Ne-am săturat de grija Ungariei pentru minoritatea maghiară din alte state, în timp ce minorităţile din interiorul statului maghiar nu sunt reprezentate nici măcar în Parlament, darămite în Guvern, iar unele minorităţi au devenit ţinte publice pe teritoriul ungar. Ne-am săturat de retrocedările pe care le vrea şi le susţine Ungaria în România, în timp ce despre averea Gojdu nu se mai pomeneşte nimic. Ne-am săturat de drepturile şi de revendicările bisericilor maghiare în România, după ce nici în secolul XIX acestea nu le permiteau românilor transilvăneni să aibă biserici de piatră, ci numai din lemn, ca să nu lase urme durabile, pentru ca în prezent să ne acuze că nu avem istorie, trecut sau cultură. Acum, brusc, bisericile maghiare au descoperit că vor toleranţă şi retrocedări, după ce au furat Ardealul şi i-au împilat pe români secole de-a rândul. Nu am văzut niciun cleric maghiar să-şi ceară scuze pentru trecutul de împilare exercitat de bisericile maghiare asupra populaţiei româneşti.

Ne-am săturat să ni se bage pe gât criminali maghiari de război vinovaţi pentru uciderea românilor, să se defileze cu cărţile lor prin România, să li se acorde onoruri şi să li se ridice statui, iar cenuşa lor blestemată să fie adusă pe ascuns ca să fie înmormântată în pământul pe care l-au schilodit, unde sângele românilor ucişi de ei încă strigă după dreptate. Nu am auzit Ungaria să-şi ceară scuze niciodată pentru perioada şi crimele lui Horthy, dimpotrivă, acesta e glorificat în centrul Budapestei. În plus, urmaşii slugilor lui Horthy care au furat păduri în Ardeal sunt reîmproprietăriţi ca şi cum înaintaşii lor ar fi fost proprietari  de drept pe pământul românesc.

Ne-am săturat de Ungaria şi de istoria ei „glorioasă” de 1.000 de ani de împilare a altora pe care nu ştie cum să şi-o reînvie şi să o readucă la viaţă, călcând peste adevăr, peste vinovăţii, peste convieţuire, peste orice normalitate şi bună vecinătate.

Ne-am săturat de Ungaria şi de toţi banii ei băgaţi în politica şi în presa maghiară din Transilvania ca să-i otrăvească pe etnicii maghiari şi să-i înveţe cum să se izoleze de români, cum să nu înveţe limba statului în care trăiesc, cum să-şi dorească enclave etnice şi cum tot răul de pe lume vine de la noi.

Ne-am săturat de Ungaria şi de toţi interpuşii ei, cu funcţii sau fără, care agită apele extremismului şi ale secesionismului şi care se plâng mereu, peste tot, şi aici, şi în străinătate, de împilare şi genocid al maghiarilor, în timp ce românii au ajuns să trăiască în Harghita şi în Covasna sub teroarea noilor grofi maghiari ca înainte de Marea Unire.

Ne-am săturat de Ungaria şi de veşnicele ei pretenţii şi nemulţumiri, în timp ce elevii români sunt alungaţi din şcolile centrale din oraşele Transilvaniei ca să le facă loc copiilor maghiari, în timp ce tricolorul le este interzis copiilor români care ajung să fie pedepsiţi dacă îl poartă.

Ne-am săturat de Ungaria şi de steagul secuiesc vârât cu de-a sila peste tot, alături de steagul statului maghiar şi de steagul naziştilor cu cruce şi săgeţi, exact pe pământul care a avut cel mai mult de suferit de pe urma abominaţiilor horthyste.

Ne-am săturat de Ungaria şi de Jobbik care este visul de aur al multor votanţi din această ţară, partidul care negociază cu Moscova preluarea de teritorii străine şi care e gata de război cu România pentru Transilvania.

Ne-am săturat de Ungaria şi de premierul ei reales Viktor Orbán, salvatorul naţiunii maghiare, care de la primul discurs în Parlament şi-a afirmat „dreptul” de a controla teritorii din ţările învecinate şi de a da ordine altor naţiuni.

Ne-am săturat de Ungaria ”independentă” care ia bani de la ruşi, ”iliberală” pentru a băga pumnul în gura presei şi ”mândră” să dea chip neo-nazismului într-un fel pe care nu-l credeam cu putinţă în secolul XXI.

Ne-am săturat de Ungaria care vrea bună vecinătate cu România prin călcarea acesteia în picioare, care vrea toleranţă pentru extremismul ei, drepturi pentru expansionismul ei şi respect pentru sărbătorile ei care înseamnă negarea istoriei românilor şi anularea reîntregirii naţiunii noastre.

Ne-am săturat de Ungaria care vrea să se amestece peste tot, pe care o dai afară politicos pe uşă şi ţi se bagă în suflet pe fereastră, care îşi trimite emisarii pe cai în Transilvania ca să ne amintească de descălecarea lui Horthy şi care trăieşte din resentimente şi frustrări de călău care nu îşi mai poate tortura şi nimici victimele, după ce a făcut-o secole de-a rândul.

