O primă şi imensă ticăloşie a noului ministru al Culturii

Nu ştiu cât de bun, cât de destoinic a fost cu adevărat dl. Ionuţ Vulpescu în funcţia de ministru al Culturii. Funcţie pe care a deţinut-o în două rânduri. Prima oară în vremea guvernului condus de dl. Victor Ponta, apoi în cel care l-a avut drept prim-ministru pe dl. Sorin Grindeanu.

Oricum, în cele două-trei întâlniri pe fugă, în cursul cărora am avut ocazia să vorbesc cu dl. Vulpescu, omul s-a dovedit amabil, politicos, dornic să asculte sugestii. Nu a pozat nici în infailibil, nici în atoateştiutor, nici în aparatcik. Avea şi sper că încă are umor şi, mai presus de toate, ştia să folosească autoironia. Îmi amintesc chiar că la o Gală UNITER a smuls aplauzele asistenţei atunci când a făcut el însuşi o glumă pe seama unei erori proprii legată de operele lui Shakespeare.

Oamenii de cultură şi artă, chiar şi aceia care nu aveau nici cea mai mică simpatie, pentru partidul din care – hélas- încă mai face parte dl. Vulpescu, îl priveau pe tânărul ministru cu o anumită simpatie. Unii i-au regretat plecarea survenită  odată cu demisia guvernului, în noiembrie 2015, şi i-au salutat revenirea în funcţie în ianuarie 2017. Poate şi fiindcă, din păcate, guvernarea tehnocrată nu le-a oferit prea multe satisfacţii nici prin prestaţia d-lui Vlad Alexandrescu (dezastrul nereparat nici astăzi de la Opera Română), nici prin aceea a d-nei Corina Şuteu.

Odată cu înlocuirea guvernului Grindeanu fiindcă aşa a vrut insul cu mari probleme penale Dragnea Nicolae Liviu, la Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale s-a instaurat apocalipsa. Întruchipată de miniştrii-catastrofă Lucian Romaşcanu şi George Ivaşcu. Acesta din urmă arătând că, da, a construit un Teatru, însă pălăria de ministru s-a dovedit pentru el prea mare. I-a căzut peste ochi şi peste urechi, i-a întunecat, i-a obliterat privirea aşa că nu a făcut nimic notabil. Cât despre dl. Romaşcanu, Dumnezeu cu mila... Un ambuscat, un nepriceput, un arivist, un parvenit care îşi va duce până la capăt neobservat de nimeni mandatul de parlamentar PSD şi mai departe se va descurca el singur. La conducerea cine ştie cărei reviste de cancanuri.

La recenta remaniere, în fruntea Ministerului Culturii a fost numit dl. Daniel Breaz. Profesor universitar, licenţiat în Matematică, rector al Universităţii “1 Decembrie” din Alba Iulia. Vorba lui Caragiale, “ce caută neamţul în Bulgaria?”. Ce caută un profesor de Matematică în fruntea Ministerului Culturii? Ce fel de competenţe îl recomandă? Caută, fiindcă neamţul, în cazul nostru dl. Daniel Breaz, a fost numit politic, ca recompensă pentru faptul că l-a susţinut pe dl. Dragnea atunci când penalul preşedinte al PSD s-a aflat într-o situaţie mai dificilă la începutul acestei toamne.

Din păcate,  nu ne-a trebuit prea mult timp să ne lămurim ce hram poartă dl. Daniel Breaz şi cât îi poate mintea.  A fost suficientă caraghioasa lui vizită de lucru la statuia Centenarului din Alba Iulia şi aprecierile formulate de el cu acea ocazie şi  mi-a devenit cum nu se poate mai clar că respectivul este un alter-ego al Suzănicăi Gâdea, o reîntrupare a Tamarei Dobrin.

Iată că zilele trecute domnul Breaz a mai făcut o nefăcută. Una de proporţii. Mai exact, a comis o imensă ticăloşie. A împărţit tot felul de pretinse premii de excelenţă dintre care unul i-a revenit ori a fost doar ridicat de dezgustătorul general în rezervă Marin Dragnea. Ipochimenul care, spre dezonoarea ei,  încă mai conduce Asociaţia Veteranilor de Război din România.

Nu faptul că cetăţeanul Dragnea Marin se zice că ar fi unchiul lui Dragnea Nicolae Liviu (aşchia nu sare departe de trunchi!) contează. Deşi slugărnicia de partid a d-lui Breaz este, în cazul de faţă, evidentă. Ci faptul că un ipochimen josnic, un trădător, zeci de ani aflat în solda comunismului de tip sovietic, aşa cum este numitul Dragnea Marin ia premii în Sala Tronului, pângărită deja de prânzurile luate acolo de neajutorata doamnă Viorica Vasilica Dăncilă, în cadrul unei ceremonii anunţate a fi fost organizată în memoria Regelui Mihai.

Cât de mare ticălos trebuie să fie bătrânul general Dragnea Marin, cât de mare trebuie să îi fie  dezonoarea, cât de ticălos, de fără coloană vertebrală trebuie să fie cetăţeanul Breaz Daniel încât să pângărească astfel memoria fostului mare Suveran al Românilor? Dl. Marin Dragnea a făcut parte din rău famata divizie “Tudor Vladimirescu”. Care pentru majoritatea românilor înseamnă unul dintre simbolurile procesului de instaurare a comunismului în România. Şi de alungare a Regelui Mihai din România. Dl. Daniel Breaz a comis astfel o blasfemie. Doamna Margareta Duda tace. Guvernul României i-a umplut puşculiţa. Preţul tăcerii a fost achitat cu vârf şi îndesat.

Comentariu apărut concomitent pe blogurile adevărul.ro  şi pe site-ul contributors.ro