Traian Băsescu, despre negocierile de la Bruxelles pentru bugetul UE: „Niciun substitut al preşedintelui nu putea obţine un rezultat mai bun“

Prima reacţie a preşedintelui Traian Băsescu după acuzaţiile lui Victor Ponta FOTO Presidency.ro

Preşedintele Traian Băsescu a susţinut, duminică, o conferinţă de presă la Palatul Cotroceni, în care a vorbit pe marginea negocierilor de la Bruxelles cu privire la bugetul multianual, despre aderarea României la Schengen şi implicaţiile Raportului MCV, dar şi despre „războiul steagurilor” iscat zilele trecute în Ţinutul Secuiesc.

Imediat după finalizarea negocierilor pentru bugetul multianual al Uniunii Europene pentru perioada 2014-2020, preşedintele Traian Băsescu a anunţat că România a obţinut o creştere cu 18%, faţă de perioada 2007-2013.

Iată cele mai importante declaraţii ale preşedintelui Traian Băsescu:

Vreau să dau câteva explicaţii despre bugetul UE, ca să clarific comentariile unor „părerologi”, îşi mai spun şi „analişti”.

Am obligaţie asumată faţă de Schengen şi faţă de dumneavoastră. Am o obligaţie legată de buget şi faţă de controversele care au apărut acasă de la foarte mulţi „părerologi”.

Încep prin a mulţumi statelor net contributoare: Germania, Franţa, Italia. Sunt state datorită cărora noi putem primi un buget important pentru propria noastră dezvoltare, în aşa fel încât să reducem decalajele.

Pentru bugetul următor România are în plus şase miliarde de euro. Avem o creştere de 10% pe fonduri de coeziune şi o creştere de 27% pe fondurile destinate politicii agricole comune. Aici avem un total de 4,7 miliarde de euro în plus pentru plăţi directe, ceea ce îi va ajuta foarte mult pe fermieri să îşi asigure recoltele.

România este un beneficiar net de fonduri europene cu o valoare de 31 de miliarde de euro. Aceşti bani provin din taxele cetăţenilor din ţările contributorilor neţi. Să ştiţi că nu-i tipăresc Uniunea Europeană sau Comisia Europeană.

Primul lucru pe care trebuie să îl facem este să luăm notă că UE funcţionează pe principiul solidarităţii. Cetăţenii din statele net contributoare sunt solidari cu cetăţenii români. Este greu de presupus că România ar fi putut să adauge încă cinci miliarde de euro cu ocazia fiecărui buget. Ar fi păcat să tratăm acest lucru cu îndârjire politică, cu lipsă de responsabilitate.

România a obţinut pragul maxim la fondurile de coeziune, având în vedere că Bugetul UE este mai mic cu 37 de miliarde. Ideea iniţială a fost îngheţarea la nivelul pe care îl aveam, de aceea s-a introdus în concluzii o creştere cu 10% a fondurilor de coeziune.

La Transporturi am absorbit 6,4%. La POSDRU 6,73%. Media generală, procentul general de absorbţie este de 11,4 din ce avem alocat. Când ai asemenea cifre, este extrem de greu să negociezi să ai creşteri. Am reuşit totuşi să găsesc înţelegere, angajându-mă că vom avea o absorbţie foarte bună.

Nu este uşor să promiţi ceva când te contrazic realităţile de la tine de acasă. România a primit 2,2 miliarde de euro din 19 miliarde şi mai avem facutri depuse de încă 2,9 miliarde de euro.

Domnii care îşi manifestă dezamăgirea ar trebui în primul rând să se zbată să cheltuim banii. UE nu este dispusă să aloce banii unei ţări în condiţiile în care nu se vor cheltui. Sunt unii care la viaţa lor au negociat doar funcţii de partid, nu au negociat cu alte ţări, nu ştiu cât este de greu. Îi invit să nu dea lecţii.

Legat de ceea ce urmează - şi aici s-ar putea să constatăm că demagogia şi minciuna au picioare scrute - acest document de îndrumare trece printr-o negociere între Consiliul Uniunii şi Parlamentul European.

Eu aş face din capul locului şi fără ezitare un apel la toţi parlamentarii români să susţină fără rezerve proiectul de buget aşa cum el a fost stabilit în Consiliul European (CE). Riscul de a nu avea buget ne supune unei soluţii în care bugetul este aprobat în fiecare an.

Vreau să ştiti că CE va decide cât alocă în fiecare an. În momentul de faţă avem certitudinea că avem un buget mai mare cu şase miliarde şi o astfel de creştere nu trebuie supusă unui astfel de risc.

