Gunoaiele au şi ele culoare politică

Bucureşti, unul din oraşele cele mai murdare şi poluate din Europa

O serie de primari şi viceprimari ar putea fi, ţinând cont chiar şi numai de averile pe care nu le pot justifica, priviţi prin lupa prezumţiei de vinovăţie.

Bucureştiul este una dintre cele mai poluate capitale din Europa. Doar 7,5% din suprafaţă este ocupată de spaţii verzi. O serie de parcuri au fost distruse prin tăierile a sute de arbori pentru a face loc betoanelor, cârciumilor, gheretelor care vând te miri ce, lacurilor artificiale care în cea mai mare parte a anului sunt seci, nişte bazine pline de bolovani şi de nisip. Mii de arbori au fost tăiaţi cu voie de la primărie pentru a face loc dezvoltatorilor imobiliari, alţii au fost puşi la pământ de furtuni pentru că nu fuseseră toaletaţi de ADP.

Munţi de gunoaie apar peste noapte, cu precădere în cartierele mărginaşe, fără ca administraţiile Primăriei Generale şi ale primăriilor de sector să le ia în seamă. Focarele de infecţie ne urmăresc la tot pasul. Mai rău e că ne-am obişnuit cu ele. La fel cum şi coşurile de gunoi care dau pe-afară, în special cele de lângă staţiile mijloacelor de transport în comun, ne-au devenit familiare, fac parte din viaţa cotidiană. Maşinile firmelor de salubritate îşi fac treaba în mijlocul zilei, mirosurile pestilenţiale umplând aerul îmbâcsit să-l tai cu cuţitul.

Anul trecut, Comisia Europeană a cerut României să închidă, să sigileze şi să ecologizeze 68 de gropi de gunoi municipale şi industriale din toată ţara, pentru a respecta o decizie a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Potrivit acestei directive, România este obligată să recupereze şi să gestioneze deşeurile, astfel încât să nu pună în pericol sănătatea oamenilor şi mediul înconjurător. Ei şi? Doar câteva gropi de gunoi au fost reabilitate conform normelor europene. Chestiunea baterii pasului pe loc ţine de licitaţiile pe care trebuie să le câştige firmele de salubritate agreate de administraţiile locale, acestea fiind unele dintre cele mai prospere servicii  alimentate din bani publici. Gunoaiele au şi ele culoare politică, tocmai de aceea contractele primăriilor încearcă să-şi adjudece noi operatori ai tomberoanelor.

Ce ne facem însă cu acele contracte semnate de primării cu firmele de salubritate care se întind pe parcursul a zeci de ani?

Deciziile unui primar incomod

Într-o astfel de situaţie se află firma de salubritate Romprest, cu care Primăria Sectorului 1 a încheiat în 2008 un contract pe o perioadă de 25 de ani sub semnătura primarului liberal de atunci Andrei Chiliman. Romprest este cea mai prosperă firmă de salubritate din ţară, printre administratorii căreia îl găsim şi pe Marian Măgureanu, fiul fostului director al SRI Virgil Măgureanu. După săptămâni în care Romprest a refuzat să mai ridice gunoiul din Sectorul 1, în timp ce munţi de resturi menajere au devenit focare de infecţie, firma de salubritate şi-a reluat activitatea. Dar, în tot acest timp, primarul sectorului, Clotilde Armand, s-a aflat într-un conflict deschis cu firma Romprest, conflict care continuă şi azi.

Joi, 10 iunie, Judecătoria Sectorului 1 a admis o cerere a Romprest de executare silită a Consiliului Local al Sectorului 1 pentru sumele neachitate. Într-un comunicat al primăriei, Clotilde Armand a anunţat că va contesta cererea de executare silită: „De când sunt aici, am câştigat toate procesele. Somaţiile nu pot merge mai departe, nu are rost să facem ipoteze“.

