Înainte să discutăm despre homofobia extremă de care dau dovadă anumiţi politicieni (şi nu numai politicieni), trebuie întâi să lămurim ce înseamnă mai exact parteneriatul civil. Şi poate nu ar strica să ne uităm la exemplele din Uniunea Europeană, unde 16 din cele 27 de state membre recunosc relaţiile dintre persoane de acelaşi sex.

Am observat că există persoane care nu cunosc această terminologie şi implicaţiile ei. Sunt oameni care nu ştiu ce e un parteneriat civil (dar asta nu îi împiedică să îşi dea cu părerea). Aşa că ar fi bine să începem cu câteva explicaţii.

Astfel, parteneriatul civil poate fi între persoane de sex opus (heterosexuale), dar şi persoane de acelaşi sex. Legislaţia specifică unui astfel de parteneriat diferă de la ţară la ţară, iar acesta vine ca o soluţie pentru cuplurile ce îşi doresc să traiască împreună, dar nu doresc să se căsătorească.

Atenţie, acest parteneriat nu trebuie să înlocuiască căsătoria între persoanele de acelaşi sex, dacă acestea îşi doresc să se căsătorească. Există ţări în care sunt legale şi parteneriatele civile şi căsătoriile gay. Dar sunt ţări în care doar parteneriatul civil este acceptat.

Desigur, cea mai bună variantă pentru o societate ce respectă drepturile tuturor oamenilor, indiferent de orientarea lor sexuală, este ca atât căsătoria, cât şi parteneriatul civil să fie legale atât pentru cuplurile heterosexuale, cât şi pentru persoanele de acelaşi sex, acestea având astfel posibilitatea să aleagă varianta ce li se potriveşte lor mai bine ca şi cuplu.

Totuşi, momentan, pentru România, aş considera că reglementarea unui astfel de parteneriat civil pentru persoane de acelaşi sex este un mare pas înainte spre o societate tolerantă şi democratică, în care prejudecăţile şi discriminările sunt îndepărtate.

Ce avantaje prezintă acest parteneriat civil pentru cuplurile ce nu vor să se căsătorească? Extrem de multe: dreptul la bunurile comune în cazul decesului unuia dintre parteneri (sunt multe cazuri în care familia partenerului decedat a revendicat în instanţă bunurile acestuia, deşi au fost obţinute în timpul relaţiei celor doi), beneficii medicale (adică dreptul de a decide pentru partenerul tău dacă acesta este bolnav şi în incapacitate de a decide singur, dreptul de a-l vizita la spital la fel ca într-o căsătorie), asigurări de viaţă (poţi să-ţi incluzi partenerul într-o asigurare de viaţă, de exemplu), posibilitatea de a adopta un copil (care s-ar realiza mult mai dificil dacă cuplul s-ar afla într-o relaţie de concubinaj nerecunoscut, de exemplu) şi multe alte avantaje pe care un cuplu într-o relaţie nelegitimată în faţa legii nu le-ar avea.

Aceste beneficii diferă de la o ţară la alta, dar sunt reglementate asemănător. Astfel, Remus Cernea a anunţat că are în vedere un proiect de lege pe model francez, unde, în urmă cu 5 ani, a fost adoptată legea privind parteneriatele civile, iar la începutul acestui an a fost adoptată legea privind drepturile persoanelor de acelaşi sex de a se căsători.

Evident, imediat s-au trezit la comentarii „oamenii cu viziuni deschise, creştine şi tolerante”, iar singura replică la o întreagă idee ce reglementează o formă de parteneriat atât pentru homosexuali, cât şi pentru heterosexuali, fiind „homosexualii sunt bolnavi”. E trist. Măcar dacă s-ar găsi câţiva opozanţi ai parteneriatului civil care să discute civilizat şi argumentat. În lipsa acestor reprezentanţi civilizaţi care să prezinte raţional argumentele contra parteneriatului civil, rămân doar reacţiile isterice şi iraţionale ale unor oameni care nu se obosesc să aducă argumente. Din cauza acestor oameni, România transmite imaginea unei ţări barbare al cărei loc nu e în Europa civilizată... România pare o ţară care trăieşte încă în Evul Mediu. E o imagine care ştiu că e falsă, dar asta e ce se vede din Europa de Vest în acest moment. 

Şi, până la urmă, am o întrebare pentru aceşti oameni. De la care parte a Europei vreţi să învăţăm? De la Belgia, Danemarca, Islanda, Olanda, Norvegia, Portugalia, Spania, Suedia, Andora, Austria, Cehia, Finlanda, Franta, Germania, Ungaria, Irlanda, Liechtenstein, Luxemburg, Slovenia, Elveţia, Marea Britanie, unde sunt recunoscute căsătoria sau parteneriatul între persoane de acelaşi sex? Sau de la Belarus, Bulgaria, Moldova, Muntenegru, Ucraina, unde drepturile unor cetăţeni nu sunt recunoscute? Mai gândiţi-vă, domnilor şi doamnelor care vă vreţi europeni.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Recognition_of_same-sex_unions_in_Europe

  Same-sex marriage
  Other type of partnership
  Unregistered cohabitation
  Unrecognized
  Constitution limits marriage to opposite-sex couples