Republica Moldova se află sub semnul unei divizări interne pre-electorale fără precedent

În Republica Moldova persistă o stare de divizare a populaţiei în funcţie de orientarea identitară a acesteia. FOTO: unimedia.md.

Toate sondajele realizate în ultima perioadă în Republica Moldova denotă o stagnare a intenţiei de vot pentru partidele care fac parte din actuala coaliţie de guvernare, Coaliţia Pro-Europeană – Partidul Liberal Democrat din Moldova şi Partidul Democrat.

Aceasta are loc pe fondul unei creşteri relative a intenţiei de vot pentru Partidul Liberal (membru al fostelor coaliţii de guvernare pro-europeană, în opoziţie din 2013) şi a unei creşteri semnificative a electoratului Partidului Socialiştilor din Republica Moldova, condus de Igor Dodon, fost ministru al economiei, şi a Partidului „Patria”, condus informal de omul de afaceri Renato Usatîi. Partidul Comuniştilor din Republica Moldova este într-o scădere de popularitate însă ar acumula, în continuare, cele mai multe voturi.

În mediu, cifrele arată peste 20% din intenţia de vot pentru PCRM, cu o variaţie cuprinsă între 20 şi 28 la sută, aproximativ 20% pentru PLDM, cu o variaţie de la 18 la 23%, 15% pentru PDM (13-18%), 10% pentru PL (9,5-10,5%), 9% pentru PP şi 6,2% pentru PSRM.

Ultimele două partide au o orientare pro-rusă pronunţată, încheind chiar un acord prin care se pun de acord asupra denunţării acordului de asociere cu Uniunea Europeană dacă vor ajunge la guvernare. Acestea îşi propun includerea Republicii Moldova în Uniunea Vamală a Rusiei cu Belarus şi Kazahstan şi în Uniunea Eurasiatică.

Cu toate că partidele pro-europene de la guvernare nu şi-au crescut semnificativ popularitatea, dacă scrutinul din 30 noiembrie se va finaliza cu un raport de preferinţe electorale similar cu cel prevăzut, în mediu, de cele câteva sondaje desfăşurate în octombrie şi noiembrie la Chişinău, forţele pro-europene îşi vor menţine majoritatea în parlament şi vor putea să guverneze în continuare, tot într-o formulă de coaliţie.

Ca acest lucru să se poată întâmpla, devine indispensabilă revenirea Partidului Liberal condus de Mihai Ghimpu în cadrul coaliţiei pro-europene, în formula de trei partide în care s-a guvernat din 2010 până în 2013: PLDM, PDM, şi PL. În cazul în care nu se va reuşi (sau nu se va dori) cooptarea PL la guvernare, unica alternativă a PLDM şi PDM va fi un guvern format alături de Partidul Comuniştilor, celelalte două partide de stânga cu şanse de a trece pragul electoral de 6% fiind prea radicale pentru a accepta să guverneze alături de PLDM. Liderul PDM, Marian Lupu, a declarat la o întâlnire electorală din oraşul Bălţi că partidul său nu se va alia cu comuniştii. Acelaşi lucru l-au dat de înţeles în repetate rânduri şi liberal-democraţii, pentru care o potenţială alianţă cu PCRM ar reprezenta o lovitură dură pentru popularitatea partidului în rândurile tineretului şi ale simpatizanţilor integrării europene şi apropierii de România.

Situaţia de la actualele alegeri parlamentare (care vor avea loc duminică, 30 noiembrie) este mult mai echilibrată decât cea din 2010, atunci când pe zona de stânga a eşichierului politic unicul partid puternic era PCRM, a cărui popularitate era în scădere. Cu alte două partide fortificate prin bani şi susţinere de imagine provenită din Rusia, actualul raport de forţe între cele două mari tabere „geopolitice” (pro-est şi pro-vest) este mult mai apropiat, iar partida electorală se va juca până în ultimul moment.

Cu toate că există acum un minim avantaj, în cifre, pentru coaliţia pro-occidentală (incluzând aici şi PL), nu se ştie cât de mulţi alegători vor reuşi să mobilizeze comuniştii şi celelalte două partide pro-ruse. Bătălia se duce acum pe cei aproximativ douăzeci la sută din alegători care deşi declară că vin la vot, nu şi-au format încă o opţiune electorală. În actualele condiţii, atât sondajele, cât şi atmosfera pre-electorală arată o societate mai divizată decât oricând.