Discursul preşedintelui Klaus Iohannis a adus noutăţi privind apropierea sau depărtarea unor ţinte de prim-planul intereselor, preocupărilor şi priorităţilor româneşti în materie, dar a marcat şi o schimbare de prim-plan vizând o prioritate inexistentă până astăzi în niciun asemenea discurs.

Centenarul Statului Naţional Unitar român, bazat pe o politică internă europeană, a democraţiei liberale şi a statului de drept

Într-adevăr, este pentru prima dată când principala temă de deschidere a discursului de politică externă vizează situaţia internă, instabilitatea, inconsecvenţa şi nevoia de a respecta principiile şi valorile fundamentale asumate de societatea românească la intrarea în structurile occidentale: democraţie, stat de drept, independenţa justiţiei. Demersul este legat şi de Proiectul de ţară, anunţat de Preşedinte pentru anul acesta, anul Centenarului Statului Naţional Unitar român, al României Moderne.

… Fără îndoială, 2018 este un an cu totul special pentru România, care marchează Centenarul României Moderne.

….2018 este cu adevărat momentul cel mai potrivit pentru a reflecta profund şi a acţiona înţelept pentru prezentul şi viitorul naţiunii şi societăţii româneşti.

Este momentul asumării Proiectului nostru legitim de Ţară, adică a modelului nostru de dezvoltare şi a căilor de urmat, interne şi externe, pentru atingerea lui.

doar un astfel de Proiect poate răspunde adecvat riscurilor cu care se confruntă România, atât interne, cât şi externe, care vin din vecinătatea noastră complicată…

Discursul a permis reluarea afirmaţiei lui Titulescu privind nevoia de politică internă bună pentru o politică externă reuşită, dar se adaugă şi nevoia coeziunii şi relevanţei pilonilor politicii externe, de securitate şi apărare ai României.

… pentru o bună politică externă sunt esenţiale, pe lângă o bună politică internă, şi predictibilitatea şi responsabilitatea acţiunii pe plan internaţional.

….„politica externă şi de securitate a României va rămâne pe aceleaşi coordonate esenţiale ca şi până acum...

De altfel, susţinerea relativă la substanţa democraţiei liberale şi preocuparea pentru statul de drept a României a ocupat o parte importantă a discursului de politică externă a Preşedintelui, caz fără precedent ce marchează preocuparea principală a celor prezenţi, dar şi răspunsul lui Klaus Iohannis, ca reprezentant al statului român şi responsabil de politica externă, de securitate şi apărare, cu atribuţii executive, pentru diplomaţiile statelor prezente:

…. trebuie să răspundem acestor riscuri printr-un stat performant, o Românie puternică şi rezilientă. Adică un stat în care democraţia liberală şi statul de drept sunt deplin consolidate, cu o justiţie independentă şi eficientă.

Un stat care acţionează în slujba tuturor cetăţenilor săi, capabil să le ofere acestora prosperitate şi siguranţă.

….Avem o societate matură, care a dovedit deja că este capabilă să lupte admirabil pentru valorile în care crede. Dar această societate matură şi activă are nevoie de un stat care trebuie să fie pe măsura ei.

Formularea este transparentă şi marchează fără echivoc alăturarea Preşedintelui la doleanţele protestatarilor din stradă, susţinerea societăţii civile şi a cetăţenilor şi respingerea a priori a alunecărilor şi elementelor de neadecvare ale unor părţi ale statului faţă de aceste doleanţe.

Fundamentele Politicii externe a României: Parteneriatul strategic cu SUA, Apartenenţa la UE, Profilul în NATO

Klaus Iohannis a consacrat, din nou, triada Parteneriat Strategic cu SUA - apartenenţa la NATO - postura şi integrarea europeană, cu diferenţa că relaţia cu UE a intrat pe poziţia a doua, lucru justificat de pregătirea Preşedinţiei rotative a Consiliului UE deţinută de România în prima jumătate a anului viitor.

… este necesară consolidarea pe mai departe a triadei esenţiale a politicii externe româneşti: întărirea şi extinderea în continuare a Parteneriatului Strategic cu Statele Unite, precum şi creşterea rolului şi efortului României în Uniunea Europeană, respectiv în NATO.

