Nu avem aceleaşi frici. Nouă nu ne este teamă că vreun fost „coleg“ o să ne toarne la DNA pentru ceea ce am făcut. Nu ne este teamă că un fost prieten sau o fostă nevastă o să vorbească despre afacerile noastre cu statul sau că „prietenul“ judecător sau procuror o să fie prins. Nu suntem nici martori, nici turnători, nici acuzaţi în vreun proces.
 
Nu suntem şantajabili. 
 
Nu am împrumutat bani, nu am chefuit şi nu am fost în cârdăşie nici cu Voiculescu, nici cu Ghiţă şi nici cu Vîntu şi nici nu avem acţiuni în afacerile vechilor sau noilor servicii secrete. Nu avem de ce să ne ţinem banii ascunşi prin saltele, prin certificate la purtător sau prin conturi off-shore, pentru că nu am înşelat, nu am furat şi nici nu am primit şpagă. 
 
Nu avem teama permanentă a unor iluştri mediocri de tip Bădălau, Oprişan, Tăriceanu şi nici nu depindem de cum bate banul în direcţia lui Ciutacu, Ciuvică, Chirieac, Roşca Stănescu şi alţii.
 
Nu avem nevoie de oameni ca Nicolicea, Ciordache, Codrin sau Şerban Nicolae pentru a ne rezolva „problemele de comunicare“.
 
Nu am fost parte a elitelor comuniste. Nu am avut rude miniştri în timpul lui Ceauşescu sau taţi generali de securitate ori de armată. Nu depindem de finanţările „băieţilor deştepţi“, nici de lipsa cumplită de coloană vertebrală a unor slugi cu titlu de jurnalişti.
 
Nu avem experienţa voastră. Nu ştim cum se transformă şpaga de la TelDrum în vile şi cocotieri în Brazilia. Nu am făcut investiţii nici în Costa Rica şi nici în Madadascar. Nu depindem nici de consultanţii din Israel şi nici de tăcerea lui Hrebenciuc sau a lui Grindeanu. 
 
Copiii noştri nu sunt multimilionari fără să facă nimic şi nici nu stau cu frica în sân că va veni ziua în care vor fi prinşi. Nu au motive să stea să se roage prin biserici din Italia şi nici să fie miruiţi pentru a fi feriţi de lege.
 
Libertatea noastră nu depinde de felul în care schimbăm legile şi nici de un procuror sau judecător, oricât de corupţi şi mârlani ar fi ei.
 
Nu am fost garantaţi de Vanghelie şi nici de baronii locali. Nu ne-am pus rudele în poziţii nemeritate şi nici „nu am învăţat“ schema magică prin care şoferi, secretare sau orice subaltern supus şi mediocru poate ajunge secretar de stat, ministru sau, de ce nu, prim-ministru.
 
Nu apărem la televiziunile controlate de foştii securişti sau de oamenii „ajutaţi“ de Năstase sau de Iliescu.
 
Noi suntem proştii care v-au făcut pe voi foarte bogaţi. Cei care, prin indiferenţa noastră, v-am confirmat că mârlanii şmecheri şi guralivi pot să conducă guverne, ministere, agenţii şi orice altă instituţie controlată de stat.
 
Noi am muncit pe rupte şi am încercat să stăm cât mai departe de politică pentru că ne-a fost şi scârbă, şi frică de împroşcători profesionişti de rahat mediatic pe care îi plătiţi direct sau indirect. 
 
Se prea poate să rămânem proştii voştri. Să continuăm să ne imaginăm că nu avem cum să schimbăm un sistem atât de putred precum cel pe care l-aţi creat. Să ne amăgim cu plecatul în altă ţară în momentul în care ne săturăm.
 
S-ar putea ca noi să nu vă putem opri din a vă continua opera: aceea de a face din corupţie, din nepotism şi din nesimţire o normalitate a politicii româneşti.
 
Dar e din ce în ce mai puţin probabil.