Fractura logică a declaraţiei este specifică liderului PSD şi, în fapt, celor mai mulţi comunicatori ai partidului. Răspunsurile standard la întrebările despre corupţia rampantă din sânul partidului sunt asemănătoare şi la fel de absurde. Problema, ar dori ei să credem, nu este corupţia, ci atacurile duşmanilor PSD, care sunt mai răi şi mai corupţi decât corupţii noştri şi, în plus, vor să distrugă România, fiind slugile lui Soros/Hitler/Diavolului/Ungurilor/ISIS.
 
Ironia că majoritatea acestor declaraţii vin de la oameni plătiţi în mod direct sau indirect şi din studiourile controlate de Voiculescu şi de Ghiţă scapă, cumva, electoratului PSD. 
 
În fapt, marea majoritate a oamenilor din jurul lui Dragnea s-ar putea îngropa în bani. Nu cred că domnul Dragnea s-a gândit la asta, dar ar fi fost mult mai logic să ne fi spus că încearcă să îi îngroape în bani şi din cauza asta îi este teamă că ar putea muri.
 
Fiul dânsului este incredibil de bogat, aşa cum este şi fosta soţie. Nepoţii i-au făcut cadou un X5. Prietenii lui din facultate sunt multimilionari din afaceri cu statul şi cu consiliul judeţean controlat de marele conducător, aducător de recolte-record şi iubitor de cocotieri brazilieni. Doamna Sevil tocmai a fost numită într-un consiliu de supraveghere în cadru căruia nu prea este nimic de făcut în afară de a încasa 20.000 de euro pe an. Îl înlocuieşte pe domnul Busuioc, alt apropiat al domnului Dragnea care acum ocupă una dintre cele mai bine plătite sinecuri posibile în România. 
Să ne imaginăm că într-adevăr domnul Dragnea crede că oamenii din jurul lui sunt în pericol de moarte.
Pericolul vine din faptul că dânsul este şeful partidului. Domnul Dragnea este şi el un om foarte bogat, care ne spune cu foarte multă convingere şi tupeu că este un om cinstit. Dragnea conduce catastrofal PSD. A reuşit să îşi schimbe printr-o moţiune de cenzură propriul guvern şi a fost foarte aproape de o repetare cu Guvernul Tudose. Fostul şef al partidului, Ponta, este principalul lui denunţător şi partidul se află în degringoladă. Grindeanu a fost plasat rapid şi strategic într-o poziţie extrem de bănoasă. Tăcerea se plăteşte nu numai în cazul Mafiei, dar şi în cazul PSD. 
 
Nu este prima dată luna aceasta când Liviu Dragnea vorbeşte despre omoruri. Într-o discuţie în interiorul partidului, el a spus: „Vă ştiu pe fiecare dintre voi şi riscăm să ajungem într-o situaţie în care să ne omorâm prin implozie. Trebuie să încetăm!“
 
Firesc ar fi ca domnul Dragnea să se retragă din politică. Dacă domnul Dragnea doreşte binele personal, dar şi binele partidului, în condiţiile în care oamenii din jurul dânsului sunt în pericol de moarte, iar partidul dânsului, în pericol de implozie, singurul pas logic ar fi demisia.
 
Sigur că domnul Dragnea nu o va face. Supravieţuirea dânsului şi a apropiaţilor săi ca oameni liberi depinde de accesul la putere. Renunţarea la putere, la demnităţi şi la controlul contractelor aducătoare de îmbogăţirea proprie, a rudelor şi a prietenilor nu va aduce linişte şi pace, ci cel mai probabil puşcărie.
 
Este foarte probabil ca domnul Dragnea să considere închisoarea similară morţii. Năstase a părut a avea aceeaşi viziune. Zeci de foşti securişti, acoperiţi, oameni-melci, goarne, slugoi, Pleşoianu şi Codrin au fost activaţi pentru a salva o elită coruptă în pericol să ajungă direct după gratii.
 
Salvarea lui Dragnea şi a lui Tăriceanu, la fel ca salvarea lui Ghiţă şi a lui Voiculescu, costă enorm şi are rezultate catastrofale: o Românie strâmbă şi adesea aberantă. O Românie ale cărei elite sunt Tudose, Pop, Olguţa, Grindeanu, Daea, Codrin şi o mulţime de alţi mediocri şi sociopaţi.
 
Nu oamenii lui Dragnea sunt în pericol de a fi omorâţi, ci bunul-simţ şi normalitatea.