Aceşti trei piloni fundamentali definesc comunitatea de valori din care facem parte şi care ne asigură securitatea şi prosperitatea.

În contextul internaţional de astăzi, complicat şi impredictibil, România trebuie să acţioneze pentru a menţine, în acelaşi timp, relevanţa strategică intrinsecă a acestor trei piloni, precum şi creşterea relevanţei României în cadrul lor.

Discursul a marcat şi un avertisment puternic către Guvern privind pregătirea acestei preşedinţii, avertisment din care transpare nemulţumirea pentru situaţia curentă a pregătirilor.

… reiau apelul pentru o cât mai bună pregătire, din timp, a tuturor aspectelor, logistice şi de fond, ale exercitării Preşedinţiei României a Consiliului Uniunii Europene în 2019. O Preşedinţie care, printre alte dosare complexe, va trebui să gestioneze şi negocierile pentru noul cadru financiar multianual post-2020, în care politica de coeziune şi politica agricolă comună trebuie să îşi păstreze un loc şi un rol importante, de care depinde prosperitatea întregii Uniuni.

Apartenenţa la nucleul dur şi participarea la toate proiectele integraţioniste europene

Opţiunea privind ataşarea României ca pilon al nucleului dur de integrare europeană şi referinţa la faptul că nu există alternativă şi nici o Europă completă, legitimă şi credibilă doar cu statele fondatoare sau din vestul continentului, trădează din nou discuţii de culise deloc încurajatoare.

… În cadrul Uniunii Europene, suntem un participant activ la procesul de consolidare a proiectului european. Viziunea pe care o susţin este sinceră şi constructivă, favorabilă unei integrări mai profunde.

Ca stat cu o naţiune pro-europeană, fără partide parlamentare eurosceptice, avem legitimitatea să participăm alături de „nucleul dur” al Uniunii la consolidarea sa, mai ales alături de Germania şi Franţa, pentru a avea, în final, o Uniune puternică, mai aproape de cetăţenii europeni, capabilă să asigure securitatea şi prosperitatea acestora.

Pentru ca această consolidare a Uniunii să fie legitimă şi să reuşească, ea nu se poate face doar de către şi cu statele din vestul Uniunii. România poate fi „pilonul estic al Uniunii Europene” în acest scop.

Discursul a avut multe elemente aspiraţionale în această dimensiune, marcând dorinţele României şi nivelul său de ambiţie – intrarea în spaţiul Schengen şi în Zona Euro, împreună cu accesul, de la început, în noile proiecte precum PESCO, cooperarea întărită în domeniul securităţii şi apărării.

Preşedintele respinge, de exemplu, toate formulele alternative solidarităţii europene şi egalităţii statelor membre.

…Este, de aceea, nevoie de un concept al consolidării construcţiei europene care să excludă nuclee de integrare rezervate doar unora sau cercuri concentrice exclusiviste, ori mai multe viteze, fără posibilitatea de a mai prinde din urmă viteza „superioară”.

NATO puternică, dacă relaţia transatlantică e puternică

Alianţa Nord Atlantică, deşi a ajuns pe a treia poziţie în triadă, are rezevat un loc important şi consistent. Rămâne cea mai importantă opţiune de securitate colectivă la care e parte România. Tuşele esenţiale ale discursului vizează direct coeziunea şi echilibrul, dar şi formula continuării apărării flancului Estic, echilibrat pe toată lungimea sa.

NATO … să rămână cea mai puternică şi eficientă Alianţă de apărare colectivă din istorie. … NATO trebuie consolidată în continuare şi, pentru asta, procesul de adaptare a NATO trebuie dus mai departe. … NATO trebuie să fie unită, puternică şi mai coezivă în implementarea deciziilor sale.

….Coerenţa Alianţei … creează un NATO în ansamblu mai eficient şi asigură un Flanc Estic mai bine apărat, inclusiv printr-o prezenţă înaintată unitară, bazată pe o abordare coerentă de la nord la sud, de la Marea Baltică la Marea Neagră.

