Iohannis, Ponta, Vadim şi Aglae Duduleanu

Una dintre cele mai savuroase scene din celebra piesă „Gaiţele“ a lui Alexandru Kiriţescu e cea în care protagonistele lasă totul baltă şi se înghesuie la poartă spre a vedea cât mai bine şi mai îndelung cu putinţă trecerea unui convoi funerar.

Pentru ca pe urmă să se certe zdravăn pe tema numărului şi a numelui popilor şi protopopilor chemaţi să săvârşească slujba de înmormântare.

Mi-am amintit scena în cauză în cursul zilei de joi, în directă legătură cu preşedintele Klaus Iohannis. Atunci când „neamţul” ne-a mai arătat o dată şi cât de balcanizat, dar şi cât de prost sfătuit este de consilierii de la Cotroceni, amânându-şi, în cel mai neeuropenesc stil cu putinţă declaraţia de presă de după şedinţa CSAT.

O declaraţie pe care orice român cu scaun la cap şi neatins de vadimită o aştepta cu nerăbdare căci reuniunea respectivului Consiliu nu se anunţase a fi defel una oarecare. Tema anunţată a acesteia era analizarea şi stabilirea unei strategii serioase şi coerente a ţării noastre în criza refugiaţilor. Care, după cum vedem zilnic, se amplifică, se complică, devine din ce în ce mai imprevizibilă, singurul lucru cert fiind că nu are nici un rost să trăim cu iluzia că ea se va încheia foarte curând. Dimpotrivă, nu există analist serios de politică externă care să nu avertizeze că Europa civilizată trebuie să pună la punct un consistent set de soluţii din care să o aleagă pe cea mai bună  în perspectiva unei escaladări de proporţii necontrolate a exodului sirian. Un exod care, în nici un caz, nu va fi preocupat să ţină seama de distincţiile semantice şi politologice rafinate dintre imigranţi şi refugiaţi. Şi care, la un moment dat, va putea deveni atât de acut încât s-ar putea ca refugiaţilor cu sau fără smartphone-uri de ultimă generaţie să nu le mai pese de faptul că România e o ţară săracă ce nu poate face faţă pretenţiilor lor nu din cale afară de modeste din clipa de faţă şi să se hotărască să poposească şi pe plaiurile mioritice.

Declaraţia preşedintelui era cu atât mai aşteptată cu cât în chiar orele în care se desfăşurase şedinţa CSAT procurorii DNA au făcut anunţul trimiterii în judecată a premierului Victor Ponta. Schimbările de ultimă oră în raporturile cu justiţia a prim-ministrului român, unicitatea lor la nivel european îi ridică probleme serioase nu numai cetăţeanului Victor Ponta. Condiţia de trimis în judecată a prim-ministrului nu aduce doar daune de imagine României. Considerabile şi ele. Noile evoluţii din viaţa internaţională intervin într-un moment în care România ar trebui să aibă un guvern stabil şi credibil, cu un premier asemenea, neameninţaţi, nici unul, nici celălalt, cu pierderea sprijinului parlamentar şi cu demiterea.

Ce a găsit de cuviinţă să facă joi pe la orele prânzului balcanizatul şi molatecul nostru preşedinte? A decis să îşi amâne apariţia publică în aşa fel încât ea să se producă doar după ce sicriul supradimensionat conţinând rămăşiţele pământeşti ale lui Corneliu Vadim Tudor a binevoit să intre în criptă. Şi după ce otevizatele noastre televiziuni de ştiri şi-au încetat transmisiunea de la bâlciul naţional prilejuit de moartea unui „fost” cu un impact atât de pernicios asupra ultimilor 25 de ani din istoria României.

Nu ştiu dacă dl. Klaus Iohannis s-a metamorfozat pe nepusă masă într-o Aglae Duduleanu extaziată de cortegii funerare, iar consilierii prezidenţiali în surorile gaiţei absolute. Cred mai degrabă că preşedintele ne-a confundat pe noi, românii, cu nişte gaiţe necrofile drept pentru care a decis să ne facă un hatâr şi să ne lase să savurăm în voie circ pe gratis. Dar şi să nu intre într-o concurenţă nicidecum favorabilă cu delirul funerar vadimist. Iar atunci când, în sfârşit, a hotărât să-şi facă apariţia, şeful Statului român a avut un comportament asemănător lui Ianache Duduleanu, terorizat de consoarta lui, Colette. Lăsându-şi la o parte îmbăţoşarea de până mai ieri, gata să spună „ba spa” nu numai Europei şi glasului lui Jean-Claude Juncker în privinţa cotelor de imigranţi, ci şi PSD-ului şi lui Liviu Dragnea în ceea ce priveşte viitorul în fruntea guvernului a lui Victor Ponta.

În această a doua privinţă, nu doar limitările constituţionale se află la originea prudenţei tot mai accentuate în declaraţii a preşedintelui. Ci şi realitatea că PNL şi liderii acestuia, Alina Gorghiu şi Vasile Blaga, sunt de o inconsistenţă politică îngrijorătoare, că nici unul nici celălalt nu sunt în stare de altceva decât de războaie pe facebook cu Victor Ponta, de ameninţări cu moţiuni de cenzură fără prea mari şanse de succes şi nimic mai mult.

Tocmai din această cauză venirea la putere, altfel decât prin alegeri, a atât de doritului până mai ieri „guvern Iohannis” s-ar putea întoarce curând împotriva preşedintelui, afectându-i serios şansele la un al doilea mandat. Şanse care încă de pe acum se arată îngrijorător de scăzute.