România are nevoie de responsabilitate

Graba cu care preşedintele Klaus Iohannis a convocat la consultări partidele politice presupuse a avea reprezentanţi în viitorul Parlament al României, chiar înainte de finalizarea procesului electoral şi într-un gest ce poate fi foarte uşor catalogat drept unul ce forţează limita şi spiritul Constituţiei este decodată în chip şi fel de comentatorii politici de la Bucureşti.

Unii vorbesc despre dorinţa preşedintelui de a da ţării cât mai repede un nou guvern, alţii despre intenţia primului om în Stat de a instala la Palatul Victoria un cabinet de dreapta. Dl. Iohannis intenţionând să îşi îndeplinească astfel dorinţa de a avea, în fine, cu orice preţ guvernul său. Chiar dacă rezultatele procesului electoral îi sunt evident potrivnice.

Partizanii d-lui Klaus Iohannis invocă prevederea constituţională ce l-ar îndreptăţi pe Şeful Statului să nu însărcineze un reprezentat al social-democraţilor cu misiunea de a încerca formarea viitorului guvern căci aceştia nu au obţinut majoritatea absolută, neavând decât 49 de procente. Alţii comentatori merg chiar mai departe invocând un criteriu de reprezentativitate ce indică faptul că, de fapt, doar 18% din electoratul (prezumtiv) al României a votat candidaţii partidului condus de dl. Liviu Dragnea. Ca şi cum cineva i-ar fi împiedicat pe români să îşi exercite dreptul electoral să meargă să voteze. Din păcate, atât în istorie cât şi în politică jocul de ce-ar fi fost dacă nu sunt decât simple jocuri de societate. 

Se vorbeşte, de asemenea, despre faptul că intenţia preşedintelui ar fi aceea de a reuni toate formaţiunile politice parlamentare, minus PSD, într-un conglomerat al cărui rost ar fi acela de a asigura susţinerea unui viitor guvern de dreapta al cărui prim-ministru ar urma să fie... nu prea se ştie bine ce.

Cu ocazia consultărilor avute miercuri cu preşedintele Iohannis, d-na Raluca Turcan, preşedinte interimar al PNL, a admis că partidul pe care îl conduce nu este în măsură, mai corect spus, nu ar fi îndreptăţit în nici un fel să facă o propunere de prim-ministru, dar dacă această posibilitate ar exista, premierul dorit ar fi iarăşi dl. Dacian Cioloş. D-na Turcan trecând cu graţie şi Alzheimer de extracţie politicianistă peste valurile de reproşuri pe care unii liberali, între care şi bărbierul din Arad, pe nume Gheorghe Falcă, unul dintre responsabilii dezastrului electoral al partidului, şi le-au îngăduit la adresa d-lui Cioloş. Unde mai pui că respectivul Nae Girimea, inimă zburdalnică, a şi însoţit-o la consultări pe d-na preşedintă.

Rămâne de văzut cât de realistă şi cât de viabilă este dorinţa d-lui Iohannis. PNL, pe mai departe partidul de suflet al domniei-sale, se află într-o stare deplorabilă, mulţi dintre cei mai serioşi analişti avansând posibilitatea ca vechea formaţiune ce se revendică a fi de sorginte brătienistă să împărtăşească trista soartă a PNŢCD. Situaţia pare atât de complicată încât preşedintele Iohannis dă semne că a scos partidul la mezat şi în numele dorinţei de a avea un guvern de dreapta să semne că ar vrea să dea PNL-ul în locaţie de gestiune d-lui Călin Popescu-Tăriceanu.

În USR au început să se înregistreze deja grave disensiuni, declaraţii iresponsabile, confirmându-se astfel ideea pe care o exprimam într-un editorial anterior, idee potrivit căreia respectiva formaţiune este mai curând o stare de spirit decât un adevărat partid politic.

PMP-ul d-lui Băsescu, partid care a intrat la limită în Parlament, fapt ce nu l-a pus, din câte se pare, deloc pe gânduri pe guralivul lui întemeietor, cu atât mai puţin pe bodyguardul său, Robert Turcescu, este unul extrem de nesigur. Dl. Băsescu fiind cunoscut, încă din perioada guvernării CDR-PD-UDMR -1996-2000, ca un expert în provocarea de scandaluri.

UDMR va emite, cum este de aşteptat, pretenţii maximaliste, dl. Kelemen Hunor nefăcând, de altfel, nici un secret în această privinţă. Din această pizza parlamentară cu de toate, ALDE pare, după discursul de vineri al d-lui Tăriceanu, să se fi autoexclus.

În tot acest răstimp, granzii PSD se ţin tare în şa şi nu vor să renunţe în ruptul capului la ideea că preşedintele său, dl. Liviu Dragnea, ar fi cel mai îndreptăţit să ocupe funcţia de prim-ministru. Nepăsători faţă de prevederile legale care îi interzic unui condamnat penal să ocupe funcţii guvernamentale, nepăsători, după cum îi ştim, la orice criteriu de integritate, gata oricând să modifice legile ţării în funcţie de propriile lor interese politice, PSD încă joacă tare. Mizează pe cartea inflexibilităţii. Vom vedea cu ce rezultate. Ceva-ceva totuşi se întâmplă, iar inflexibilitatea d-lui Dragnea pare să se afle în scădere. Cel puţin aceasta este impresia lăsată de lunga conferinţă de presă de joi seara a preşedintelui PSD. Care va dezvălui numele premierului propus de partidul său doar când vor începe consultări adevărate la Palatul Cotroceni.

Să fi înţeles oare dl. Dragnea că din confruntarea dintre încăpăţânarea d-lui Iohannis şi cea a domniei-sale ţara, românii nu câştigă nimic? 

Şi că nici el pentru domnia-sa, şi nici pentru preşedintele Iohannis România şi romanii nu pot fi trataţi ca o realitatea cu totul neglijabilă?

Sau va propune un premier marionetă, după modelul Nicolae Văcăroiu, lui revenindu-i rolul lui Ion Iliescu?

Răspunsul îl vom primi săptămâna viitoare.