NATO să proiecteze mai bine stabilitate în vecinătate, atât în Est, cât şi în Sud, prin sprijin acordat statelor partenere, pentru a fi mai reziliente în faţa diverselor ameninţări.

Secvenţa pilonilor strategiei şi politicii externe a României a fost dublată de o referire majoră la necesitatea coerenţei şi coeziunii malurilor Atlanticului, ale NATO ca un tot, cu o referire substanţială la relaţia transatlantică. Referirea concretă şi exactă a raportului dintre pilonii politicii externe româneşti subliniază, în subsidiar existenţa unui număr de tendinţe şi înclinaţii de a pune sub semnul întrebării această relaţie, coerenţa poziţiilor actorilor – SUA şi UE şi coeziunea în cadrul NATO, ca şi relevanţa şi prim-planul necesar pentru aceste instituţii ale Occidentului de care aparţinem.

întărirea parteneriatului NATO - Uniunea Europeană, pe care îl susţinem puternic, pentru că el eficientizează acţiunea celor două organizaţii în domenii cheie şi facilitează sinergia şi complementaritatea acţiunii lor.

….Aceşti trei piloni fundamentali ai politicii noastre externe beneficiază de un factor care îi potenţează – fie în relaţia dintre ei, cum este cazul raportului dintre Uniunea Europeană şi Statele Unite, fie în interiorul lor, în cazul NATO. Aceasta este relaţia transatlantică.

… România pledează ferm ca această relaţie să fie întărită. Pentru că dacă securitatea, în sens larg, a Uniunii Europene depinde de cea a Statelor Unite şi invers, formând o comunitate unică de securitate transatlantică...

relaţia transatlantică este garanţia funcţionării optime a Alianţei şi a apărării colective definite de articolul V al Tratatului de la Washington.

… România a susţinut … consolidarea relaţiei transatlantice, atât ca partener strategic puternic al SUA, cât şi ca stat profund ataşat adâncirii integrării europene şi relansării şi consolidării proiectului european.

Republica Moldova. Integrarea europeană şi susţinerea instituţiilor democratice

În prim-planul preocupărilor de politică externă ale României rămâne relaţia cu Republica Moldova. Ea este pusă acum sub semnul Centenarului, pe baza comunităţii de limbă, cultură şi istorie care au relevanţă şi mai mare la un asemenea moment.

România rămâne în spaţiul aceloraşi linii consacrate ale integrării europene, dar nuanţa apropierii de valorile şi standardele europene, ca prim pas spre a solicita deschiderea negocierilor de aderare, ia locul unui mai vechi format festivist al integrării europene, pentru care nu există nici sprijin european în acest punct, nici condiţii concrete pentru paşi înainte până la schimbarea vechii Comisii.

Preşedinţia românească a Consiliului UE ar putea determina o schimbare relevantă şi în acest sens, cu revenirea la un comisar pentru extindere, o opţiune posibilă pentru ţara noastră.

… Parteneriatul Strategic pentru Integrarea Europeană a Republicii Moldova… este o prioritate permanentă pentru România …. apropierea Republicii Moldovade valorile şi standardele europene.

…..avem datoria să sprijinim reformele profunde la nivelul instituţiilor şi societăţii, care să contribuie la acest obiectiv, prin interconectarea reală a Republicii Moldova şi a cetăţenilor săi la Uniunea Europeană şi la beneficiile concrete, palpabile ale integrării europene.

…Vom continua … politica de consolidare a instituţiilor democratice, proiectele bilaterale de interconectare strategică şi cele cu efecte pozitive directe pentru cetăţeni.

Cooperarea regională: formatul Bucureşti 9 şi Iniţiativa Celor Trei Mări

Nota specifică extrem de puternică a discursului şi a strategiei româneşti cuprinde două iniţiative relativ noi, care includ România şi noile state membre, ca parte integrantă a UE şi NATO, cu aspiraţii spre o coeziune şi integrare mai bună, respectiv procesul Bucureşti (dimensiunea de securitate a regiunii şi a flancului Estic, de la Marea Baltică la Marea Neagră) şi Iniţiativa Celor Trei Mări, pe dimensiunea economică, comercială, de investiţii şi infrastructură, complementară, care vizează aceleaşi state şi regiunea, dar cu un influx relevant privind Statele Unite.

… două formate foarte importante, Formatul Bucureşti şi Iniţiativa celor Trei Mări, care sunt complementare: primul în domeniul securităţii regionale, al doilea pentru dezvoltarea economică a regiunii

Summitul Formatului Bucureşti de la Varşovia … este foarte important pentru susţinerea coeziunii Alianţei şi pregătirea unor rezultate bune pentru statele din Flancul Estic şi pentru NATO ca întreg, la Summitul Aliat din iulie.

Iniţiativa celor Trei Mări… Summitul care va avea loc la Bucureşti, în această toamnă, să aducă rezultate concrete …prin selectarea de proiecte prioritare cu impact pentru regiune, care să promoveze interconectarea, mai ales pe axa Nord-Sud, dar nu numai, în domeniile transport, energie şi digital, sau prin stimularea economiilor statelor participante…instrument de impulsionare a procesului de atingere a convergenţei reale cu restul Uniunii Europene, contribuind astfel la coeziunea Uniunii şi la consolidarea proiectului european.

… Iniţiativa să atragă o implicare economică mai puternică a Statelor Unite în regiune, care, alături de o implicare crescută în asigurarea securităţii europene, să constituie un aport la consolidarea relaţiei transatlantice.

La dimensiunea cooperării regionale se adaugă interesul pentru Balcanii de Vest, prioritate a Preşedinţiei bulgare în curs, şi regiunea Orientului Mijlociu şi Africii de Nord, cu o notă specială pentru procesul de pace din Orientul Mijlociu, un apropo la rolul jucat de România anterior în diferitele momente ale sale, din 1967 şi 1992-1994.

Cooperarea globală şi multilateralism: dezvoltarea economică şi comerţul pe terţe spaţii

Cooperare globală revine în prim plan, enunţiativ, dar cu un accent spre perspectiva parteneriatului strategic cu Japonia, înclinaţia spre multilateralism şi atenţia pentru regiunile vitregite de lipsa de resurse a diplomaţiei româneşti. Se adaugă aspiraţia privind postura României de membru nepermanent în Consiliul de Securitate al ONU, care rămâne pe agendă. Nu se mai pomeneşte despre Parteneriatul strategic cu Coreea de Sud, în acest context, iar perspectiva unei asocieri excesive cu China – ca să nu spunem de parteneriat strategic – lipseşte cu desăvârşire.

Implicarea României în Orientul Mijlociu rămâne subordonată obişnuitelor roluri jucate în cel puţin două cazuri în pacea din regiune, în 1967 şi 1992-1994, ca mediator şi honest broker.

…Vom intensifica acţiunea noastră diplomatică în Orientul Mijlociu, unde sunt necesari paşi decisivi pentru soluţionarea dosarelor conflictuale care grevează pacea şi securitatea internaţionale.

Apreciez că Procesul de Pace din Orientul Mijlociu trebuie să beneficieze de o relansare a negocierilor directe, astfel încât să se ajungă la o soluţie durabilă şi cuprinzătoare, care să permită în final celor două state, Israel şi Palestina, să convieţuiască în pace. Dosarele sirian şi libian au şi ele nevoie de progres palpabil.

Marile absenţe din discurs: Marea Britanie, Turcia, Regiunea Extinsă a Mării Negre

La capitolul absenţe din discurs şi priorităţi care erau omniprezente în discursurile precedente remarcăm absenţa Parteneriatului Strategic cu Marea Britanie, referinţa la cel cu Turcia şi absenţa totală a unei politici româneşti în Regiunea Extinsă a Mării Negre. Ca să nu mai vorbim despre absenţa referirii la parteneriatul strategic energetic cu Azerbaidjanul sau la relaţia particulară de parteneriat întărit cu Israelul.

În schimb apar parteneriate strategice europene, cele cu Franţa şi Germania, cu perspectiva reluării şi întăririi celui cu Italia, în linia drumului României spre nucleul de integrare european.