Politică, golănie şi pupat pe creştet

Au apărut în vremea din urmă o serie de articole de presă extrem de critice la adresa unor oameni politici români, unii dintre ei chiar deţinători de înalte funcţii şi mari dregătorii în ierarhia statului român.

Reamintesc excepţionalul editorial A fi bărbat de stat fără stat al d-lui Andrei Pleşu referitor la unele afirmaţii negândite ale preşedintelui Senatului, dl. Călin Popescu-Tăriceanu, în vremea din urmă un campion al gafelor de tot felul, ori cel extrem de critic al lui Liviu Avram la adresa uneia dintre cele mai respingătoare arătări din politica românească post-decembristă, notorie pentru traseismului politic, prin mitocănie şi prin setea de funcţii pentru el şi tinerica lui soţie, insul pe nume Eugen Nicolicea. Ambele apărute pe adevărul.ro.

Însă nu doar cotidianul Adevărul a semnalat derapajele de atitudine, de exprimare, încălcarea unor elementare reguli ale stilisticii apariţiei publice comise de politicienii României. Astfel, Florin Negruţiu a publicat pe platforma republica un devastator text despre derapajele de limbaj şi comportamentale ale îngâmfatei ministrese Lia Olguţa Vasilescu, despre care circulă zvonuri de remaniere (Doamne ajută!), în vreme  ce, la rândul său, Dan Tăpălagă de la hotnews a supus unei drastice analize nenumăratele infracţiuni la adresa limbii române comise de premierul Sorin Grindeanu. Care sunt atât de scandaloase şi de frecvente încât orice om cu instrucţie medie este îndreptăţit să se întrebe cum Dumnezeu a trecut relativ tânărul nostru prim-ministru Bacalaureatul. Eu însumi am publicat ieri un text în care îmi exprimam dezamăgirea pentru faptele descalificante comise în ultimul timp de fostul preşedinte Emil Constantinescu.

Sigur, este rolul presei să semnaleze astfel de derapaje cu atât mai mult cu cât ele îi au drept autori nu doar pe domni precum Tăriceanu, Grindeanu, Nicolicea, Şerban Nicolae (jalnic recitalul său de vinerea trecută de pe b1tv) sau pe falnicele duducuţe pesediste Lia Olguţa Vasilescu sau Gabriela Firea. Despre care aflu că l-ar fi depăşit în popularitate chiar pe şeful ei de partid, dl. Liviu Dragnea, în pofida faptului că nu există nici cel mai mic indiciu că respectiva insă, altminteri extrem de tupeistă şi cu mereu reînnoite vise de mărire, ar fi făcut un singur lucru cu adevărat bun pentru cetăţenii Capitalei. Doamna Firea se mulţumeşte să cheltuiască aiurea banii bucureştenilor pentru false acţiuni culturale, pentru manipulări populiste care îi hrănesc obsesiva ei preocupare pentru propria imagine pe care tot felul de oameni răi ar pune-o în primejdie.

Demn de semnalat faptul că sunt luaţi în colimator preponderent oamenii Puterii, ceea ce este cum nu se poate mai explicabil, fără a fi însă lăsaţi deoparte liderii Opoziţiei. Veşnicului client al presei româneşti Traian Băsescu asociindu-i- se alţi şefi ai Opoziţiei precum Raluca Turcan sau Nicuşor Dan.

Toate acestea spun multe despre slaba calitate a clasei politice din România şi incapacitatea ei de reformare. Iată. La sfârşitul trecutei legislaturi s-a spus că viitorul Parlament al României va fi unul net superior celui ce se pregătea să îşi încheie jalnic, ruşinos activitatea. Ne amintim cum aleşii care nu mai erau defel siguri că îşi vor reînnoi mandatul în cârdăşie cu cei ce îşi asiguraseră dând frumos din codiţă locuri eligibile îşi votau privilegii în cascadă.

Or, la aproape şase luni de când noul Parlament al României şi-a intrat în pâine plouă cu dezamăgiri. Cu vorbe rostite aiurea de nişte agramaţi notorii, cu acte golăneşti precum acelea recent comise de impostori politici de talia unor Nicolae Bacalbaşa sau Corneliu Bichineţ de la PMP. Iată însă că în vreme ce PSD a avut tăria de a-i aplica d-lui Bacalbaşa o sancţiune, partidul-marionetă al dezgustătorului fost preşedinte Traian Băsescu nu a luat nici o măsură împotriva d-lui Bichineţ. Poate fiindcă între cei doi există mult prea multe asemănări, iar corb la corb nu-şi scoate ochii.

Poate Parlamentul României să îi facă zilnic hatârul d-lui Călin Popescu Tăriceanu şi să tot adopte declaraţii şi pronunciamente prin care îşi auto-afirmă prestigiul. Degeaba. Tot de proastă calitate rămâne. Nimic nu a fost mai grăitor pentru cât de falşi, cât de loviţi de impostură sunt cei ce mişună doar cu gândul la diurne prin fosta Casă a poporului decât jalnicul spectacol oferit de aleşi cu ocazia trecerii pe acolo a preşedintelui Comisiei europene, dl. Jean-Claude Juncker. Chiar şi mai anti-europeni dintre parlamentari au stat la coadă spre a da mâna cu înaltul sol de la Bruxelles. Precum dl. Tăriceanu, brusc lovit de amnezie şi care a uitat cum înfiera recent ceea ce, cu mânie proletară, numea Înalta Poartă.

E drept, nu toţi aceşti făţarnici s-au ales cu câte un părintesc sărut pe creştet.