Această opinie a pornit de la evaluarea pe care a făcut-o în cazul OUG 13, dar care nu s-a încheiat cu cererea de revocare a şefilor de parchete. Şi de la transparenţa şi consultarea publică în elaborarea noilor legi din justiţie. Cu expertiza sa bogată în justiţie, inclusiv la CCR, un fin cunoscător al problemelor sistemului, am sperat ca statul de drept să fie apărat de la cel mai înalt nivel, acela de ministru al Justiţiei.

Ei bine, acum nu mai credem că dl Tudorel Toader este „altfel”. Este la fel cu ceilalţi miniştri şi doar apariţia pachetului de legi, anunţată pentru 25 august, ar mai putea schimba ceva din această părere.

Tudorel Toader şi-a angajat fiul la universitatea la care este rector

Există o întreagă discuţie în spaţiul public referitoare la acest subiect. Aparent, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi a schimbat regulamentul de concurs cu o prevedere care permitea fiului ministrului să se prezinte la concurs. Şi s-a prezentat. Singur. A catigat concursul.

Spune dl Toader: „Prin modificarea regulamentului de concurs a fost introdus un filtru suplimentar, pentru verificarea îndeplinirii criteriilor specifice, cu specială referire la doctoratele interdisciplinare”.

Şi să vezi întâmplare! Singurul care a îndeplinit „filtrul suplimentar” a fost fiul ministrului! Ce coincidenţă uluitoare!

Mai grav este, însă, altceva. Codul de Etică al universităţii interzice angajarea rudelor rectorului. („Nu pot participa la concursuri de angajare persoane ale căror rude exercită funcţii de conducere). Împrejurarea că rectorul, puţin „suspendat” din funcţie, ar permite angajarea rudelor sale, nu este prevăzută în Codul Etic. Dl Toader a dat dovadă de lipsă de „loialitate” faţă de instituţia pe care a condus-o şi o va conduce după un timp destul de scurt. Dacă argumentul cu suspendarea ar fi juridic corect, rectorul se poate autosuspenda 3-5 zile, cât ţine concursul, la angajarea fiecărei rude. Şi-ar putea aduce toată familia în Universitate!

Ministrul Toader va sesiza Inspecţia Judiciară în legătură cu refuzul Procurorului General de a se prezenta la comisia parlamentară de anchetă

Speram că ditamai ministrul Justiţiei să fi înţeles aberaţia funcţionării unei comisii parlamentare cu un asemenea obiect de cercetare. Ca şi cum n-ar exista alte probleme mai importante în România.

O comisie a cărei activitate, plătită din bani publici, nu se va putea solda cu nimic concret. O abureală menită să demonstreze publicului şi justiţiei cine e „jupânul” în ţara asta.

Audierea fostului şef al SRI, George Maior, este edificatoare. A spus de 100 de ori că a fost la „Cina cea de taină” pentru o întâlnire privată, care nu este de interes public. Cu toate insistenţele Comisiei parlamentare, răspunsul invariabil a fost acelaşi. A contat şi contează doar „defilarea” în faţa Comisiei, sub obiectivele camerelor de luat vederi şi sub tirul unor întrebări aberante. Să vadă poporul cine este şeful. 

Şef, şef, dar penal. Preşedinţii celor două camere sunt unul condamnat definitiv, celălalt trimis în judecată. Plus vreo 30-40 parlamentari cu probleme penale.

Întrebările pentru cei doi şefi de parchete sunt aceleaşi: dacă aţi fost la „Cina cea de taină”, şi ce aţi discutat acolo. Au şi răspuns. O întâlnire privată fără consecinţe pentru alegerile din 2009.

Încă o aberaţie

Mai nou, altă aberaţie. Comisia solicită Parchetului General dosarul instrumentat de acesta în ancheta privind alegerile din 2009 şi închis. La care Parchetul General a răspuns foarte clar: ancheta penală este nepublică, chiar după clasarea dosarului, pentru că vizează infracţiuni pentru care nu s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale. Iar dosarul se poate redeschide oricând, daca apar noi date.

Comisia parlamentară visează la atribuţii de anchetă care să implice percheziţii, poate reţineri, ca în alte ţări. O fi aşa în alte ţări. Dar poate au şi parlamente mai curate, nepenale, neconduse de către doi penali.

Tudorel Toader adopta acum poziţia Comisiei, la ordin venit de sus, de la Coaliţia de guvernare. Sesizează Inspecţia Judiciară asupra poziţiei dlui Augustin Lazăr, care nu vrea să predea dosare de anchetă penală, chiar clasate, unor persoane care nu au legătură cu justiţia. Nici CSM nici CCR nu-i obligă pe şefii de parchete la astfel de gesturi, pentru că nu sunt legale. Nici măcar prezenţa lor la Comisie nu este impusă de către CCR, care a decis ca răspunsul poate fi dat şi în scris. Fără defilarea prin faţa camerelor de luat vederi, pentru a demonstra poporului cine este şeful. „Loialitatea” faţă de statul de drept trebuie sa includă şi separaţia puterilor în stat. Nu se poate ca dl Toader sa nu fi auzit de această separaţie!

Concluzie

Sunt mult mai multe ezitările şi virajele care demonstrează că Tudorel Toader a devenit obedient faţă de conducerea Coaliţiei şi execută orbeşte ordinele acesteia.

Păcat de o carieră frumoasă şi de expertiza domniei sale, dacă îşi va încheia cariera profesională blamat de către societatea românească.

Doar prezentarea pachetului de legi, anunţată pentru data de 25 august, ar mai putea schimba această percepţie.