Personalitatea autoritară şi atitudinea populistă a pesediştilor

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

PSD-ul tocmai s-a dat de gol că nu este tocmai partidul dominant care ieşise din alegeri. De fapt, PSD-ul înseamnă cel puţin două facţiuni, una ce vine din vechea gardă comunistă, şi o facţiune mai nouă, dar tot securistă se pare.

Nu degeaba a fost deconspirat Ponta ca agent secret şi nu degeaba ţipa Dragnea & Co că Grindeanu joacă la comandă. Ceea ce face ca sistemul de partide din România să nu fie ceea ce pare, iar clivajele de fapt să fie mai multe decât simplul stânga - dreapta. Un clivaj generaţional se întrevede, clivaj care poate fi descris şi ca non-comunist-comunist, dar trebuie să mai fie şi centru-periferie sau liberal-conservator. E clar că Dragnea şi Tăriceanu fac parte din altă generaţie ca Grindeanu şi Ponta.

Chiar dacă clivajul politic în România ar fi doar stânga dreapta, acesta va fi zburat în aer. Faptul că PSD a vrut să facă alianţă cu PMP-ul populistului Băsescu sau cu UDMR-ul lui Kelemen, în caz că nu vor avea majoritatea necesară pentru validarea moţiunii de cenzură, ne duce cu gândul la o mare struţo-cămilă ideologică pesedistă ce dezamăgeşte pe toată lumea. Un populist de centru (PSD) presărat cu accente liberale (ALDE) şi populiste de dreapta (Băsescu) sau minoritare (UDMR). Asta nu va duce decât la alienarea şi mai masivă a votanţilor. Social-democraţii adevăraţi se vor reorienta spre partidele noi. Ne-am săturat de corupţie.

Ce au în comun toate aceste partide vechi care sunt la guvernare este atitudinea autoritară, naţionalistă, dispreţul faţă de Uniunea Europeană şi valorile liberale, desconsiderarea femeii ca egal în familie, la locul de muncă sau în spaţiul public, trecutul dubios plin de urmăriri penale sau trimiteri în judecată, sau excluderea sistematică a minorităţilor sau tinerilor de la putere pe motiv că nu sunt destul de pregătiţi în termen de personalitate autoritară sau atitudine populistă. Prin personalitate autoritară înţeleg în general o persoană care este de acord cu faptul că lumea s-a corupt moral şi că singura metodă de a pune lucrurile pe făgaşul normal este o „mână de fier”. Prin atitudine populistă înţeleg în principal o persoană care este de acord cu faptul că lumea trebuie condusă de popor în contrast cu elitele care conduc împotriva intereselor poporului.

Vorbeam cândva cu un insider din PSD, ai cărui părinţi sunt foarte activi în PSD-ul de provincie. Părinţii tipului, tatăl primar şi soţia cu funcţie şi ea în partid, se plâng că nu au salarii destul de mari, că nu pot să acceseze bani de proiecte atât timp cât lor nu le iese nimic şi în general că sistemul este îngheţaţ, că nu se poate face nimic pentru a schimba ceva. Atenţie, asta de la cineva foarte important din partidul dominant, hegemonic, care are puterea în România. Păi dacă ei nu pot schimba sistemul, atunci cine?

În mintea mea era foarte simplu cum puteau aduce schimbarea din interior. Trebuie să îşi găsească aliaţi în alte părţi ale ţării, să formeze un grup care să iniţieze schimbarea pe bază de argumente şi să-l înainteze fără frică şefilor. Să facă networking cu alte cuvinte, networking pe bază de interes comun şi presiune pe liderii nepregătiţi. Însă probabil că asta nici nu le trece prin minte pesediştilor, ai căror personalitate autoritară şi atitudine populistă nu le oferă legitimitatea necesară conducerii unei ţări cu nevoi din ce în ce mai complexe.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite