Minciuna nu trebuie să fie politică de stat

România şi-a câştigat cu greu statutul de membru al Uniunii Europene. Cunosc acest lucru foarte bine şi prin prisma faptului că am fost ministru al Integrării Europene. Speram atunci că, odată ajunşi în marea familie europeană, adoptarea valorilor, standardelor şi bunăstării europene va veni de la sine şi va urma o singură direcţie ascendentă, exponenţială.

Astăzi, unul dintre beneficiile acestui statut sunt cele 26 de miliarde de euro pe care România i-ar putea obţine pentru alocarea financiară 2014 – 2020. Din păcate însă, pentru unii, de la oportunitate la fapte este o mare diferenţă. Şi mă refer aici, evident, la guvernarea Ponta, pentru care minciuna este politică de stat.

Zilele trecute ne-a fost prezentat public, în sfârşit, Master Planul General de Transport, un document esenţial pentru accesarea banilor europeni. Imediat ce a fost publicat, am avut cu toţii surpriza să observăm că autostrăzile propuse s-au mutat de pe coridorul principal european. Practic, reţeaua TEN - T  principală (core), considerată prioritară de Comisia Europeană, a rămas cu drumuri expres, iar singurele autostrăzi pe care Guvernul îşi propune să le construiască se află pe reţeaua TEN - T extinsă (comprehensive), cu termene de finalizare abia în 2030. Coridorul principal european din România este practic vechiul Coridor IV Pan European Constanţa – Nădlac, prin Bucureşti, Piteşti, Sibiu. Acest traseu a fost adoptat de Comisia Europeană în 2012. În plus, autostrada Sibiu – Piteşti este tronsonul pe care Comisia a acceptat informal să-l finanţeze încă din 2011, în perioada în care eram Ministrul Transporturilor şi Infrastructurii. Tocmai de aceea a fost licitat studiul de fezabilitate imediat după discuţiile cu Comisia Europeană.

Iată că astăzi, în loc să ne concentrăm toate forţele pe această autostradă vitală economiei româneşti, în condiţiile în care producătorul auto Dacia este unul dintre cei mai mari exportatori contributori la economia românească, guvernanţii au decis să retrogradeze acest tronson la statutul de drum expres. Prin această decizie sfidătoare şi ilogică, România se comportă ca şi cum coridoarele europene ar fi simple linii pe hărţi desenate de fostul ministru al Transporturilor Dan Şova, nu coridoare de transport pe care se fac cel mai eficient schimburile comerciale comunitare. „Argumentele” guvernului Ponta nu stau în picioare, pentru că aşa cum au precizat şi transportatorii în întâlnirea cu reprezentanţii Ministerului Transporturilor, tronsonul Sibiu – Piteşti ar costa în jur de 1,77 de miliarde de euro, în condiţiile în care această autostradă este finanţabilă 85% din fonduri europene. În schimb, autostrada Braşov – Comarnic era evaluată la 1,8 miliarde de euro de Dan Şova, fostul ministru, finanţabilă într-un procent mult mai mic din fonduri nerambursabile europene, restul fiind bani de la buget. Asta în condiţiile în care premierul Ponta, adept al principiului „minte cum respiră”, ne-a ameninţat că nu va candida la următoarele alegeri parlamentare dacă această autostradă nu este gata până în 2016, pentru că are un fix cu Comarnic-Braşov şi cu Piteşti-Craiova. Are rost să ne mai întrebăm dacă se va ţine de promisiune?

Pe de altă parte, la întâlnirea transportatorilor cu ministrul Ioan Rus, am remarcat şi m-a deranjat opinia dojenitoare şi populistă cu care acesta i-a certat: „Ţara asta nu a trăit din fonduri europene de când e România. Nu stăm exclusiv la mâna fondurilor europene. Vom trăi din bănuţii noştri.”

Eu îl credeam pe domnul Ioan Rus un ardelean serios, dar văd că s-a molipsit de la şeful lui, Ponta mitomanul. Ai cui bănuţi, domnule Rus? Că vă lăudaţi că faceţi autostrada Comarnic – Braşov în parteneriat public – privat ba cu diverse bănci, ba cu investitori din China. Care bănuţi, domnule Rus, pentru că guvernul Ponta tocmai a băgat România în recesiune! Şi dacă tot primim gratis 85% fonduri europene, de ce să-i refuzăm doar pentru un „fix”al partidului şi şefului dumneavoastră? De ce să sabotăm principalii exportatori ai României şi implicit economia românească doar pentru că liderii PSD vor să pună la cale o nouă “inginerie” tip Bechtel? Probabil că domnul Ioan Rus a vrut să justifice, la modul populist, incompetenţa Guvernului Ponta care în primele 9 luni ale anului 2014 a reuşit o absorbţie de fonduri structurale şi de coeziune de 4,99% din totalul alocat ţării în perioada de programare 2007-2013, conform datelor furnizate chiar de Ministerul Fondurilor Europene. În medie, România a înaintat cereri de 100 de milioane de euro pe luna, în anul 2014, mult sub nivelul necesar evitării pierderii de bani europeni.

De asemenea, o altă fantezie debitată de reprezentanţii domnului Ponta a fost că se vor proiecta drumurile expres astfel încât ulterior, acestea, să poată fi trasformate în autostrăzi.  Păi ce facem în cazul autostrăzilor din zona de munte unde lucrările de artă - tunelele, viaductele şi podurile - trebuie dimensionate din start pentru o autostradă, pentru că e dificil să le redimensionezi ulterior. Şi atunci, unde ar mai fi diferenţele mari de cost?

Din fericire, încet-încet adevărul iese la lumină odată cu publicarea Master Planului General de Transporturi, iar consultările Ministerului cu opinia publică vor demonstra şi mai mult cât s-a minţit în guvernarea Ponta la capitolul infrastructură.

România nu a intrat în Uniunea Europeană doar pentru a-şi plăti cotizaţia europeană, ci pentru a beneficia de toate oportunităţile comunitare, în principal atragerea de fonduri europene consistente necesare dezvoltării infrastructurii pe care o ţară nu ar putea să o suporte singură din bugetul naţional fără a avea dificultăţi. Aceasta este obligaţia guvernanţilor unei ţări europene cum este şi România. Iar odată cu publicarea Master Planului, criticile Comisiei Europene, ale transportatorilor români şi ale Opoziţiei, sper ca obligaţia guvernanţilor actuali sau viitori să devină promovarea lucrului bine făcut şi nu promovarea minciunii la rang de politică de stat.