Vineri, 11 iunie, Primăria Sectorului 1 a publicat pe site-ul instituţiei contractul încheiat între Primăria Sectorului 1 şi Romprest în anul 2008, despre care edilul susţine că a fost încheiat ilegal. Explicit, Clotilde Armand a declarat că acest contract a fost încheiat fraudulos şi anulat în instanţă. Edilul a invocat o decizie a Curţii de Apel Bucureşti care, pe 30 iunie 2008, în chiar ziua în care fostul primar al Sectorului 1, Andrei Chiliman, semna contractul cu Romprest, anula definitiv şi irevocabil întreaga procedură de achiziţie, deoarece încălca directivele Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în cazul contractelor de concesiuni de servicii.

De-a lungul anilor, primăria a semnat mai multe anexe la contractul cu Romprest, menite a mări tarifele pentru serviciile companiei. Plăţile restante pe care le reclamă aceasta se ridică la aproape 20 de milioane de euro. Într-o mare măsură, datoriile primăriei privesc spălarea străzilor în perioada de pandemie. Aici nu putem să nu-i dăm dreptate primarului Clotilde Armand, în situaţia în care o serie de bulevarde, şi nu numai din Sectorul 1, au fost spălate doar de ploi, care lăsau în urma lor covoare de noroi. Cine dintre administratorii primăriei a putut şi poate controla câte cisterne cu apă, detergent şi dezinfectant au fost folosite pentru igienizarea străzilor şi trotuarelor? Asta, în situaţia în care funcţionarii răspunzători ar şi dori acest lucru. Este evident că facturile pentru acest serviciu au putut şi pot fi aducătoare de costuri necontrolabile, uşor de măsluit în actele contabile.

Clotilde Armand se pare că este cel mai incomod primar de sector, nu numai pentru opoziţie, ci şi pentru colegii de la guvernare. Pentru contractul atât de controversat încheiat în 2008 cu Romprest, edilul îi acuză atât pe foştii primari de la PSD, cât şi pe cei de la PNL: „Contractul Romprest a fost semnat în dispreţul Justiţiei, cu aprobarea PSD şi PNL. Şi cu o tăcere din partea partidelor politice de peste 10 ani. Nimeni nu a scos o vorbă despre asta. Rămân acum întrebările mele: cine ne dă banii înapoi pentru cei 12 ani în care am plătit cel mai scump serviciu de salubrizare din România şi câţi funcţionari publici, primari şi viceprimari, trebuie să răspundă în faţa Justiţiei? Vom afla. Am demarat acţiunea în instanţă, pentru că acest contract este nul din toate punctele de vedere“.

Se pot număra pe degete primarii şi viceprimarii din România care au plătit penal pentru faptele de corupţie pe care le-au comis. La fel şi directorii şi alţi funcţionari publici care fie au rămas „curaţi“ în administraţia locală, fie au ieşit la pensie fără a fi întrebaţi de haiduciile pe care le-au comis cu voie de la primărie. Actualul primar al Sectorului 1 pare că e hotărât să ia la mână contractele de achiziţii, contractele cu firmele de prestări servicii, angajările sub comandamentul nepotismului, într-un cuvânt, tot mecanismul de funcţionare a instituţiei. În fond, multe structuri de conducere ale unei primării ar putea fi, ţinând cont chiar şi numai de averile care nu pot fi justificate, ţinute sub lupa prezumţiei de vinovăţie. Locuitorii urbei sau comunei ştiu cel mai bine cum se înmulţesc vilele primarilor precum ciupercile după ploaie. Şi, cu toate acestea, votează la fiecare patru ani aceiaşi primari care „fură şi ei, dar mai fac câte ceva şi pentru noi“.

Aşa se face că, nu de puţine ori, indulgenţa maselor, pasivitatea şi lipsa de implicare în comunitate naşte infractori, penali de profesie care în timpul liber mai dau şi pe la primărie.

George Arun - Deutsche Welle