Circulă informaţia că dincolo de contribuţia lui Darius Vâlcov la elaborarea „Programului“, un rol anume l-a avut şi o echipă de specialişti din Israel. Ceea ce ar justifica vizita intempestivă a lui Liviu Dragnea în ţara lui David. Din orice parte ar fi venit ideile „Programului“, pe structura şi mai ales pe aplicarea lui practică îşi pune amprenta strategia personală, tacită, dar evident provincială, a Marelui Şef din Teleorman. Nu discriminăm între provincie şi capitala unui stat, oricare ar fi el. Totuşi, între ele există o distanţă spaţială şi o diferenţă structurală. În general, în capitala unei ţări se concentrează şi tot ceea ce are mai bun acea ţară, ca valori fundamentale, dar şi ceea ce are ea mai îndoielnic, fie că este vorba de non-valori, pseudo-valori sau chiar anti-valori.

Orice am face, termenul „provincial“ are şi o nuanţă, nu neapărat peiorativă, ci una limitativă. Măsurile luate într-un judeţ al ţării (oricare ar fi acesta) nu pot fi extinse asupra unei ţări întregi, oricare ar fi aceasta. Dar, cu strategia lui provincială, Liviu Dragnea ajunge mare Şef în capitală. Doar datorită acestei inversiuni sau conversiuni de strategii, se confirmă, aici şi acum, zicătoarea „Peştele de la cap se împute“. Adică, „se împute“, dacă el nici nu mai înoată, dar nici nu este prăjit la timp. Fenomenul poate fi analizat şi sociologic, cu condiţia ca de această posibilă investigaţie să nu se ocupe „specialişti“ ca Marius Pieleanu.

Ştim cu toţii că „Oltenii este băieţi deştepţi“, iar Liviu Dragnea, deşi valah, este unul dintre „băieţii cei mai deştepţi“, dacă nu chiar Şeful lor. Nu există întrebare la care Şeful PSD să nu poată răspunde, cu clipirea iluminată a ochilor şi cu surâsul isteţ de sub mustaţă. La un TV, dânsul afirmă explicit că personal este de acord cu mutarea capitalei din Israel, dar, într-o şedinţă de guvern, tot „Dragnea şi ai lui“ recurg fratern la un „Memorandum“ secret, sau „confidenţial“, pe aceeaşi temă a mutării capitalei cu pricina. Pentru justificarea acestui document sunt aduse tot felul de explicaţii şi „argumente“, care nu se leagă între ele nicicum. Cică ar fi vorba de o simplă „ipoteză“ de lucru, propusă pentru dezbatere, şi care urma să ajungă cândva şi la Preşedintele Klaus Iohannis. Oricare ipoteză comportă două alternative de rezoluţie, una bazată pe DA, alta bazată pe NU (BA). Dar „Memorandumul“ îl conţinea deja doar pe DA, din moment ce profana Treime Politică (Dragnea, Dăncilă, Meleşcanu) au plecat într-o „vizită de lucru“ (nu într-o excursie peisagistică) în Israel.

Nu există întrebare la care Şeful PSD să nu poată răspunde, cu clipirea iluminată a ochilor şi cu surâsul isteţ de sub mustaţă.

Aşa cum am văzut cu toţii, nu putea să nu vadă sau să afle şi Liviu Dragnea o recentă declaraţie a lui Benianim Netanyahu (Bibi) la nu ştiu care TV: adică, primele cinci ţări care îşi vor muta ambasadele de la Tel-Aviv la Ierusalim, se vor bucura de anumite avantaje, privilegii. Dragului de Liviu Dragnea nu-i putea scăpa o astfel de informaţie. Numai că interesele lui Liviu Dragnea sunt unele, iar interesele României sunt altele, iar zona lor de suprapunere este minimă, dacă nu chiar egală cu zero. Ca să nu mai vorbim de zona lor de conflict, întrucât întreaga mişcare a Legislaţiei, din 2016 încoace, este marcată de interesul fundamental al lui Liviu Dragnea, de a scăpa de închisoare. Iar faimoasa „Ordonanţă nr.1 3“ (număr cu... ghinion), care părea suspendată, anulată, este doar amânată şi marchează întreaga Legislaţie ca o Fata Morgana. Cu siguranţă că de aceea, după întâlnirea cu Viorica Dăncilă (şi însoţitorii dânsei), Klaus Iohannis afirmă în termeni clari că politica externă a României trebuie să aibă la bază Interesele României, nu interesele personale ale cuiva sau altcuiva. Mai notez că, indiferent cum i-am numi pe aceştia - „penali“ sau infractori subterani, virtuali anchetaţi şi condamnaţi -, ei sunt funcţionarii autentici ai „statului paralel“ şi sunt „eiusdem farinae“ Toţi fac parte din aceeaşi „gaşcă politică“, asigurându-i mşcările, fie ele telurice sau subterane, numai la vedere sau celeste, nu.

După alegerile din 2016 au intrat pe scena politică şi câţiva tineri, adică „tânăra gardă“ de la PSD-ALDE. Nu le dau aici numele, vor avea ei grijă ca să şi-l facă vizibil şi sonor. Oricum, ca şi Şeful lor, ei sunt capabili să se descurce în orice situaţie, să răspundă la orice întrebare, să recurgă la informaţii trunchiate şi la sofisme, fără să clipească. Unul dintre ei este întrebat la TV cum apreciază recentele „mişcări ale străzii“. El răspunde că într-o democraţie sunt posibile toate opiniile, deci şi opinia celor din stradă, urmând ca din dialogul opiniilor să se vadă care este Adevărul. Deci, protestul real al oamenilor, care au diverse lozinci, deci diverse cereri şi aşteptări, este redus la o opinie. În final, indiferent despre ce ar fi vorba, tânărul respondent ajunge la acelaşi „Program“, care „exprimă voinţa poporului“. Deci, oricât de mulţi ar fi ei, manifestanţii nu fac parte din popor, acesta fiind redus la cei 17% dintre cetăţenii României, care au votat cu PSD, şi cu care au fost câştigate alegerile. Putem presupune ce notă ar primi aceşti tineri respondenţi (sau corespondenţi, de la verbul „a corespunde“), dacă ar fi examinaţi doar de un Profesor de Logică, nu neapărat de logicianul Aristotel. 

P.S. Nu mă pot abţine să nu dau un fragment din informaţia privind întâlnirea de la Cotroceni, transmisă de sociologul Marius Pieleanu la „Antena 3“, unde este omniprezent seral: „Este o mutare foarte bună a preşedintelui Klaus Iohannis. De altfel, este o mutare care anticipează ceea ce vreau să spun acum referitor la o cercetare de ultimă oră: doi din trei români declară că, în probleme de politică externă, preşedinţia trebuie să colaboreze cu Executivul şi invers. Deci, probabil că preşedintele ştia cifrele.“

Aşadar, pentru a afla ce cred cetăţenii despre relaţia dintre Preşedinte şi Guvern, trebuie să facem o cercetare sociologică, nu este suficientă litera Constituţiei sau vocea Bunului simţ al oricui. Mai mult, Preşedintele a citit cercetarea lui Pieleanu şi aşa a aflat şi dânsul care este „starea naţiunii“ la acest capitol. Să tot fii sociolog, că ai front de lucru, nu glumă! Adică, nu rişti nicicum să ajungi şomer.