PNL şi dorinţa lui de preluare a guvernării

Scriam într-un comentariu publicat în urmă cu vreo zece zile că PNL a avut nenorocul de a-şi fi desfăşurat cel mai recent congres în zilele în care presa, analiştii, observatorii şi acei cetăţeni ai României care încă mai sunt atenţi la desfăşurările de pe scena politică erau mult mai intens preocupaţi de ceea ce se întâmplă la Palatul Victoria.

Locul în care se pare că şi-ar dori să ajungă cât mai repede atât noul preşedinte al formaţiunii, dl. Ludovic Orban, cât şi mulţi dintre cei aleşi în forurilor de conducere ale partidului. Mult prea mulţi dintre aceştia fiind cum nu se poate mai vinovaţi de drastica înfrângere a PNL în cele două rânduri de alegeri- locale şi parlamentare- ce au avut loc în anul 2016.

Însă nu perpetuarea la conducerea şi încăpăţânarea cu care chiar şi astăzi d-na Alina Gorghiu, de pildă, acaparează micile ecrane fac obiectul însemnărilor mele de astăzi. Ci faptul că însuşi dl. Ludovic Orban repetă cu obstinaţie că partidul ar fi preocupat să preia povara guvernării.

Sigur, e cum nu se poate mai firesc să îl vedem pe dl. Orban angajat în operaţiuni de promovare a formaţiunii pe care o conduce. Până la urmă, e foarte bine că domnul Orban nu îşi risipeşte apariţiile televizate lansând în eter tot felul de declaraţii despre greaua moştenire. Deşi, strict personal şi omeneşte, ar avea toate motivele din lume să nu nutrească cele mai tandre sentimente la adresa unora dintre colegii domniei sale. Aflaţi pe mai departe în locuri călduţe, gândindu-se deja la ce trebuie să facă spre a-şi asigura o poziţie eligibilă la viitoarele alegeri parlamentare. Colegi care nu au fost tocmai fair play în zilele în care a fost înlăturat din poziţia de candidat al PNL la poziţia de primar general al Capitalei.

Adevărata problemă din aceste zile a PNL e că, în realitate, partidul nu este defel pregătit să preia guvernarea. Este slab reprezentat în Parlament, nu dispune de o imagine nici foarte bună, nici pregnantă în ochii electoratului, nu a avut timpul fizic necesar spre a-şi contura o strategie cât de cât viabilă, nu a negociat posibile alianţe nici cu USR, nici cu PMP pentru a forma o nouă majoritate şi a îndeplini astfel cerinţa expresă a preşedintelui Iohannis. Dl. Ludovic Orban însuşi nu se află în cei mai buni termeni nici cu preşedintele PMP, dl. Traian Băsescu, nici cu liderul ALDE, dl. Călin Popescu-Tăriceanu. Unde mai pui că preşedintele Senatului nu dă nici un semn că ar fi în vreun fel dornic să părăsească PSD-ul d-lui Dragnea.

Evenimentele din ultimele 10-12 zile au slăbit într-o oarecare măsură PSD, însă nu atât de drastic încât să îi facă vizibile în ochii majorităţii electoratului toate vulnerabilităţile. Acestea vor deveni evidente numai în  în momentul în care programul de guvernare ticluit de puşcăriabilul Darius Vâlcov va pocni din toate încheieturile.

Tocmai de aceea cred că e mai înţelept atât pentru PNL cât şi pentru preşedintele României, dl. Klaus Iohannis, ca persoana care va fi desemnată după încheierea consultărilor de la Cotroceni cu misiunea formării noului guvern să aparţină PSD.

Altminteri, vom reintra în cercul vicios inaugurat în noiembrie 2015.