Presseurop – publicaţie de interes european

Povestea integratoare a statelor UE se scrie zi de zi în vehicole mediatice, printre care se numără şi Presseurop. Este de neinteles de ce la Bruxelles, în condiţiile unui buget sporit, se decide neprelungirea contractului unei publicaţii necesare Uniunii. Sigur e o greşeală pe care cred că oficialii de la Bruxelles o vor îndrepta. Site-ul Presseurop ar trebui dezvoltat şi nicidecum desfiinţat.

Decizia Comisiei Europene de a nu mai finanţa site-ul Presseurop, într-o perioadă în care este o nevoie de acesta, mi se pare de-a dreptul absurdă. Uniunea Europeană se află într-o perioadă de criză de mai mulţi ani, criza economică fiind motivul ce scoate în faţă tensiune care, în vremuri mai calme, sunt mai uşor de ţinut sub control. A invoca raţiuni bugetare, cum o face doamna Reding, în desfiinţarea unei căi de comunicare cu cetăţenii europeni într-o perioadă în care pesimismul de piaţă şi euroscepticismul au prins aripi (în mod explicabil) mi se pare o atitudine de începător într-ale politicii.

Sunt câteva fenomene pe care Uniunea le gestionează cu dificultate: ieşirea din criza economică, gestionarea avariilor pe care această criză le-a adus şi, nu în ultimul rând, contraofensiva celeilalte părţi din placa eurasiatică în zonele ce visează să devină „europene” sub aspect politic. Priviţi spre Kiev şi veţi vedea, încă odată, ce importante sunt reţelele de ineracţiune socială şi, implicit, publicaţiile ce alimentează cu ştiri şi opinii aceste reţele ce constituie o bună alternativă la mass media controlate de puterea politică. Priviţi spre România şi veţi vedea ce importantă este o asemenea publicaţie în condiţiile ofensivei euroscepticilor şi a sovietnostalgicilor, într-un amestec de bloguri şi emisiuni radio-tv în care nu-i mai deosebeşti pe unii de alţii.

Nu mai este nevoie de Pressueurop? Cine decide împotriva evidenţelor? Doamna Reding? S-ar putea să greşească, iar noi, cei ce ne exprimăm în acest spaţiu, putem să-i spunem acest lucru. Şi s-ar putea ca Doamna Reding să-şi dea seama de această greşeală.

S-a tot spus de mai mulţi ani că UE se află într-o „criză de mitologie” cu referirea la conturarea cu greu a unei poveşti comune, integratoare. Fiecare societatea are o poveste integratoare a sa şi una cu UE, iar aceste poveşti se distribuie şi se menţin prin reţele de comunicare europene prin continua informare şi susţinere a canonului european. Povestea integratoare a statelor UE se scrie zi de zi în vehicole mediatice, printre care se numără şi Presseurop. Vedem că activiştii estici sunt foarte activi, vorbind de UE ca de o forţă asupritoare şi inventând tot felul de poveşti dezintegratoare şi sintagme pe care intelighenţia nostalgică sau politic inconştientă le rostogoleşte mereu pentru că devin la modă. Simbriaşi şi bursieri ai statului român şi ai UE atacă cele două entităţi „samaritene” cu o înverşunare demnă de o cauză mai bună. Iar la Bruxelles, în condiţiile unui buget sporit, se decide neprelungirea contractului unei publicaţii necesare Uniunii. Sigur e o greşeală pe care cred că oficialii de la Bruxelles o vor îndrepta.

Nimeni nu te poate învinge mai repede cum o faci tu însuţi atunci când nu îţi mai vezi interesele. Asta par că fac oficialii de la Bruxelles atunci când, pe de o parte, investesc enorm în menţinerea unei zone stabile la Est, iar pe de altă parte desfiinţează instrumentele mediatice care susţin un astfel de demers. Site-ul Presseurop ar trebui dezvoltat şi nicidecum desfiinţat.