Apelul meu este: susţineţi acest buget! Vă garantez că nu pot obţine un buget mai bun. Ştiu foarte bine atmosfera în care s-au desfăşurat negocierile şi în noiembrie, şi acum.

Dacă sunt politicieni în România dezamăgiţi, le recomand să-şi intruiască grupul parlamentar să obţină mai mult. Suma maximă alocată pentru bugetul 2014-2020 nu poate fi modificată decât cu acordul CE, şi eu ştiu care au fost poziţiile contributorilor neţi. Mai mult de atât, în concluziile raportului se indică o revizuire după primii doi ani de aplicare.

Dacă economia îşi revine, în ţările contributoare s-a exprimat disponibilitatea de a revedea concluziile. Avem şi riscuri, dacă se va înregistra recesiune peste doi ani, dar recomandarea mea este ca europarlamentarii română să susţină acest buget.

În acelaşi timp vreau să ştiţi riscurile din Parlamentul European (PE): spre exemplu, concluziile Consiliului au câteva prevederi legate de poziţia extrem de fermă a României.

Cea mai importantă este cea de la paragraful 87 punctul II.CE este invitată să facă demersurile necesare pentru a face schimbări în regulament cu privire la numărul de ani în care se pot cheltui aceşti bani pentru a se ajunge la N+3.

România a obţinut decizia CE să declanseze procedura de modificare a regulamentului astfel încât noi să nu pierdem banii din 2015, ci din 2016. Fără această prevedere România risca să aibă dezangajări de patru miliarde doar în anul 2013.

Când mă uit că am cheluit doar 2,2 miliarde de euro, având în vedere că avem şi programe blocate, mi se pare imposibil să facturăm şase miliarde până la finalul acestui an.

O altă prevedere care poate obiect de dezbatere în PE este cea legată de TVA eligibil, ceea ce înseamnă că 24% din banii UE ajung în bugetul României. Dacă socotim că avem 21 de miliarde la coeziune, vom observa că prin această măsură vom aduce 5 miliarde de euro la bugetul de stat.

Parlamentarii se vor simţi obligaţi să întrebe ce se întâmplă cu banii contribuabilii lor. Ori va fi greu de apărat această prevedere, dar eu sper că parlamentarii români vor reuşi să o apere pentru că vor fi sprijiniţi şi de alţii.

O altă prevedere este posibilitatea de a tranfera 25% între cei doi piloni de la politica agricolă comună. Aici, Guvernul va lua decizie, dar vă pot spune că se va dezbate şi în PE. Eu am disponibilitatea de a avea o dezbaterea cu europarlamentarii români, indiferent din ce grup fac parte.

Sigur, nu vreau să dau instrucţiuni europarlamentarilor noştri. Nu vă ascund că sunt lucruri pe care nu le-am putut rezolva. Spre exemplu eu am dorit ca această flexibilitate de 25% să meargă şi către irigaţii, nu doar la cei doi piloni. Dar fiind în situaţia de a negocia pentru N+3, a trebuit să renunţ la acest aspect.

Dacă - în ceea ce priveşte sumele nete - putem spune că avem un buget mai mare cu şase miliarde euro, dacă putem spune că prin eligibilitatea TVA avem fondurile necesare pentru a ne plăti componenta autohtonă, cred că aprobarea şi de către PE a articolului 87 punctul II, acest lucru ne-ar salva 30% din fondurile de coeziune, ceea ce ar însemna alte şase miliarde.

De ce par a fi probleme? Şi, în realitate, sunt probleme foarte mari, pentru că în conformitate cu regulamentul aceste ţări se întorc la ţările contributoare. Practic, aceşti bani trebuiau să li se întoarcă încă din 2013. Anul acest pierdem trei miliarde prin dezangajări. Este foarte important ca şi în Parlament să obţine această derogare.

Nu vă ascund că ştiind eforturile extrodinare cu care am obţinut aceste foduri pentru România. Tentaţia mea a fost să mă rog să mai fie o discuţie la care şă meargă cei dezamăgiţi. Sunt convins că ar fi obţinut doar bani de avion Bruxelles-Bucureşti.

Eu îmi asum responsabilitatea. Ce fac eu acum nu este apărare, nu mă apăr. Ştiu foarte bine că un substitut al preşedintelui nu putea obţine un rezultat mai bun.

Eu n-am văzut nicăieri cifra de 48 de miliarde, deci este o minciună. 

