Interdicţia asupra lui Gabor Vona, o măsură luată cu întârziere

Vona Gabor, liderul partidului de extremă dreaptă „Jobbik”

Autorităţile din România au început demersurile pentru a interzice de-acum înainte prezenţa în ţara noastră a lui Gabor Vona, liderul partidului de extremă dreaptă din Ungaria, „Jobbik”. Motivul, propagandă revizionistă.

Să nu uităm ca una dintre lozincile purtate şi strigate în timpul demonstraţiei de la Târgu-Mureş a fost „să piară Trianonul”, referire la acordul de pace de la sfârşitul Primului Război Mondial când Transivania, până atunci parte a Ungariei, a revenit României, alături de cererile de autonomie.

Măsura iniţiată de a-l declara pe Vona „persona non grata” în România este binevenită, dar luată cu întârziere, după ce ani de zile „Jobbik”, având acordul autorităţilor române, a pătruns în România, a deschis birouri în perspectiva alegerilor parlamentare şi a participat la diferite manifestări antiromâneşti.

Toate acestea se puteau evita dacă autorităţile (îmi pare rău că trebuie să repet acest cuvânt, dar lor le revine răspunderea) ar fi acordat atenţie unor semnale, unor avertismente ale presei - şi acum, concret, mă refer la ziarul „Adevărul”, al cărui colaborator am fost şi sunt. În această publicaţie au apărut numeroase articole legate de partidul „Jobbik”, de ideologia sa în care se includea şi revizionismul, alături de concepţii rasiste, xenofobe şi antisemite. A fost prezentată Garda Ungară, emanaţia „Jobbik” şi faptul că şi în Ardeal s-a încercat crearea unor astfel de organizaţii paramilitare şi, de fapt, ele au fost create, dar sub alt nume.

A apărut în „Adevărul” chiar un interviu cu Vona în care se reflecta orientarea lui politică. Gabor Vona a fost prezent în România ca invitat de onoare al taberei tinerilor maghiari din Gheorgheni unde a ţinut discursuri în care se punea accentul pe necesitate autonomiei Pământului secuiesc. Au fost menţionate şi turneele organizate pentru el şi pentru alţi activişti ai „Jobbik” în Transilvania, deschiderea de birouri în mai multe localităţi, inclusiv la Târgu-Mureş. Potrivit presei din Ungaria, în Transilvania, printre maghiarii cu dublă cetăţenie care au drept de vot în Ungaria, după „Fidesz”, „Jobbik” are cei mai mulţi simpatizanţi. Şi acest fapt a fost relevat în paginile ziarului nostru. În plus, ştiri asemănătoare au mai apărut şi în alte publicaţii din România, fie centrale, fie locale.

Pe de altă parte, am convingerea că există şi alte organisme care au cunoscut, poate chiar mai bine ca noi, cei din presă, activitatea reprezentanţilor „Jobbik”, inclusiv a liderului său, Gabor Vona. Am, de asemenea, convingerea că au atras atenţia celor care ar fi trebuit să ia nişte măsuri. Oare de unde această indiferenţă?

Aş vrea să relatez în acest context un alt episod care, deşi nu are legătură directă cu cazul Vona, intră tot în această categorie. În ianuarie, prefectul de Harghita a cerut Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România sprijinul de a interveni  sub forma unui protest pentru anularea unei manifestaţii organizate la Gheorgheni în memoria scriitorului profascis ardelean Jozsef Nyirõ. În pofida protestului, manifestarea a primit autorizaţie.

Consider că nu trebuie să aşteptăm să se creeze o situaţie ca cea din Ucraina, respectiv secesiunea Crimeei pentru ca, în ceasul al 12-lea, să apelăm la nişte măsuri care să ne protejeze faţă de ameninţările directe la adresa integrităţii noastre. La fel ca în medicină, prevenţia este mai uşoară şi mai ieftină, mai ales dacă există semne şi putem identifica boala. Hai să apelăm la ea.