De elementul ”emoţie” al unei campanii electorale, impredictibil şi de cele mai multe ori distructiv pentru candidatul din fruntea clasamentului, îi este frică oricărui staff de campanile. Pentru că valul stârnit de această emoţie colectivă nu prea poate fi controlat şi îl poate spulbera pe un candidat aflat în fruntea sondajelor, chiar şi confortabil.

Iar imaginile cu românii umiliţi la coadă la vot – în Londra, Paris, Berlin, Chişinău şi alte capitale europene – fac să crească la temperatură de fierbere o campanie electorală prezidenţială moartă până la acest moment. Turul al II-lea şi rezultatele sale vor sta sub semnul acestor imagini rostogolite pe reţelele sociale şi pe unele televiziuni. Londra, anul de graţie 2014, sute de români care stau în ploaie la coadă pentru a putea vota. Se aud strigăte de revoltă: ”Vrem să votăm! Vrem să votăm! Vrem să votăm!”. Se strigă cu furie, se strigă fără rest. La un moment dat se mai aude: ”Jos comuniştii!”

Guvernul poate spune orice în acest moment dar nu poate acoperi aceste strigăte, nu poate obtura imaginile care curg pe internet şi pe televiziuni. Nici un Guvern, de orice culoare ar fi el, nu poate să-şi umilească cetăţenii în aşa hal şi să mai spere că acest fapt nu se va întoarce împotrivă-i. De fapt, după ce ca şef de guvern şi candidat îţi faci slogan ”Mândri că suntem români”, umilinţa concetăţenilor de la secţiile de vot din străinătate ţi se poate întoarce ca un bumerang. Cât de mult va conta acest ”glonţ de argint” pe care l-a primit cadou Klaus Iohannis – i-a venit pe dreptul, cum se spune în fotbal – vom vedea în următoarele zile.