România, jucată la bursă

Resursele României au ajuns un grafic şi un teren de joacă pentru speculatori

Când semnalele sunt încurajatoare pentru exploatarea de la Roşia Montană, valoarea acţiunilor companiei implicate creşte vertiginos. Reciproca e la fel de valabilă: valoarea acţiunilor scade spectaculos când apar semne de blocare a proiectului. Uite aşa a ajuns România să fie jucată la bursă fără nicio legătură cu oamenii sau cu interesul naţional. A devenit proprietatea poporului român asupra ţării sale doar o nostalgie a trecutului?

Am ajuns să vedem cum România şi resursele ei sunt jucate la bursă ca la cazinou sau, mai grav, sub formă de alba neagra. Uite exploatarea de la Roşia Montană, nu e exploatarea de la Roşia Montană. Pe acest joc speculativ, se vând şi se cumpără acţiuni din ceva care nu există încă, dar ar putea să existe într-un ”va fi fiind” care ne aminteşte de formula viitorului posibil explicată în termeni metafizici de Noica. De la metafizică am căzut însă în tranzacţii cu nimic, inspirate din acelaşi model ca şi bula speculativă imobiliară, creditele subprime şi schemele financiare care au aruncat lumea în criză acum câţiva ani. România riscă să fie atrasă într-un joc pe care nu-l controlează şi din care are numai de pierdut, pentru că speculatorii sunt dispuşi să vehiculeze pe piaţa internaţională că ţara noastră este sălbatică şi neprimitoare doar pentru a-şi continua jocul la bursă, folosind ameninţarea şi şantajul la democraţie pentru a se juca cu resursele României nestingheriţi de votul din Parlament.

Nu contează cine ce dezbate, contează ca votul să iasă ”cum trebuie”. Iar cum trebuie ne spun speculatorii cei mari, specialiştii în jucat România la bursă.

Nici nu mai contează ce se află la Roşia Montană, important este cu cât se vând şi cu cât se cumpără acţiunile companiei, despre care nu ştim dacă va exploata şi altceva decât tranzacţii speculative. De la capitalismul clasic, care se baza pe producţie reală şi pe relaţia cerere-ofertă şi până la dictatura bursei asupra teritoriilor, resurselor şi economiilor naţionale a fost cale lungă, dar acum, că acest drum fără întoarcere a fost parcurs, efectele sunt aşa cum le trăim pe spatele nostru: dezastruoase.

Iar brokerii stau cu ochii aţintiţi pe declaraţiile şi pe protestele de la Bucureşti ca să ştie cum tranzacţionează. Chiar şi intenţiile ingenue ale celor care clamează oprirea exploatării devin marfă bursieră. La fel, însă, şi dorinţa celor care propun derularea proiectului. Unde mai este democraţia, dezbaterea şi apoi decizia în cunoştinţă de cauză? Dezbaterea însăşi la nivel parlamentar a fost ameninţată cu solicitarea de despăgubiri de la statul român dacă se încheie cu un vot negativ la adresa proiectului. Adică da, egalitate, dar nu pentru căţei. Aveţi voie, la o adică, să dezbateţi, dar numai cu condiţia să încheiaţi discuţia în termenii doriţi de noi. Dacă dezbaterea şi votul vostru nu confirmă exploatarea, ne despăgubiţi. Curat democraţie, mai ceva ca la Stalin, unde nu conta cine cu cine votează, ci numai cine numără voturile. Acum, o nouă variantă: nu contează cine ce dezbate, contează ca votul să iasă ”cum trebuie”. Iar cum trebuie ne spun speculatorii cei mari, specialiştii în jucat România la bursă.