat pe americanii de la Chevron să înceapă explorarea gazelor de şist. Faţă de aceste probleme, reacţia politicienilor români este halucinantă. Asistăm la cea mai mare fugă de răspundere din istorie.

Începând cu primii trei politicieni ai ţării, Băsescu, Ponta, Antonescu, şi terminând cu primarul din Pungeşti, toţi cei aleşi să ne reprezinte interesele şi-au pierdut curajul. Asta, fireşte, dacă l-au avut vreodată. Susţinător declarat al proiectului minier de la Roşia Montană, Traian Băsescu a descoperit brusc necesitatea dialogului cu societatea civilă. Brusc, adică de când a ieşit lumea în stradă. Preşedintele a trecut de la „trebuie să dăm drumul proiectului minier pentru că ne aduce beneficii economice” la „să vedem, să discutăm, să-i întrebăm pe oameni ce părere au”. Dar cu interesul naţional cum rămâne, domnule preşedinte ? Este sau nu în conformitate cu interesul naţional începerea exploatării de la Roşia Montană ? Acum câţiva ani, când eraţi pe val, părea că este.

Nici pe Victor Ponta nu-l dă curajul afară din Palatul Victoria. El este autorul celebrei dedublări „ca premier susţin proiectul, ca deputat votez împotrivă”. De aici şi-a tras numai ponoase. A încercat să explice cu jumătate de gură pe la televiziuni de ce e bun proiectul minier, dar n-a reuşit să convingă pe nimeni. Nici măcar pe el însuşi. Iar când şeful lor e cu fundul în două luntri, miniştrii nu ştiu nici ei ce părere să aibă. Concluzia ? Nimeni din guvernul Ponta nu ne-a lămurit dacă interesul naţional este să exploatăm aurul de la Roşia Montană cu canadienii sau nu. Iar guvernul ăsta are sprijin 70 % în Parlament.

Crin Antonescu se felicită, probabil, că nu are o funcţie executivă, ca Băsescu sau Ponta. Şi pentru că faptele lui sunt vorbele, s-a trezit declarând că el şi PNL vor vota împotriva proiectului minier. Asta aşa, ca să dea bine în ochii protestatarilor. Pentru că atunci când a fost întrebat dacă este contra proiectului întocmit de guvernul USL sau contra ideii în sine de a da drumul exploatării aurului la Roşia Montană, candidatul la preşedinţie Antonescu a spus că e doar împotriva proiectului guvernamental. Adică exploatarea aurului să se facă, am înţeles noi. Dar să se facă aşa, mai încet, ca să treacă alegerile prezidenţiale.

Atitudinea celor trei lideri maximi este cu atât mai de condamnat, cu cât ei sunt beneficiarii unor informaţii pe care noi, poporul, nu le ştim. Serviciile secrete, plătite din bani publici, au întocmit cu siguranţă rapoarte şi analize din care să reiasă ce e bine şi ce nu e bine pentru ţara asta. Domnii Băsescu, Ponta şi Antonescu au primit informaţiile, dar lasă decizia în seama unor oameni neinformaţi. Sau, după caz, dezinformaţi.

Vă daţi seama cât curaj are clasa politică românească, dacă în tot scandalul ăsta l-a scos în faţă pe ministrul culturii, Daniel Barbu ? Un om cu aer de profesor distrat, pe care, mai degrabă, ţi-l închipui dându-şi cu părerea despre fluturi decât despre mine, aur, cianuri şi economie. Domnul acesta a ajuns erou-martir după ce câţiva protestatari încinşi i-au spart geamul din spate al maşinii.

Toţi politicienii noştri vorbesc acum pe înfundate. În cazul gazelor de şist este şi mai evidentă laşitatea lor. Prinşi în războiul pentru energie dintre ruşi şi americani, politicienii români se tem să apere interesele noastre naţionale. Când îi vezi cum se bâlbâie, cum o scaldă, îţi dai seama că nu vor să supere nici SUA, nici Rusia. Dacă ar putea, ar face toţi ca primarul din Pungeşti: ar da bir cu fugiţii până trece furtuna. Apoi s-ar întoarce ca să ne mai conducă vreo 30 de ani.