Poţi alege ţara care se lipeşte cât mai potrivit peste imaginea de calitate a vieţii pe care ţi-o doreşti, ţara cea mai mişto dintre cele pe care le-au ales deja prietenii tăi, cea care a devenit o modă deja în grupul vostru şi în sat. Aşa cum ai învăţat treptat devenind un client matur, ţara cu un bun raport calitate preţ, ţara pe care ţi-o permiţi.

Să fii în continuare client al României în generaţia mea pari la fel de „uncool” şi inerţial ca cei care încă au abonamente Zapp. Sau la fel de hipstăresc alegi să fii client al României în continuare, pentru că e atât de scump faţă de utilitatea sa şi sunt atât de puţini din generaţia ta încât te face special în ochii tăi şi ciudat în ai altora. Mai ales dacă te-ai întors de undeva de departe, căci atunci e clar că ai ales. La fel de bizar şi de „cool” cum par cei care aleg să poarte ochelari cu rame ca ale bunicilor.

Sună departe de adevăr? Păi cum, nu ştiţi şi voi mulţi oameni care s-au „abonat” parţial la Bulgaria înregistrându-şi maşinile acolo? Sau la Seychelles înregistrându-şi firmele şi mutând cu totul şi taxele astea din România?  Care s-au mutat cu jumătate de sat sau de cartier în Spania? Firme care operează pe entităţi juridice din Hong Kong chiar şi când au birou şi vând doar în România? Sau care nu s-au dezabonat oficial de la România, doar că nici nu-i mai plătesc mare lucru dacă pot evita asta. Vrei „€œportare” full option? În curând. Malta aproape a trecut un proiect de lege în care puteai cumpăra cetăţenie malteză, şi implicit europeană, cu investiţii de 650000 de euro în ţară. În Ungaria era să fie chiar şi cu 60% discount.

Tot sună tare exagerat?  În Ungaria, din patru sute de mii de cereri de cetăţenie în ultimii trei ani, 280.000 au venit din România.

Şi ce faci tu furnizor de servicii când îţi suflă concurenţa în coaste că au drumuri mai lungi, locuri de muncă mai bine plătite şi tot felul de nebunii fanteziste ca educaţie de calitate şi sistem de sănătate funcţional? Ce faci când începi să pierzi clienţi cu totul sau vezi că cei care rămân „cumpără” din ce în ce mai puţin de la tine, adesea doar când nu au de ales?

Păi cum ce faci? Doar ne e clar tuturor: măreşti preţul (c-o fi TVAul, c-o fi o taxă nouă, c-o fi ce-o fi, cine se mai uită pe factura detaliată); scazi calitatea şi volumul serviciilor (sunt mai puţini doctori şi educatori în sistem decât oricând în ultimul deceniu, de restul nici nu mai discut). Şi cel mai uimitor dintre toate, că nu-i bănuiam de atâta inovaţie strategică, măreşti factura plătitorilor ca să suplimentezi din banii lor serviciile pe care le dai celorlalţi (să ne amintim înjumătăţirea ratelor a aproape un milion din cei care nu şi le mai permiteau)
 
Te plângi că n-ai buget. Bun, n-ai. Şi tai de unde puteai produce, cofinanţarea pentru proiecte din fonduri UE, ca să muţi unde doar consumi.

Eu ce încerc să zic e că atâta coerenţă de ani de zile în acţiunile lor indică totuşi o strategie, şi una care funcţionează. Se transformă într-un furnizor de nişă către din ce în ce mai puţini şi mai dependenţi clienţi. Şi cum e chiar greu să rupi un contract pre-existent semnat cu certificatul de naştere de clienţii tăi moşteniţi nu câştigaţi, poţi doar să îi alungi treptat pe abonaţii care nu se potrivesc profilului dorit. Ai încercat de mult timp şi a funcţionat. Doar că în ultimii doi ani mi se pare că ai căpătat un grad de execuţie mult mai disciplinată pe strategia asta, un ritm mai intens de implementare şi ai şanse mari să reuşeşti mult mai mult decât vrei, mult mai mult decât ai nevoie ca să supravieţuieşti.
 
Atâta zic doar.

Da' uite că eu mai stau. Nu din patriotism, ci pentru că România e încă mişto, şi de bună voie n-aş pleca nicăieri de tot. Nu cred că doar la noi se întâmplă asta şi nici că românii sunt la coadă. Chiar deloc. De asta mai plătesc taxe şi pun umărul la proiecte care fac ce ar fi trebuit să fie deja rezolvat din taxele alea muncite, şi mai şi votez des. Uite-aşa, în ciudă. Sîc!

Notă: Când am primit provocarea de a creiona pe blog profilul preşedintelui, ar fi trebuit să mă abţin. Dar n-am putut. Mie îmi place să fiu un „client” care completează formulare de feedback. Mi se pare un minim necesar pentru a îmbunătăţi calitatea serviciilor pe care le primesc sau pentru a putea alege alt furnizor, cu conştiinţa împăcată. Aşa că articolul ăsta, ca şi votul meu, sunt un formular de plângere al unui „client” nemulţumit, dar încă plătitor.