Cei doi parlamentari se numesc Liviu Pleşoianu şi Nicolae Şerban, două nume care, după recentele lor poziţii şi propuneri cu privire la domeniul justiţiei şi la felul în care România se raportează la partenerii externi, nu mai au nevoie de prea multe prezentări. Îi ştim. Soroş, ONG-urile şi „Binomul“ sunt toată ziua pe buzele lor, de parcă sărăcia, lipsa infrastructurii, educaţia şi alte probleme existente în ţară ar fi deja rezolvate de partidul care guvernează ţara şi care i-a adus în Parlament.

În primăvară, Pleşoianu şi Şerban au iniţiat un proiect de modificare şi completare a O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii prin care cei doi propun nu doar regândirea regimului statutului de utilitate publică, ci şi adoptarea unor obligaţii suplimentare pentru toate asociaţiile, fundaţiile şi federaţiile. Una dintre acestea se referă la publicarea semestrială în Monitorul Oficial a unui raport de venituri şi cheltuieli prin care toate organizaţiile non-guvernamentale vor trebui să ofere informaţii detaliate despre toate persoanele care au donat fie şi un leu. De exemplu, MagiCamp va fi pusă în situaţia de a îngloba în acel raport numele şi datele tuturor celor 100.000 de persoane care trimit SMS-uri de 2 euro pentru copiii bolnavi de cancer.

Conform Centrului pentru Managementul Organizaţiilor Nonprofit, dacă un ONG ar publica în medie 15 pagini de declaraţie pe semestru în Monitorul Oficial, costurile anuale s-ar ridica la 3860 lei. Aşadar, o pagină publicată = 122 lei. Asta ar însemna faliment pentru multe dintre organizaţiile non-guvernamentale existente, deci dispariţia acestora, dar mai ales tăierea elanului pentru toţi cetăţenii care vor să se asocieze şi să desfăşoare activităţi în acelaşi scop. Cel mai probabil, pesediştii exact asta urmăresc.

Conform legii în vigoare, ONG-urile prezintă anual rapoarte financiare la ANAF ca oricare altă persoană juridică. Cifrele sunt publice şi pot fi consultate inclusiv online. Aşadar, ideea că ONG-urile nu dau socoteală în faţa nimănui şi nu sunt deloc transparente este o poveste falsă, concepută şi răspândită pentru a forma o impresie greşită în rândul celor care nu înţeleg ce sunt, la ce folosesc şi mai ales ce lucruri bune fac multe dintre organizaţiile non-guvernamentale din această ţară. Care ar fi scopul celor doi parlamentari? Cred că inventarea unor duşmani invizibili care să ajute reprezentanţii puterii PSD-ALDE în bifarea iniţiativelor meschine care servesc intereselor de grup ce domină aceste partide.

O veste bună este că societatea civilă are un aliat în această chestiune: Guvernul României

Semnat la sfârşitul verii de premierul Mihai Tudose (şi înţeleg de la sursele mele că un rol foarte important în această chestiune a avut Gabriel Petrea, ministrul pentru Consultare Publică şi Dialog Social), punctul de vedere al Guvernului a fost unul negativ cu strigături. Spun acest lucru pentru că avizul cuprinde nu mai puţin de 7 argumente foarte clar şi bine formulate împotriva proiectului de lege semnat de Nicolae Şerban şi Liviu Pleşoianu. Vi le rezum eu:

  1. Guvernul României lucrează deja la un proiect de modificare a O.G. 26/2000, urmând să fie demarate ample consultări la nivel interinstituţional şi cu societatea civilă în vederea definitivării propunerilor de modificare;
     
  2. Micşorarea termenului de 3 ani pentru dobândirea statutului de utilitate publică se bate cap în cap cu scopul asumat de cei doi parlamentari în expunerea de motive, şi anume acela de a creşte exigenţele cu privire la acest aspect;
     
  3. Algoritmul procentual pentru recunoaşterea statutului de utilitate publică este neclar şi poate pune bazele unor discriminări între organizaţii chiar dacă ele îndeplinesc aceleaşi criterii prevăzute de lege;
     
  4. Proiectul domnilor Pleşoianu şi Şerban nu este însoţit de o fişă financiară care să includă estimarea implicaţiilor financiare, necesară în acest caz deoarece aplicarea algoritmului procentual drept criteriu de recunoaştere a statutului de utilitate publică şi de finanţare din bugetul de stat, propusă prin iniţiativa legislativă, vine la pachet cu un anumit impact financiar;
     
  5. Recunoaşterea în timp a statutului de utilitate publică nu se poate face prin raportare la o anumită perioadă, ci la îndeplinirea constantă a condiţiilor şi cerinţelor impuse de lege;
     
  6. Asociaţiile şi fundaţiile care deţin în prezent statutul de utilitate publică nu pot fi obligate să solicite „o nouă recunoaştere“ în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a modificării legislative deoarece Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 26/2012, a subliniat că impunerea de reguli şi obligaţii noi fără reglementarea unui termen adecvat care să permită subiectului de drept să răspundă noilor cerinţe legislative reprezintă o încălcare a exigenţelor constituţionale.
     
  7. Obligarea tuturor ONG-urilor să publice un raport financiar semestrial în Monitorul Oficial este o măsură care poate afecta în mod negativ mediul asociativ din România, generând birocraţie suplimentară şi îngreunând activitatea organizaţiilor.
 

Aşadar, pesediştii Pleşoianu şi Nicolae Şerban au primit o zdravănă lecţie de drept de la propriul guvern. Totuşi, asta nu i-a oprit pe senatori să lase proiectul la naftalină suficient de mult astfel încât să iasă cum vor ei. Fiind depus în procedură de urgenţă (aşadar, reducerea la tăcere a cetăţenilor asociaţi în ONG-uri este o urgenţă pentru ei), iniţiativa a fost adoptată tacit alaltăieri în Senatul României.

Până va ajunge în Camera Deputaţilor, care este cameră decizională pentru acest proiect de lege, sper ca pesediştilor să le treacă. Iar dacă nu, ar trebui să îi convingem noi în stradă. Acest atac la adresa cetăţenilor care îndrăznesc să se asocieze în diferite scopuri este strigător la cer şi nu are nicio legătură cu spiritul democratic ce ar trebui să îi călăuzească pe cei care ne reprezintă fie că vrem sau nu în clădirea aia mare şi atât de închisă cetăţenilor numită Palatul Parlamentului.