O conferinţă de presă în oglindă

Scriam zilele trecute că preşedintele Klaus Iohannis a făcut, în Săptămâna luminată, anunţul referitor la o relaxare treptată a restricţiilor impuse populaţiei prin ordonanţe militare, relaxare ce ar urma să intervină după 15 mai, ca reacţie imediată la sensibila tensionare socială acutizată după ce planul iresponsabil conceput de dl. prof.univ.dr. Adrian Streinu-Cercel, un ins pesedizat până în măduva oaselor, a devenit public.

Oricum, oamenii ajunseseră la limita răbdării, au devenit tot mai greu de ţinut în casă, unii nu mai au resurse, bani, şi-au pierdut deja locurile de muncă, presa aservită PSD, gen Antena 3, TVR 1, România tv, Cotidianul, Evenimentul zilei, cristoiublog şi alte „organe” de aceeaşi teapă le-au stimulat pensionarilor frustrarea. Aşa că publicarea documentului incalificabil scornit de mintea directorului Institutului de boli infecţioase „Matei Balş’’, dincolo de misterele aferente referitoare apariţiei lui în spaţiul public (nu exclud deloc ca la mijloc să fie tot mâna PSD), nu a făcut să stimuleze temeri şi frustrări. Prin anunţul optimist referitor la ceea ce ar urma să se întâmple după 15 mai, preşedintele Iohannis a urmărit detensionarea situaţiei.

Din păcate, în zilele imediat următoare, mulţi conaţionali de-ai noştri au crezut că mult aşteptata „liberare” a devenit deja o realitate. Dl. Klaus Werner Iohannis a socotit potrivit să reacţioneze. De aceea a convocat marţea trecută o primă conferinţă de presă. Poate prea lungă, prea dezlânată, cu excesiv de multe teme. Poate că nu era momentul ca preşedintele să se războiască iarăşi cu PSD, deşi acesta face ce face şi cu fiecare nouă ocazie îşi dă arama pe faţă. Votează legi populiste, imposibil de pus în practică, adânceşte precaritatea stării financiare a ţării, desăvârşindu-şi astfel opera începută pe vremea când era la guvernare. Greşeala preşedintelui Iohannis a fost aceea că şi prestaţia domniei-sale s-a înscris tot într-o logică electorală. Că iarăşi a încercat să fie avocatul şi un fel de locomotivă electorală a PNL. Unii ziarişti i-au pus d-lui Iohannis întrebări incomode, iar domnia-sa fie a preferat să le evite, fie le-a formulat răspunsuri ambigui. Fie chiar s-a aventurat pe nisipuri mişcătoare. La fel a făcut şi ieri cu ocazia incredibilei lui ieşiri cu caracter naţionalist asupra căreia am intenţia de a zăbovi în comentariul de mâine.

Dl. Klaus Werner Iohannis nu a avut marţi o atitudine clară în privinţa demagogiei electorale a premierului Ludovic Orban care a uitat de solidaritatea „şefilor”, adică chiar şi a domniei sale cu cei cărora li s-au diminuat brusc veniturile sau, chiar mai rău, şi-au văzut falimentate afacerile ori contractele de muncă suspendate. Dar nici în ceea ce priveşte imposibila majorare cu 40% a pensiilor începând cu luna septembrie.

Cred că preşedintele şi guvernanţii trebuie să îşi asume responsabilitatea politică de a face, în perioada imediat următoare, anunţul plafonării veniturilor bugetarilor şi ale pensionarilor până la finele anului 2020. Cred că trebuie să devină mai rezervaţi în privinţa promisiunilor vizând alocări de bani pe care nu mai prea au de unde să îi scoată. Unele întrebări ale jurnaliştilor vizau o atitudine asumată. Nu au avut parte decât de amânări şi de ambiguităţi prost plasate.

Alţi ziarişti, gen Dan Tăpălagă, un resentimentar notoriu, au profitat de întâlnirea cu preşedintele spre a-şi rezolva cu acesta vechile dispute, în vreme ce infantilul Iosif Buble de la Ştiri pe surse, soţul aviatoarei politice Diana Tuşa, aterizată acum la PSD, s-a făcut clar de râsul lumii. A dorit tunsoare, de tunsoare morală a avut parte. Noroc că insul în cauză e defectiv de asta.

Ce a dorit, de fapt, să comunice preşedintele Iohannis în cursul acestei conferinţe de presă pe care o văd a fi fost una în oglindă cu declaraţia ddin Săptămâna luminată? Purr şi simplu, preşedintele a vrut să spună că nu trebuie să ne facem iluzii în privinţa regăsirii totale a libertăţii imediat după 15 mai. Că totul depinde de felul în care va evolua situaţia în privinţa îmbolnăvirilor cu COVID 19. Că unele măsuri de relaxare ar putea fi oricând revocate dacă situaţia o va impune. Că nu vom putea zburda în voie şi că viaţa noastră va fi cu totul alta decât a fost înainte de pandemie.

Cei de vârsta mea, chiar şi unii ceva mai tineri, au avut deja parte de câteva schimbări dramatice de-a lungul vieţii. Prima s-a petrecut odată cu Revoluţia din Decembrie 1989. Am trăit experienţa reîntoarcerii de la comunism la capitalism. O reîntoarcere despre care propagandiştii PCR ne spuneau că ar fi una imposibilă. Că la noi nu s-a impus terapia de şoc, că am bătut nepermis de mult pasul pe loc, că am avut parte de ezitări cu nemiluita, cu tentative de păstrare în limitele unui imposibil gorbaciovism, toate astea cad în sarcina lui Ion Iliescu şi a monstruoasei lui creaţii politice. PSD-ul de azi. Cea de-a doua a intervenit îndată după 11 septembrie, atunci când am realizat cu toţii, nu doar americanii, cât de primejdioasă este ameninţarea teroristă. Şi că suntem condamnaţi să convieţuim cu terorismul. Aici am avut noroc. Dar nu spunea şi scria oare profesorul Lucian Boia în cărţile sale că România a avut adesea parte de noroc de-a lungul istoriei sale milenare?

De data aceasta, lucrurile par să stea niţel altfel, Nu suntem scutiţi de confruntarea cu COVID 19. Virusul este duşmanul invizibil. Şi pare-se că va rămâne altfel mult timp de acum încolo.

Partea proastă e că lupta împotriva lui are în România o puternică tentă politică şi electorală. Lucrul a fost vizibil şi în timpul conferinţei de presă de marţea trecută de la Cotroceni şi în comentariile care au urmat după.

P.S. Acest text nu se adresează hiper-activilor şi irespirabililor vânătorul/d.c., lucifer, ioan stănilă, herr, victor nagy, zâna-măseluţă. 

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevarul.ro