Ne-am săturat de Ungaria care se agită fără oprire ca UE să se ocupe de minoritatea maghiară, Consiliul Europei să se ocupe de minoritatea maghiară, Consiliul European să se ocupe de minoritatea maghiară, Comisia Europeană să se ocupe de minoritatea maghiară, Parlamentul European să se ocupe de minoritatea maghiară, SUA să se ocupe de minoritatea maghiară, Rusia să se ocupe de minoritatea maghiară, Guvernul României să se ocupe de minoritatea maghiară, Guvernul Ucrainei să se ocupe de minoritatea maghiară, Guvernul Slovaciei să se ocupe de minoritatea maghiară, Guvernul Serbiei să se ocupe de minoritatea maghiară, Turcia să se ocupe de minoritatea maghiară (Vona Gabor a vizitat şi Turcia unde le-a vorbit „fraţilor şi surorilor” poporului maghiar, care, întâmplător, a fost ocupat de Imperiul Otoman, dar istoria se rescrie), Dalai Lama să se ocupe de minoritatea maghiară (Tőkés a vrut să-l aducă în Transilvania să-i arate minoritatea maghiară care suferă la fel ca poporul tibetan, iar europarlamentarul UDMR Sógor Csaba chiar s-a întâlnit cu Dalai Lama în 2010 şi l-a salutat ”în numele maghiarilor transilvăneni”, vorbind la comun despre drepturile minorităţilor tibetană şi maghiară). Şi lista nu se opreşte aici: Ungaria complotează ca de minoritatea maghiară să se ocupe şi catalonezii, bascii, tirolezii, flamanzii, italienii şi thailandezii, câţiva vajnici apărători ai autonomiei de acest fel fiind prezenţi în repetate rânduri la mitingurile  secuieşti din România. Dar cel mai important susţinător al Ungariei pe drumul către controlul minorităţilor maghiare din ţările învecinate este Găgăuzia, raionul separatist cultivat intens de Budapesta. Universul întreg trebuie să se ocupe de minoritatea maghiară şi de problemele ei închipuite...

Ne-am săturat de Ungaria şi de complexele ei furibunde de mare fost imperiu imaginar, de mândria ei de mare naţiune care are atâtea păcate în trecut - şi nu doar faţă de poporul român -  pe care însă se străduieşte să le ajungă din urmă în prezent, care s-a dat întotdeauna de partea imperiilor care i-au încurajat ambiţiile nejustificate, aşa cum în prezent s-a dat de partea Rusiei care a îngenuncheat-o în 1956, doar va mai rupe ceva teritorii de la statele pe care Moscova le vrea doborâte şi îngenuncheate. Jucând de partea Rusiei, Ungaria şi-a călcat singură în picioare istoria şi şi-a aruncat la coşul de gunoi martirii propriei ei revoluţii anti-comuniste.

Ne-am săturat de Ungaria şi de istoria ei „glorioasă” de 1.000 de ani de împilare a altora pe care nu ştie cum să şi-o reînvie şi să o readucă la viaţă, călcând peste adevăr, peste vinovăţii, peste convieţuire, peste orice normalitate şi bună vecinătate.

Ne-am săturat de Ungaria care vrea mereu mai mult, drepturi speciale, tratament preferenţial, control asupra comunităţilor maghiare din afara ţării, dar mai ales asupra averii ţărilor unde se află acestea, care vrea limba maghiară şi stat în stat peste tot, în numele rasei superioare pe care o reprezintă.

Ne-am săturat de Ungaria care nu vrea să fie un stat printre alte state, ci un stat peste alte state, care nu vrea să reprezinte un popor printre alte popoare, ci un popor peste alte popoare, care nu vrea să se laude cu o cultură printre alte culturi, ci cu una peste alte culturi.

Ne-am săturat de Ungaria care se visează Reich, de Viktor Orbán, care se visează Horthy şi de Budapesta care se visează capitala unui Imperiu care nu a existat niciodată decât în halucinaţiile bolnave ale unor lideri pentru care viaţa nu avea rost decât prin moartea altora.

Ne-am săturat de Ungaria lui Viktor Orbán, a lui Semjén Zsolt, a lui László Tőkés, a lui Vona Gábor, de Ungaria lui Wass Albert şi a lui Nyirő József, de Ungaria batalioanelor secuieşti ale morţii pe care László Tőkés le vrea reînviate (şi acestea au monumente în România), de Ungaria nostalgiei după Horthy şi după ante-Trianon şi, dacă votanţii unguri, prea mulţi, ai acestei direcţii periculoase, mai doresc să evite ca poporul maghiar să rămână în istorie ca ultimul nostalgic al nazismului, ar trebui să-şi construiască o altfel de ţară, cu altfel de aspiraţii şi, mai ales, cu altfel de eroi.