Referendumul cu care îi rămânem datori Regelui Mihai
0
Sunt monarhist. Nicio altă perioadă din istoria naţională nu se compară - şi nu se va compara - cu cea a lui Carol şi Ferdinand. Cred, în plus, că în sistemul nostru socio-politic conflictual, gregar şi imoral, Casa Regală ar putea furniza echilibru, prestanţă, stabilitate valorică.
Scurta şi timpuria domnie a Regelui Mihai nu poate fi asociată – din raţiuni istorice, obiective – cu epoca de aur a „bunilor“ săi: România a avut parte atunci de un Război Mondial, de nazişti, de comunişti şi de instabilitatea politică generată de capriciosul Carol al II-lea. În ciuda acestor realităţi dure, imposibile, Regele Mihai ne-a lăsat, totuşi, o moştenire simbolică esenţială: demnitatea şi rezistenţa morală a unui principiu naţional şi spiritual. A făcut-o în anii 40, a făcut-o în anii 90, suportând cu decenţă şi discreţie agresiunile socialiştilor de rit vechi sau nou.
Iată de ce cred că România a pierdut, în anii 2000, când toate condiţiile erau întrunite, o uriaşă şansă de reparaţie morală la adresa Casei Regale. Trebuia atunci, cu Regele Mihai în putere, să convocăm un referendum pentru sau împotriva monarhiei. Chiar şi pierdut, îi eram datori Majestăţii Sale cu acest omagiu. Fără figura sa definitorie şi unificatoare, odată cu retragerea sa, Casa Regală nu va mai beneficia de o şansă similară.
Rămâne azi gustul amar că politicienii nu au avut atunci curajul şi luciditatea de a-şi asuma un referendum moral.
Se încarcă comentariile...