Să vă spun cum e: bugetul Comisiei este o preconstrucţie. Se cere miniştrilor o evaluare a nevoilor de finanţare şi se constată un buget cu mult mai mare decât veniturile bugetului de stat. Dacă aş considera o abordare serioasă pentru dezamăgit ar spune că acest nu reflectă reducerea CAS, a TVA. Acesta ar fi tratamentul pe care „dezamăgitul naţional” (referire la premierul Victor Ponta, n.r.) mi-l aplică mie.

Despre disputa drapelului secuiesc

Sigur că niciodată nu voi încuraja utilizarea unor însemne ilegale pe instituţiile statului român. Dar depinde cum abordăm acest lucru, fără propagandă, fără patos, dar cu legea în mână.

Steagul Ţinutului Secuiesc poate să fie arborat în cadru privat, dar nu pe instituţiile statului.

Ţi-am dat steagul jos, nene, poţi să-l pui la tine în curte, poţi să ţi-l pui în week-end, poţi să-l pui unde vrei, dar nu pe instituţii ale statului. Deci se puteau face lucrurile mult mai decent şi fără a profita pentru a încerca să mutăm problemele reale ale românilor într-un spaţiu uşor de inflamat, cum este cel naţionalist în perioad de criză.

Eu soluţia o am dinainte ca lucrurile să se petreacă şi de când au început. Această soluţie este responsabilitatea. În perioade de criză şi istoria e plină de astfel de exemple promovarea naţionalismului este una dintre soluţiile politicienilor care îşi asumă o responsabilitate limitată. Cu certitudine, au existat mici gesturi reprobabile, dar să promovezi, să împingi în tema naţionalistă într-o perioadă de criză economică, în care este Mi se pare un comportament iresponsabil şi la Budapesta, şi la Bucureşti.

Apelul meu la Viktor Orban (premierul Ungariei, prezent la rându-i la summitul de la Bruxelles). M-am uitat la poze, e adevărat că râdeam, dar spunând uşor, uşor cu pianul pe scări în problema naţionalistă. A avut o reacţie foarte pozitivă.

Trebuie să cerem ambelor părţi ponderare a mesajului şi a acţiunii, pentru că este uşor să te joci cu astfel de termeni, este uşor să îţi păcăleşti populaţiile cu astfel de abordări, dar există riscul să nu te opreşti când trebuie şi ca lucrurile să scape de sub control. Iar o asemenea posibilitate nu ar fi decât un dezastru, şi pentru România, şi pentru Ungaria. De aceea cred că fondul abordării trebuie să fie unul calm.

Despre Schengen

Am tatonat situaţia raportului MCV. Raportul a fost o dezamăgire. Din acest punct de vedere consider că mi-am făcut datoria. Am obţinut ca în martie la JAI subiectul România şi Bulgaria să fie din nou pe ordinea de zi.

În momentul de faţă, argumentele mele sunt epuizate.  Şi atunci rămâne valabil ceea ce am intuit. Şi de data asta o spun public: este nevoie de o scrisoare semnată de toţi decidenţii politici!

Sugerez să renunţăm la jocul, hai să semnăm o scrisoare prin care să ne cerem în Schengen. Avem nevoie de o scrisoare a principalilor decidenţi politici (n.r. preşedintele Senatului Crin Antonescu, preşedintele Camerei Deputaţilor Valeriu Zgonea şi primul-ministru Victor Ponta). În scrisoare, să luăm punct cu punct raportul MCV şi să ne angajăm.

Eu pot să scriu singur o scrisoare. Cei trei trebuie să trimită o scrisoare la JAI din martie. Miniştrii să fie deja în posesia unei scrisori în care cei trei să dea răspunsuri favorabile cu privere la ce vor să facă cu desemnarea procurorilor.

Nu am nicio preferinţă nominală. Vreau procurori care au luptat contra corupţiei. Trebuie să se stabiliească clar în scrisoare ce face un ministru dacă este anchetat de ANI.

Ar trebui să fie un răspuns de respectare a hotărârilor justiţiei în legătură cu un parlamentar plecat din Parlament. În lipsa unor astfel de prevederi, România are şanse aproape zero să obţină ceva la JAI.

Nu garatez că va fi nu succes, dar pot creşte şansele de a intra în Schengen. Diplomaţia îşi poate face datoria, dar trebuie ceva mai mult de atât. Trebuie făcut acest lucrurpentru a ne mări şansele ca România să fie pe ageda JAI.

Premierul Victor Ponta l-a acuzat însă pe Traian Băsescu că a negociat un buget prost pentru România şi a spus că o sumă mai mică decât asta nu se putea obţine.